594 matches
-
un zîmbet șiret, în colțul gurii, făcu un "da, da" și schimbînd brusc tonul îl întrebă plin de solicitudine "să chem un taxi ori vă mai așteaptă mașina?" Și, fără să asculte răspunsul, lăsă hîrtia să cadă pe birou, peste maldărul de hîrtii, cu intenția evidentă de a-l invita să-și arunce ochii peste ea, și ieși alene din încăpere. N-avu puterea să se miște, de fapt se gîndi că prințul trebuie să-l spioneze cumva, își întinse gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la față, și tăceau zdrobite de munca zilei. În dosul perdelei de stuf focul ardea vesel și vioi, împrăștiind fantasticele-i zbateri peste îngrămădirea aceasta pestriță. Un băietănaș slab și cu gâtul lung trăgea din când în când dintr-un maldăr uriaș mănunchiuri de stuf și le zvârlea pe foc. Moș Nastase și Niță Lepădatu se cinchiră la pământ. Un slujbaș al curții tăpșea mămăliga c-o lopățică, iar altul stătea c-un linguroi uriaș lângă cazanul cu fiertură de oaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
muls. Se aprinseră luminile și focurile la bordeie și-n perdelele de stuh; apoi încet-încet se întinse liniștea, și deasupra se bolti un cer albastru întunecos, bătut cu ținte mari de aur. Lepădatu sta pe spate în preajma vitelor, pe un maldăr de paie, în cojocul lui. Se uita la cer. În minte socotea și murmura numele florilor celor mai mașcate ale cerului, învățate de la bătrânii pe lângă care copilărise. Întăi nu se gândea la nimic; îi plăcea să se simtă așa singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că are să-mi fie dragă...“ Mormăia încet și zâmbea, apropiindu-se de ocoale. „Asta-i dragostea, asta-i dragostea...“ gândea el cu bucurie - și-i tremura ceva în toată ființa. În neștire se așeză la locul lui, în preajma vitelor, pe maldărul de fân, și sta iar cu ochii la stele; și nici nu simțea răceala nopții care trecea ușor peste fruntea-i fierbinte. La câteva zile după aceasta veniră ropote de ploaie cu întreruperi; pe urmă ca niște pâcle se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Alexandru Macedon la Oxus. Generațiile lor se multiplică numai ca să ne distrugă; noi n-aveam rost decât ca să-i hrănim. —Ho, goangelor! strigă Mitrea Pescăruș, ca și cum ar fi înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale pe care, tot de la Gange, Oxus și Nil, triburile rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pădure se auzea zgomot de crengi rupte și foșnet de frunze uscate strivite de labele unui animal greu. Nu după multă vreme am văzut patru ochi fosforescenți sticlind în întuneric. Stați liniștiți, ne-a zis pilotul, ridicîndu-se și aruncând un maldăr de crengi uscate care au ațâțat flăcările. După un timp, cei patru ochi fosforescenți au dispărut. Poate și fiindcă fulgerele începuseră să brăzdeze cerul. S-a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a pornit o ploaie torențială și rece care ne-a înghețat până la os, dar ne-a rezolvat problema apei. Am umplut toate recipientele pe care le-am găsit. Uzi leoarcă și înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deși s-a întîmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi uneori cu ezitările lui. ― Dacă știam despre combinațiile urzite de tine. Lucrurile luaseră o întorsătură amenințătoare. Mopsul săvârșise totuși sacrilegiul de a deschide mormântul Bătrânului și găsise maldărul de frunze. Venise și povestise totul Moașei, acuzîndu-mă că măsluisem acel mormânt ca să ascund adevăratul mormânt al Bătrânului. Fiindcă, adăugase Mopsul, îl omorâsem cu siguranță pe Bătrânul, altfel n-aș fi organizat toată mascarada cu mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scară să aștept și căutam cu privirea pe cer Carul Mare, când am auzit o tuse de bărbat în spatele casei. N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se mențină cronicar literar ani și ani de a rândul. Înțeleg ca fostul exilat să fie invidios și amar, dar nu admirativ. Cotidianul, 9-10 februarie 2002 Răsfoind revista 22 Am avut ocazia, datorită unui prieten care a primit un maldăr de exemplare din România, să răsfoiesc câteva numere ale revistei din ultimele luni ale anului 2001. Trebuie să spun din capul locului că am avut totdeauna stimă pentru ținuta intelectuală a acestei reviste, chiar dacă uneori a publicat și afirmații calomnioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
