587 matches
-
gîndindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sînt așezate claie-peste-grămadă, Într-un maldăr uriaș. Zice că e doare capul dacă se apucă să pună lucrurile la loc și că, dacă sînt curate, ce mai contează ? — Așa ! spune Lissy cu un rînjet și ia o rochie albă cu mii de ape. Ce-ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care Îmi Întinde un pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Într-acolo. - Nunatuk, am strigat. Nunatuk! Am dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trezit cu toții! Am Încercat să-mi dau vrăjmașul peste cap, numai că nenorocitul era mult prea greu și mă prinsese de gât. Încerca să mă salte de jos, dar l-am mușcat de beregată cu toată puterea. - Îl omor, răcni maldărul ăla de carne care mă strivea În brațe. - Nu-l omorî! Scept Îl vrea viu, strigă cel de afară și, În clipa aceea, În casă se năpustiră alți vânători din neamul coarnelor de cerb. Se stârni o Învălmășeală nemaipomenită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul de obiecte.): Asta-i buturugă? CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua Colentina. Luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să o flatez și, în sfârșit, să facem sex. Doream să fiu în umbra ei pentru o zi sau o noapte. — Nu sări, domnule. — Ce? Încălecând balustrada, am pășit pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplat cu adevărat, părăsi strada Mântuleasa și se mută în cămin. Familia ei nu mai voi s-o vadă niciodată, iar poliția, după ce stabili că nu există probe suficiente pentru a formula un act de acuzare, rătăci dosarul sub un maldăr de documente nerezolvate. În familia Ioanei, ca și în familia Elenei, domnește acum neîncrederea, iar în sufletul lui Filip - confuzia. WHIPIE, WEST VIRGINIA În orășelul Whipie din Virginia de Vest a izbucnit de multă vreme un război. Familii întregi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În bucătărie, o găsi Îngenuncheată În fața mașinii de spălat haine, cu degetul mare așezat peste butonul ce pornea și Închidea aparatul. Prin geamul cu sticlă transparentă vedea un maldăr Înmuiat de haine ce era Învârtit mai Întâi Într-o direcție, apoi În cealaltă. — Care-i problema cu treaba aia? Întrebă el. Ea nu ridică ochii spre el când răspunse, Își ținu privirea uluită asupra hainelor Învârtindu-se: — S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de drum, unul închis, făcând în ciudă celor care continuau să creadă că de acolo se deschidea un altul. Îi plăcuse ideea și se gândise să o rețină, poate avea să o insereze într-un viitor... - Viitor ce, Scriitorule? Viitor maldăr de hârtii trimise la coș, alături de nenumăratele doze de bere? În locul tău, nici n-aș mai cumpăra hârtie igienică. Trezește-te! Hai, sus! Ochii mari, apă rece pe fața tumefiată, mișcări de dezmorțire, genuflexiuni, câțiva kilometri de alergare, aer tras
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
regăseam în această librărie Verdeau care nu-mi impunea nimic, decît libertatea absolută. — Și mie îmi place să răscolesc printre cărți, îmi mărturisi omulețul bătrîn și politicos. Cînd răscolești printre cărți e ca și cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-ați gîndit că aceasta ar putea fi definiția unei cărți ? o bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus în circulație... oamenii care scriu mult își transferă aproape tot creierul în cărți. Uneori am impresia că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
judicioase, asociind elementele legate de confort cu altele de ordin estetic și legal. Cînd trebuia aprins focul, tot Victor știa mai bine cum trebuia procedat, cum trebuiau adunate lemnele, ce esențe erau cele mai potrivite și cum trebuia construit un maldăr de surcele și buturugi susceptibil să permită o bună circulație a aerului, pentru că focul se hrănea, nu-i așa, cu oxigen. Iar în materie de fript carne la grătar nimeni nu mai îndrăznea de mult să-i conteste competențele. el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dar i-am improvizat o a doua masă (cea rotundă, pliabilă, din metal, pe care o scoatem din cînd în cînd pe balcon) și l-am așezat acolo. Să-i văd pe amîndoi așezați la cîte o masă, separați de maldărul de cărți din mijloc, fără să se poată vedea, fiecare tulburat de prezența celuilalt, mărturisesc că a fost un spectacol destul de interesant Tulburarea lor a crescut însă și mai mult cînd am plecat să iau masa și i-am lăsat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
