2,207 matches
-
mi o completă reluare a ultimelor momente din viața mea de adult. Flash. Dă-mi orice în toată lumea asta mare și futută care este exact ceea ce pare! Flash. Mama lui Evie se uită țintă la Brandy. — Ați lucrat vreodată ca manechin? zice. Semănați mult cu o prietenă de-a fiului meu. A fiicei dumneavoastră, mârâie Brandy. Și eu pipăi invitația pe care am furat-o. Căsătoria, uniunea dintre domnișoara Evelyn Cottrell și domnul Allen Skinner, are loc mâine. La unșpe a.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
întâmplat ceva asemănător. În fiecare primăvară și toamnă toți angajații agenției locale urmează un curs care să le reîmprospăteze cunoștințele despre respirația gură la gură. Despre resuscitarea cardio-respiratorie. Fiecare grup se întâlnește în cabinetul sanitar ca să exerseze masajul cardiac pe manechinul din dotare. Lucrează perechi, directoarea agenției pompează pieptul, celălalt îngenuchează, prinde manechinul de nas și-i suflă aer în gură. Manechinul e un model Betty Suflătoarea, doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urmează un curs care să le reîmprospăteze cunoștințele despre respirația gură la gură. Despre resuscitarea cardio-respiratorie. Fiecare grup se întâlnește în cabinetul sanitar ca să exerseze masajul cardiac pe manechinul din dotare. Lucrează perechi, directoarea agenției pompează pieptul, celălalt îngenuchează, prinde manechinul de nas și-i suflă aer în gură. Manechinul e un model Betty Suflătoarea, doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu ochii de plastic turnat, privind fix. Ochi verzi. Și totuși, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
respirația gură la gură. Despre resuscitarea cardio-respiratorie. Fiecare grup se întâlnește în cabinetul sanitar ca să exerseze masajul cardiac pe manechinul din dotare. Lucrează perechi, directoarea agenției pompează pieptul, celălalt îngenuchează, prinde manechinul de nas și-i suflă aer în gură. Manechinul e un model Betty Suflătoarea, doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu ochii de plastic turnat, privind fix. Ochi verzi. Și totuși, cei care le produc, oricine-or fi, i-au lipit gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lungi. I-au lipit o perucă glamour, de femeie seducătoare din anii ’40, al cărei păr roșu e atât de mătăsos încât nici nu-l simți printre degete până când cineva îți spune „Ia-o, mă, mai ușor...”. În timp ce îngenunchea lângă manechin și își rășchira unghiile date cu ojă roșie pe pieptul lui, directoarea agenției, directoarea Sedlak, le-a spus că toate păpușile astea sunt turnate după masca mortuară a unei tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus ea. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
A fost doar o glumă proastă. Lăsați-o baltă. Exact asta fac oamenii: transformă obiecte în persoane, persoanele în obiecte. Nimeni nu spune că e vina tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul de sus undeva în camera în care se țin probele. S-o uite acolo. Pe Betty, nu pe Cora. Abandonată. Fermentând în interior. Neluată în seamă, acolo împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Toate pungile și baloanele alea împuținându-se treptat, devenind tot mai mici, până mai rămâne în ele destul pentru a obține condamnarea pentru infracțiune. Toate obiectele alea, folosite. Dar nu, au încălcat regulile. I-au dat voie Corei să ia manechinul acasă. Nimeni nu voia s-o vadă îmbătrânind singură. Cora. Era genul acela de femeie care nu putea cumpăra doar un singur animăluț de pluș. Una din îndatoririle ei era să cumpere câte o jucărie pentru fiecare copil care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L. se impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina Luanei. Fu o plăcere pentru ea să colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totuși, în sală, în ziua reprezentației, cu sufletul la fetele din culise. Au ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Încă un “Îâî”, era fericit: hotărâse să renunțe la teologie și să rămână printre acești oameni stilați, ocupându-se cu altceva. A fost de ajuns să spună tare ce gândește și doamna Morar-Koblicska