pentru că și atunci trebuia să dea ordine, să spună ce să se facă și să aibă grijă să se facă și să vadă în fiecare zi de rânduielile casei. Au talent pentru pian, dar își umplu degetele de noduri frecând maldăre de rufe. Ar putea face o descoperire, dar n-au timp, pentru că trebuie să îngrijească de cratițele aflate pe foc. Ar putea traduce sau scrie, dar citesc mai mult însemnele de pe dușumelele pe care le lustruiesc cu genunchii. Iar totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dezastru și adunate în mijlocul scenei figurează, prin chiar puținătatea lor, măreția sumbră a sfârșitului vieții, a sfârșitului lumii. Teatru al timpului „de după catastrofă”, teatru construit din „ce a mai rămas”, adică dintr-un „morman de trupuri neînsuflețite și dintr-un maldăr de rămășițe și de obiecte”, teatrul lui Kantor este, inevitabil, și un teatru al strigoilor, care „încep să trăiască din nou”, „încep o a doua viață”, dar care au uitat totul din cea de dinainte, nemaifiind în prezent decât jalnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acest sens îl constituie notele de regie redactate cu prilejul montării piesei lui Witkiewicz, La conac, reluată ulterior sub titlul Dulapul și construită în întregime în jurul unui obiect (dulapul) cu funcție decisivă în relația cu actorii înghesuiți înăuntrul său, printre maldăre de saci. De fapt, este vorba despre o întreagă rețea de relații pe care Kantor le stabilește între cutia-dulap și materia brută, între obiectul inanimat, corpul inert și hainele acestuia - resturi ale corpului îmbrăcat -, în intenția de a sugera bascularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ori de câte ori întâlnea vreo troiță sau o biserică. Așa îl descoperi Dante Negro. Îngenuncheat dinaintea unei icoane, concentrat în rugăciune, cu fața îngropată în palme. PAGINĂ NOUĂ 30 Ceva mai devreme, Iancu văzuse căruța de poștă cu surugiul beat stând pe maldărul de fân, suduind tare cele patru gloabe și clătinându-se în goana lui nebună pe ulițele pustii. Chiar dacă primise ceva de acasă, știa că trebuia să mai aștepte o zi sau două până când se îndurau să-i dea scrisoarea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu scutece folosite, sticle sparte, resturi menajere și tot ceea ce aruncau În fiecare zi sute de mii de locuitori ai Aberdeenului. Rebecca Johnston, de opt ani, a fost cea care l-a văzut prima. Un picior stâng ieșind dintr-un maldăr de saci negri rupți. Cerul era plin de pescăruși - păsări uriașe, umflate, care se năpusteau și țipau una la alta Într-un balet haotic. Unul dintre ei ciugulea dintr-un deget Însângerat. Acesta a fost primul lucru care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În sus. Logan nu Îl recunoscu după nume, dar Îi știa chipul: era Hoitarul. Se așezară pe o bancă improvizată În interiorul clădirii cu numărul cinci. Domnul Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, Își făcuse un fel de locuință aici. Un maldăr de pături, haine vechi și saci de plastic În colț, În mod evident pe post de pat. Un crucifix improvizat era atârnat deasupra culcușului, cu un Action Man pe jumătate dezbrăcat drept Isus Hristos. Lângă pat, era și un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o nevoie de ultim moment, pe viață și pe moarte, de un cățel scoțian ornamental, care cânta la cimpoi, n-avea decât să se Întoarcă a doua zi. Făcu un pas Înainte când femeia Începu să-și Împacheteze În pungi maldărul de feluri de mâncare de Încălzit la microunde. Un cântecel pentru copii se auzi de undeva de lângă ieșire, iar Logan Își ridică privirea pentru a zări o bătrână indecisă lângă una dintre jucării - o locomotivă albastră de plastic, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