taximetristului odios... cu mutră de caniș jupuit... scăpărând de pofte după muieri, înșelătorii, bărbați... Și purtând potrivitul nume de Țaca Genel... Taximetristul odios nu se lăsă însă impresionat cu una, cu două... 95 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De maldărele de lighioane ce-i zmîrțîie acum în ureche. De remorcile de spirite ce i se îmbulzeau nopțile pe meninge, ca ordinarii pe maidanele părăsite. Optsprezece zile și luni s-a tot războit spiritul lui Cristi să intre înapoi în propriul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în următoarele 8-10 zile... - Nu-l va părăsi. De data aceasta, plecă singur fruntea și se lăsă sărutat. În buzunarul gecii, așa cum îi prevestise Rolling Stones, simți cum îi fu introdus un plic. Își agăță geanta, cu o parte a maldărului de aparatură, pe umăr și, în urma sa, ușa apartamentului închizîndu- se, se trezi în întuneric. Nu bâjbâi inutil în căutarea comutatorului luminii, de pe holul micului bloc. Ci, descoperind, pe pipăite, balustrada scării melcate, coborî încetișor, punând cîte-un picior înaintea altuia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deodată cu Dina că începe să-și boiască buzele. Firișor de pudră nu atinsese până atunci obrazul acela scump al ei! Apare într-o seară, însoțită de-o umbrelă bărbătească, străină, se trântește în mijlocul casei, pe covor, și răstoarnă un maldăr impresionant de cutiuțe, pline cu pudre și farduri. "Nenorocito, îi spun, n-ai fost atentă și ai spart o vitrină!" Mi-a răspuns așa cum n-aș fi crezut niciodată. "Care vitrină, dragă, nu vezi că ești dobitoc?!" Am izbucnit în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ziua când veniseră antreprenorii cu planurile. Erau doi domni grași, cu dinți de aur. Îmbrăcați bine. Țineau la subsuoară genți mari, pline de hârtii. În degetele groase, purtau inele scumpe, împletite, cu pietre roșii ca para focului. Căutaseră în maldărul de acte și scoseseră desenele pline pe margini de linii și cifre. Unul le spunea, ei, lui Stere și dogarului, care era de față: - Aici o să fie prăvălia, aici odăile, magaziile, privata, gardu!... Îi plăcuseră hârtiile foșnitoare. Bărbatul o întrebase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le trimite clienților felicitări de Ziua Recunoștinței. „Vreau ca clienții mei să știe că Îi apreciez și că le sunt recunoscător pentru faptul că fac afaceri cu mine”, spune el. Iar faptul că scrisorile sale nu se pierd Într-un maldăr de felicitări de Crăciun este la fel de important. Transformarea eșecului În victorie 1. Ascultați, ascultați și iar ascultați! După cum s-a specificat și În Capcana nr. 5, ascultarea este lucrul cel mai important și cel mai convingător pe care Îl poate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
doar cu convențiile scriiturii, ci trimite implicit la căutarea acelei „măsuri a timpului”, specifică pentru creația tondelliană. Este vorba de un instrument cu totul particular ce convertește materialitatea lucrurilor și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fără să știe de ce. La un moment dat se poticni și fu catapultat de la înălțimea unui zid. Era un zbor înalt, dedesubt vedea până hăt departe pământul de care se va zdrobi. Dar căderea era lentă, ateriză ca pe un maldăr de vată. Se regăsi apoi în mijlocul unui mare salon plin de cărți, ce aducea oleacă cu biblioteca mânăstirii. Dar în acele cărți era ceva sinistru: cotoarele, la vedere, păreau să emane un miros de putreziciune. Pe neașteptate izbucniră flăcările, cărțile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
privirea peste învălmășeala aceea, o mai fi rămas ceva pe vreun fund de farfurie ? Femeia coborî cu pași mari, așa cum se întâmplă când o iei la vale, și, cu mâinile în șolduri, prețălui priveliștea. Dădu cu piciorul în farfuriile căzute maldăr, pe câteva cu fața în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu mersul săltat pe vârfuri, ca fetișcanele. — Canci, scânci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciulită : E mai mult noroc decât poate să ducă cineva... Ea privi din nou anunțul, ceea ce îi dădu ghes. Prea mult nu-i bun, continuă Jenică. Vreți să știți ce-a pățit ăla de-a câștigat ultima oară așa un maldăr de bani ? Femeia voia să știe. — S-a ales praful și de el, și de bani, și de tot. I-au răpit unii copilul și a trebuit să le dea drept răscumpărare toți banii, până la ultima lețcaie, că hoții știau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o bună zi, se așezară în cerc, în parcul Bălcescu, puseră ghiozdanele maldăr în mijloc și se întoarseră cu spatele, astfel încât niciunul să nu vadă foaia celuilalt. Stăteau de-a dreptul pe zăpadă, dar nu se putea altfel, căci știau că doar așa, neavând frunze pe care să pășească, Magul n-avea să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]