474 matches
-
ruperea relațiilor diplomatice. Fregatele cu aburi occidentale s-au îndreptat înspre Marea Neagră. Hecatombele cauzate de tunuri vor dura vreme de doi ani și vor face zeci de mii de morți. Și toate acestea, pentru un trusou de chei... Cartier al maniacilor ordinii, al caserolelor, al comandamentelor divine și al ființelor umane, Mea Shearim este, la Ierusalim, cel mai strașnic închis și mai sectorizat. În interiorul său, la apropierea shabbatului, se întind cordoane, iar în dreptul căilor de acces se instalează bariere și baraje
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și îmbogățit prin abuzuri și introducerea evreilor în țară. Fratele lui Mihai și sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu gusturile de maniac castelan vânător, devenit proprietarul unuia din cele mai faimoase équipages din Franța, haită de câini celebri, cai nenumărați și tot ce decurge din acest fel de viață, fără a mai vorbi de soția obișnuită a delapida nu una, ci mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc muncă de lămurire cu oamenii de pe stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură cam face greșeli gramaticale. Dacă nu mai obișnuiește să vorbească cu nimeni... Fata o mai corectează când vine pe la ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-a lăsat, după mulți ani și pentru multă vreme, acest tic
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În magazia cărților lui (toată iarna, fără foc); și a subscris, bunul dr. Robin, dimpreună cu Dobrogeanu-Gherea și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la porți și În „salonul“ cu fel și fel de exemplare, mai grase și mai slabe, Înșirate ca vitele În obor, dar mai ales clienți cu viții speciale, maniaci, trăsniți, deprimați și deficienți sexuali, maturi sau bătrâni, cum era cel despre care ne povestea una din intrarea Zalomit, că venea Înso țit de vreun băiat cules de pe stradă și pus aici la treabă „pă gratis“, bătrânul mulțumindu-se cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care n-am declarat-o în fișa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
situația aceasta, ajunsesem să n-am încredere în sinceritatea tuturor conducătorilor, ba la alții, la unii din cei care-mi păreau în adevăr sinceri, să descopăr unele pliuri sufletești surprinzătoare, adevărate cazuri de manii sau monomanii și figuri tipice de maniaci. Dar în mișcările sociale, cazurile de acest fel sunt destul de frecvente. * O particularitate caracteristică a vechei mișcări socialiste e ateizmul. Doctrina clasică pretinde că religiile sunt instituțiuni de împilare a mulțimii. "Religia? O frază de dânșii inventată, ca prin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și ecran. Din cînd în cînd ies puțin din film ca să examinez de la distanță capul acela ; aproape că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîș la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mult mai capabil de prietenie genul mai distant, mai rezervat, mai puțin doritor de a plăcea, poate chiar în aparență mai egoist, poate uneori cu un caracter mai dificil. Nu e de pus multă nădejde în prietenia altruiștilor fără astâmpăr, maniaci ai negării de sine și idealiști nerăbdători ; aș crede chiar că o oarecare nuanță de mizantropie e mai curând proprie unor prietenii adevărate. Generozitatea, fără de care nu e de conceput o mare prietenie, nu e deloc tot una cu altruismul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină. Vlahuță e de fapt prozaic, jurnalistic. Poemul se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
paralizat de respect pentru clasici și nu îndrăznește să scrie decât la bătrânețe, după îndelungi examene de conștiință. Omul care a corectat mii de teze e sever cu sine însuși. Boema lui turistică se adaptează mediului în care trăiește. E maniac la modul sublim. Sub gâtul lui gol, ca al unui condamnat la moarte căruia i s-a tăiat gulerul, atârnă o enormă lavalieră neagră. Se culcă devreme, se scoală cu găinile, iarna, vara, merge numai în surtuc sau cu o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și ușa lui este întotdeauna deschisă". Mesajul său real a fost, desigur: "Mă aflu aici pentru a fi respectat, adorat și idolatrizat". Cei superinfatuați au metodele lor proprii de a părea importanți, chiar și atunci când nu fac nimic. Un egolatru maniac, care a fost rugat să contribuie la un fond pentru ajutorarea celor ce suferă de foame în lumea a treia, a răspuns celui care făcea cheta: Am făcut tot ceea ce am putut în felul meu", ceea ce suna misterios și impresionant
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
6 lei nu v-am arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganță extravagantă, ridicolă și cu aere de grandoare. Porecla Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