neglijabile. Nimeni nu părea să știe cine era fetița. Probabil că lucrurile aveau să stea altfel În seara aceea, când fotografia urma să apară din nou la televizor. Iar apoi o grămadă de oameni săritori, telefonând să le dea un maldăr de informații inutile. Își petrecu următoarele două ore uitându-se din nou prin declarații. Citise deja totul, dar Logan știa că răspunsul se afla pe undeva pe-acolo. Cine azvârlise cadavrul locuia la o aruncătură de băț de containerul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o găsiseră pe fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-a dreptul Îngrozitor! — Mie-mi zici. Găsiră echipa de căutare În adăpostul numărul trei. Purtau aceleași costume albastre de protecție, cu mâinile În maldărul de cadavre putrezite. Unul câte unul, ridicau cadavrele, le puneau pe o masă pentru examinare și apoi le făceau teanc În containere pentru debarasare. — De ce ăsta? Întrebă Miller. Cum de nu-l golesc pe celălalt, unde era fata? — Philips ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un vecin care trage cu ochiul, Încercând să afle ce voia poliția. Poliția Îl voia pe Jim Lumley. Apartamentul familiei Lumley nu semăna deloc cu ceea ce văzuse Logan ultima dată când fusese acolo. Era o cocină. Cutii goale zăceau În maldăre pe covor, alături de doze goale de bere ieftină Special. Toate fotografiile fuseseră date jos din restul apartamentului și puse la loc În sufragerie: un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu scriitorul Victor Mitocaru, Încă În convalescență, ce mergea În aceeași direcție, iar la sediul bibliotecii, cu criticul Grigore Codrescu și prozatorul Gheorghe Drăgan, de la care am aflat noutăți literare și nu numai. Revenit acasă, mi-am Întors pe dos maldărele de reviste, Încercând să mai scap de o parte dintre ele, Însă n-am făcut mare brânză, așa că, fiind trecut de miezul nopții, mă duc la culcare. 8 iunie 2012 Ieri am dăruit primele exemplare ale volumului Ieșirea din lume
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dezastrelor și să facă haz de necaz. Da, așa este. Numai că pe spinarea acestei filozofii unii dintre noi am prins obiceiul sa facem haz și când nu e cazul, și atunci când treburile ne așteaptă și gunoiul s-a adunat maldăr la ușă și nu mai putem ieși din casă. Ce mai e de râs într-o asemenea situație? Să revin însă la spaniol. Domnule, a început el cu o grimasă parcă de disperare, după ce i-am pus o întrebare pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a ridicat ochii apoși spre tavan, agitând spre cer un pumn mic, ca de copil. Numărul de pe brațul ei a lucit în lumina de deasupra. — Așa că pedepsește-l cumva. Nu ai pedepsit destul, pedepsește-l acum pentru asta! Femeile din spatele maldărelor de mâncare și-au coborât privirea. Furia și-a pierdut din ardoare și pumnul ei s-a desfăcut. Și-a luat tava și s-a dus la masă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Am pus farfuria și paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fricii. Fermierul era inconștient. Eu eram neînfricat. Șobolanii goneau prin întuneric. Am mai făcut un pas înăuntru. Un animal sforăia. Ceva lovi pământul. Sforăiturile tăiau aerul împuțit. Forme începeau să prindă contur în întuneric. Zăream o pulpă, un bot, un maldăr de haine murdare și un topor. Hainele se ridicau și se coborau în ritmul sforăiturilor. Coada toporului se potrivea mâinilor mele, de parcă fusese făcută pentru ele. Am ridicat toporul cu amândouă mâinile, dar de căzut, a căzut singur. Sângele țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]