1,226 matches
-
în Anglia, chiar și în nordul Scoției unde este mai frig. Acolo se poartă la nevoie cojoacele (sheepskins) importate din Europa sau confecționate ad hoc în ateliere locale. ** În perioada victoriană și edwardiană pantalonii nu aveau manșetă. Potrivit unei anecdote, manșeta a fost introdusă, involuntar, de prințul de Wales: se spune că, într-o seară, după ce a coborît din trăsură și avînd de parcurs o stradă cu mici bălți formate după ploaie, Eduard și-a suflecat marginea pantalonilor ca să nu-i
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
spre deosebire de variația de flux sanguin arterial, care are loc tot datorită ejecției ventriculare ritmice, dar se propagă în masa sanguină, cu o viteza de 0,5 m/s. Zgomotele Korotkof sunt produse la trecerea sângelui prin segmentul arterial comprimat cu manșeta pneumatică. In cazul metodei ascultatorii presiunea arterială maximă (sistolică) corespunde primelor zgomote detectate, iar cea minimă (diastolică) corespunde scăderii bruște a amplitudinii acestora (ambele sunt decelate în cursul scăderii treptate a presiunii externe aplicate). Prin metoda palpatorie se determină în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
spre deosebire de variația de flux sanguin arterial, care are loc tot datorită ejecției ventriculare ritmice, dar se propagă în masa sanguină, cu o viteza de 0,5 m/s. Zgomotele Korotkof sunt produse la trecerea sângelui prin segmentul arterial comprimat cu manșeta pneumatică. In cazul metodei ascultatorii presiunea arterială maximă (sistolică) corespunde primelor zgomote detectate, iar cea minimă (diastolică) corespunde scăderii bruște a amplitudinii acestora (ambele sunt decelate în cursul scăderii treptate a presiunii externe aplicate). Prin metoda palpatorie se determină în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
unul reușit. — Omorâtă, am repetat, abia articulând sunetele. — Omorâtă. Se trase de una dintre urechile-i clăpăuge, elefantine, Înainte de a-și vârî mâinile noduroase În buzunarele costumului său fără formă de culoare bleumarin. N-am putut să nu observ că manșetele cămășii sale erau tocite și murdare. Nu mai Întâlnisem până atunci un magnat al oțelului (auzisem de Hermann Six; era unul dintre cei mai importanți industriași din bazinul Ruhr), dar asta mi s-a părut din cale-afară de ciudat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era mai puțin direct În indiferența sa: trase zgomotos aer pe nas, Își ridică pe jumătate umerii de mărimea unui umeraș și mormăi lipsit de entuziasm. Numără În tăcere cinci bancnote de o sută de mărci dintr-un rulou din manșeta de la mâna-i osoasă, unde cu siguranță se afla o sumă de treizeci de ori mai mare. Bărbatul În vârstă de la care cumpăra nu era decis dacă să accepte sau nu ceea ce mai mult ca sigur era o ofertă derizorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Nu i-am povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu guler Înalt pe gât și manșete apretate din dantelă albă. Pentru un scurt răstimp, m-am hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu puștii, și jafurile. Fritzie zice că o să fim citați cu toții pe ordinea de zi. Îmi întinse mâna și mă lăudă: — Ne-ai oferit un meci mișto, blondule. I-am strâns mâna și am observat urme de sânge proaspăt pe manșeta lui dreaptă. — Mulțumesc, domnule sergent, i-am răspuns, apoi i-am întins mâna lui Fritz Vogel, care mi-o strânse o fracțiune de secundă, sfredelindu-mă cu o privire rece și mânioasă, apoi o lăsă să cadă, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un copil mort, cine putea oare să fie? — Nu am spus nimănui că acel cadavru era al unui copil! — Nu? Hm, atunci Înseamnă ca a fost o coincidență. Logan se Înfurie. Cine ți-a spus? Miller zâmbi și Își Încheie manșetele, asigurându-se că lasă la vedere câte un centimetru de scrobeală la fiecare mânecă. — Nu ai auzit de imunitate jurnalistică? Nu tre’ să-mi divulg sursele. Și tu nu ai ce să-mi faci! Se opri o clipă. — Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
amândoi (piciorul plus ciorapul) În pantoful de tenis, dar albul despre care v-am vorbit se suprapune pe albul piciorului, ce se distinge foarte vag de la linia de tăietură a ciorapului (ciorapul taie albul piciorului mai sus de gleznă) până la manșeta pantalonului scurt; acum se Înțelege că personajul din fotografie e Îmbrăcat În pantaloni scurți, stând undeva lângă un zid alb ca În proza mediteraneană a lui Camus, unde se poate ucide ușor un om din cauza acelui soare torid ce curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
incendiu. Era și așa greu să mi se amintească de vremurile acelea. Acum îmi place să mă consider Malerick... Cum v-ați seama? - După ce coridorul de la Centrul de Detenție a fost sigilat, ți-ai folosit cămașa ca să ștergi podeaua și manșetele, explică Rhyme. și când m-am gândit la asta nu am prea înțeles de ce. Ca să ștergi sângele? Nu prea avea sens. Nu, singurul răspuns plauzibil la care m-am putut gândi a fost că încercai să scapi de amprente. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și mai puțin sigur pe el. Se opri pe treaptă, privi în jur, își scoase din buzunar o pereche de mănuși mici din lână și le puse atent, verificând degetele unul câte unul, ca să se potrivească, apoi își trase atent manșetele hainei peste încheieturi. M-am tras și mai mult în umbră și l-am privit cum coboară de pe trotuar și pornește în diagonală peste drum, din fericire fără să se uite spre mine când a verificat traficul din ambele direcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din case Într-un camion militar. La cîțiva metri depărtare de ghereta cu sîrmă ghimpată, un bărbat mai În vîrstă, Îmbrăcat Într-un palton ponosit stătea sub platani și Îi urmărea cu privirea pe japonezi. În ciuda costumului ros, purta Încă manșete albe și piepți de cămașă scrobiți. Domnule Guerevici! SÎnt aici, domnule Guerevici! Bătrînul bielorus era Îngrijitorul complexului companiei Shell și locuia cu mama sa bătrînă Într-o căsuță mică, lîngă poartă. Un ofițer japonez stătea acum În Încăperea din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