crezi nebun, bătrîne?, mi-a replicat el. Am tras cu ochiul, doar ici colo: sînt trei sute de pagini, legate, fiecare cu unul, două sau trei cuvinte, scrise lăbărțat, de sus pînă jos.” între timp a aflat că „prozatorul” e un maniac „incurabil”, evadat din sanatoriul de la Gîșteni. Reluînd cazul, în drum spre casă, ajungem amîndoi la concluzia că, din păcate, scrînteala asta că se pot cîștiga bani mulți din „literatură” o au și unii, nu puțini, care se plimbă în libertate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aer muced. — Îți place, nu? mă întrebă fata cu mâinile pe bară încă. — Cred că nu i-ar fi dat nimănui prin cap că ar putea exista aici o ieșire secretă. Am impresia că bunicul tău e de-a dreptul maniac în materie de uși secrete. — De ce zici asta? Nu e maniac. Nu are deprinderi ciudate și nici n-a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bară încă. — Cred că nu i-ar fi dat nimănui prin cap că ar putea exista aici o ieșire secretă. Am impresia că bunicul tău e de-a dreptul maniac în materie de uși secrete. — De ce zici asta? Nu e maniac. Nu are deprinderi ciudate și nici n-a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii. De la astronomie până la genetică. Nu mai e nimeni ca el. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic, deși foarte lucid În ceea ce face. În fond, aparența lui de maniac sexual nu face decît să sublinieze discrepanța Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang ontologic această incompatibilitate, perpetuînd astfel ideea omului revoltat și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
burlescă a morții devine semnul unui apetit debordant pentru viață. Personajul morții, viu, cu profilul desprins parcă din textul medieval german Plugarul și moartea, de Johannes von Tepl, este și eroul următorului roman, Le Démarcheur (Agentul comercial, 1989). Aici Monge, maniac al epitafului funerar, Încearcă pe diverse căi să recruteze clientelă pentru un serviciu de calitate post mortem: epitafuri gravate pe toate soiurile de marmură (enumerate cu delectare). La granița dintre lepidopter și pachiderm, extras dintr-un ou pe masa unui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate fi și din lumea celor care nu cuvântă (Sfârșitul șoimului). Contând pe ritmul epic, parabola Subterana ar vrea să sugereze mecanismul alienant al unui sistem totalitar. Portretistica (figura bizară a bătrânului maniac într-ale scrisului, din Răzbunarea unchiului Matei) pivotează între pornirea compătimitoare și ironia reținută. Dintre piesele de teatru ale lui C. (nepublicate în timpul vieții; un volum de Teatru îi va fi editat în 1976), mai izbutite ar fi drama de
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
1969; Scrieri, I-VI, îngr. și pref. Dumitru Bălăeț, București, 1988-2003. Traduceri: H. Ibsen, Ziua învierii, Orăștie, 1900 (în colaborare cu C. Sandu[-Aldea]); H. Sudermann, Ioan Botezătorul, Orăștie, 1901 (în colaborare cu C. Sandu[-Aldea]). Repere bibliografice: Sofronie Ivanovici, Maniacii condeiului. No. 3. Ilarie Chendi, București, 1904; Vasile Savel, Opera d-lui Il. Chendi, București, 1906; Octavian Goga, Aprecierea valorilor la noi, TR, 1911, 266; Lovinescu, Opere, V, 119-121; Iorga, O luptă, I (1914), 12; Trivale, Cronici, 230-234; Vasile Savel
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
capăt, nu-i cred că spun adevărul. Eu mă uit înainte, în tinerețe mergeam la fiecare spectacol și îl urmăream, ba repetam și după fiecare spectacol, dacă eram nemulțumit. La filmele mele mă uit cu plăcere, dar nu ca un maniac, sunt clipe când mă plictisesc de ceea ce văd și las de-o parte. Dar mă interesează ce am făcut nu din alt punct de vedere, ci pentru că acolo, în acele imagini, în acele cadre, în acele scene sunt eu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
orice lucru relevant pentru societate, e de datoria oamenilor politici să nu cadă sub limita decenței. Altminteri, vom ajunge, precum dl Csendes, să încurcăm borcanele, riscând să blocăm mașinăria democrației din cauza unor hachițe ce i-ar face fericiți, eventuali, pe maniaci. Cât despre securiști, ei sunt fericiți oricum! P.S. Dl Paul Goma își continuă vasta operație de autocompromitere. În câteva articole din ziarul ,Ziua", dl Goma afirmă în mod repetat că m-aș fi opus, alături de un vast grup de ceea ce
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
un stil inconfundabil: "Muțesc privighetorile,/ mierlele, cucii./ Sîngeră în biserici/ icoana, pristolul.// Atenție:/ vin politrucii/ care vor bate în masă/ cu tovarăș pistolul.// Învață citirea și scrisul/ copiii noștri plăpînzi ca macii,/ parcă vorbind literei:/ «ținem la tine».// Atenție:/ vin maniacii/ care vor scoate ochii/ scrierii noastre latine.// Încă mai sună în zori/ «Deșteaptă-te, române»,/ încă nu-s izgonite, domnule Eminescu,/ cărțile Dumitale,// Atenție:/ vin căpcăunii/ care înjunghie Steme/ și înghit Imne Naționale.// Ca cel mai frumos pom al Țării
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
după cum a holbat ochii la mine când i-am spus că-s nemuritor. De-asta am și fugit atunci de ea...simțeam cu-al nouălea simț că-i broască" (p. 17-18). Este de-a dreptul impresionantă toată această galerie de maniaci, obsedați de tot felul, sadici, monomani, piromani, care se perindă prin fața cititorului-spectator, "omuleți de sticlă" pe care autoarea îi aduce în scenă cu un scop vădit polemic; miza existențialistă și agresivitatea tehnicii literare se îmbină armonios și confirmă pe deplin
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]