Îi propuse pe loc postul permanent de manechin la atelierul ei din Piața Carolina, plus pe acela sezonier de vânzător ambulant de vată de zahăr pe patru străzi: Calvin, Dacia, V. Lucaciu și dr. Teofil Dragoș. Coriolan primi fără să clipească ambele slujbe, chit că despre cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care nu mai trăiau demult În umbra Îndemnului marxist la unire În cumpătare. Un răspopit, fost manechin apoi și vânzător de Înghețată, convertit la marxism-leninism, nu putea avea o altă opțiune, observau cei mai lucizi și cu o experiență mai Îndelungată la serviciul de cadre al partidului. „Bosnia” era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sprânceană. Ceea ce se și Întâmplă, la momentul potrivit. Înainte de a părăsi această mică oază de „postmodernism românesc”, capsula hilară a unei rachete căzută aiurea și nu În regiunea calculată cu precizie de cei de la NASA, Petru mai aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi era strâmtă. O porți peste ceva subțire, Îi sugeră el cu timiditate Zorelei. Adică peste furou, cum ar veni, șuieră printre dinți Zorela. Îi venea greu să se recunoască În „dulapul” din oglindă. Nu fusese niciodată sfrijită ca un manechin, dar nici cât o batoză, cum se vedea acum. Deoarece până la Revelion nu avea cum să slăbească, hotărî că urma să-și țină blana de nutrie pe umeri ca pe o pelerină. Și când dansăm? Întrebă Gheretă cu un alint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac, ca pe un manechin abandonat Într-o debara, sau ca pe o păpușă gonflabilă. Acum, nici acest lucru nu mai era posibil, dar nici nu și-l dorea. În cel mult o oră tragem cortina, zise Petru. Și ne vom duce cu toții la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu forță un târnăcop. Toată lada de scule, golită într-un ceas, oftă ușurată. Se uită mirată la așezarea asimetrică a cuielor și, desigur fără să se întrebe de ce, începu să dezbrace rând pe rând, încet, atentă la detalii, fiecare manechin, fără să întâmpine reacții de împotrivire, respingere, retragere, prin gesturi sau prin mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu care nu avea nicio vină că deveneam zi de zi mai diform. Odată ce închipuirea îmbrăca manechinul de gips șters și țeapăn, Any, devenea, din Libarcă, Muză. Zeificarea ei în versuri era masturbarea mea. Împopoțonarea ei în rime n-o făcea mai mult decât eleva ce aștepta violul la orizont. Și care avea să vină după ce carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Teodor făceau apologia frumuseții feminine care a trecut. A trecut și primăvara sau toamna acelui an fatidic dintr-o tinerețe la fel de fatidică, în care asociau culoarea roșie a tramvaielor și a semafoarelor cu cea a chiloților cu dantelă de pe manechinele umilitor de sexy din vitrine. Reflexul pavlovian avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e? -Perfectă. Ai avut dreptate, e tocmai ce-mi trebuia. -Aseară, ai cinat. În seara asta, postești. Nu găsești că pe stomacul gol șampania are un gust mai bun? -Poate. Ți se întâmplă să și mănânci? -Nu prea des. -Ești manechin? -Nu. Nu lucrez. Am o viață trândavă și luxoasă. Zâmbi și umplu iar cupele. -De câtă vreme îl cunoști pe Olaf? întrebai. -M-a întâlnit acum cinci ani. -„M-a întâlnit”, o spui ca și cum n-ai avea nimic de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era putred. De bogat, firește. Numai că în România erau și alte muieri care aveau soții putrezi, nu glumă. Cum puteai să ieși în evidență în așa o concurență, mai ales că fiecare femeie era selecționată, cu multă pricepere, dintre manechine și alte frumuseți date naibii? Monica a gîndit ce a gîndit și a propus lui Viorel o chestie de să rupă gura Bucureștiului. Iubi, tu ai văzut la bijutierul acela din Mexic chestia cu ploșnița de cîmp? Ce să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
respect: "Dar nouă, băieților, când ne puneți niște note feminine?..." În prima fază, am crezut că omul va avea un atac de cord. A rămas în poziția în care-l prinsese întrebarea, într-un fel de râlă periculoasă, ca un manechin gata-gata să se prăbușească. A cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]