asta este altă treabă, atunci o să-ți dea cei patru metri de stofă. E vara rateurilor, dar pe Nixon tot Îl vezi. Nixon și Ceaușescu trecând Într-o mașină decapotabilă, la Piața Romană, mâinile lui ridicate, mânecile hainei căzute și manșetele acelea de un alb strălucitor, el salutând mulțimea adunată să-l vadă, lângă el un Ceaușescu imposibil dar și invidios, În sfârșit vezi și tu un președinte american pe viu, nu În poze, ca la Expoziția americană de arte plastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mama lui Fi va purta, desigur, negru pentru a arăta cât de mult dezaproba circumcizia lui Connor. În sfârșit, Ruby a hotărât să nu riște și a ales un costum roz pal din tweed, cu franjuri Înguste În jurul umerilor și manșetelor. Părul ei, care avea tendința de a se ondula, putea fi Îndreptat, dar nu era timp. În schimb, l-a prins la spate. Înainte de a pleca, a intrat În baie pentru a căuta o pastilă Împotriva durerilor de cap. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo, tati? mă întreabă fiica mea mai mare pe când mâna ei zăbovește deasupra acelui loc, temându-se să îl atingă, dar arzând de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îi plăcea Încă să meargă la cafenea. Fie vară, fie iarnă purta un costum elegant, papion, un triunghi de mătase albă se ivea din buzunarul de la piept ca un fulg de zăpadă Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul sculptat cu măciulie de argint i se odihnea Între genunchi, pălăria pe masă, În fața sa; un bătrânel rozaliu, curat și ferchezuit, având mereu alături câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dezmințeau total reputația sa de neîndemânatic. Când desfăcu degetele ca să vadă ce prinsese, se Întrebă timp Îndelungat dacă era cercelul Annettei, vreo cataramă de-a Ninei, o piesă de la una din jucăriile lui Dimi sau un buton de argint de la manșeta tatălui său. După o scurtă deliberare, optă pentru ultima variantă. Totuși un oarecare dubiu rămase. Intrând În bucătărie, deschise frigiderul și se opri gânditor, cu ușa În mână, fascinat de lumina enigmatică ce strălucea Între lapte și brânzeturi, reevaluând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
evanghelie În ziar. Pentru o clipă se gândi să-i telefoneze tatălui său, să-i citească la telefon datele despre India, să-l oblige să-și recunoască greșeala și să-i spună că Își pierduse acolo unul din butonii de la manșetă. Asta dacă licuriciul nu era totuși un cercel de-al Annettei. Hotărî până la urmă că era mai bine să nu-i telefoneze lui Baruch, ca să nu se complice. Nemaiavând pe cine să sune, Fima mai stătu câteva clipe În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intră Într-o clădire neterminată și de-abia reuși să-și desfacă fermoarul pantalonilor, că vezica i se și goli Într-un jet continuu și furtunos. Se simți atât de victorios, Încât nici nu-i mai păsă că pantofii și manșetele pantalonilor i se murdăriseră de noroi. Se Îndreptă spre nord, trecu de bancă fără să o vadă, dar observând cu entuziasm că migdalul din curtea sa din spate nu era singurul care Înflorise fără să mai aștepte Tu-bișvat1. Cu toate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luxoase din Țfat și Tiberiada, combinând tratamentele corporale conduse de colective medicale calificate cu purificarea sufletului prin prosternări la „Sfintele Morminte ale Leilor Torei și ale Vulturilor Înțelepciunii“. În clipa aceea, poate pentru că tocmai observase că marginile gulerului și ale manșetelor cămășii albe a tânărului nu erau chiar perfect curate, la fel ca și ale sale, Fima se răzgândi și decise să-și amâne călătoria la Roma. Cel puțin până va discuta cu tatăl său despre asta și până se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
plăcerea sunt de partea noastră. Să ai o sâmbătă bună și binecuvântată. Urcând spre clădirea sindicatelor, Îi trecu prin minte că băiatul acesta servil și rotunjor, cu degete ca niște cârnăciori, Îmbrăcat În cămașă albă apretată, dar cu gulerul și manșetele murdare, era mai mult sau mai puțin de vârsta fiului pe care Yael Îl lepădase la două minute distanță de-aici, Într-o clinică de pe strada Profeților. Își zâmbi trist, căci În afara tichiei care Îi acoperea capul și a vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atinge. Părul și-l purta ondulat spre spate, în față mai umflat și încrețit, strălucind întunecat, ceea ce îi alungea mai degrabă obrazul lat, căruia capul puternic îi dădea un aer și mai accentuat de forță; numai mâinile care ieșeau de sub manșetele albe erau în continuare cele ale fostului reprezentant al turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte, chiar dacă acum erau împodobite cu inele. Am nevoie de tine, spuse Hackler. Afacerea nu merge așa cum vreau eu. Am nevoie de cineva care să mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși mă plimb fără grabă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]