409 matches
-
ultimul război mondial, ci și ca nație care l-a dat pe Tolstoi. Așa e, amîndoi am citit, cam odată, Război și pace, dar, iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică pe dos. Cîștigînd, stupefiant, laburiștii, toate partidele social-democrate din Europa au explodat (de fericire) ca niște păstăi pîrguite. Iliescu și partidu' s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pomenit de schizoidie, să aplanăm un pic lucrurile, să nu ajungem cu ele pînă în pragul ospiciului. Nu e cazul. Să fim rezonabili: alienatul nefiind chiar atît de grav, atunci nici alienistul nu are de ce să fie chiar atît de maniheist în punerea diagnosticului. Situația plasticii românești a momentului nu e chiar atît de alarmantă în privința rezultatelor (ba, dimpotrivă) și nici nerăbdarea analiștilor ei, printre care, iată, fortuit, mă aflu, nu trebuie să se instituie în criteriu draconic de evaluare. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a mers până acolo încât să ceară eliminarea reformelor neoliberale. În plus, în afara unor izolate luari de poziție caustice împotriva fostului președinte al Mexicului care ajunsese inexplicabil de bogat, platforma lui López Obrador nu a fost organizată plecând de la opoziția maniheistă între elita coruptă și masele pure, așa cum avea să se întâmple cu aparițiile sale televizate. Cu toate acestea, o analiză aprofundată a retoricii sale de campanie scoate la iveală un important filon populist. Analiza se sprijină pe arhiva discursurilor candidaților
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
consolidate 0,67 0,13 Nevoia de asanare și de transformare a vieții publice 2,42 0,87 Sprijinirea ideii potrivit căreia deciziile trebuie să aibă o legitimitate obținută prin plebiscit 0 0,09 Caracterizarea politicii în teremeni conflictuali sau maniheiști 1,9 0,57 Principalul rezultat al acestei analize ne indică o distincție foarte clară între tipul de retorică întrebuințată de AMLO în relațiile sale cu mass-media și retorica pe care acesta a folosit-o pentru a-și entuziasma suporterii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ordinii sociale, pentru asanarea vieții publice, sau chiar pentru revoluție. Sprijinirea ideeii potrivit căreia deciziile trebuie să aibă o legitimitate obținută prin plebiscit. De exemplu, invocarea referendumurilor publice și /sau a altor mecanisme plebiscitare. Caracterizarea politicii în teremeni conflictuali sau maniheiști Politica este reprezentată în termeni moraliști, drept o luptă între bine (popor) și rau (elita aflată la putere) Evaluarea mizei conflictului politic în termeni de viață și de moarte. Capitolul 6 Populismul la guvernare: cazul Austriei (2000-2007) Franz Fallend Introducere
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
schițate de Mudde și Rovira Kaltwasser în introducere, pentru că amestecă acea "superficială ideologie rarefiată" cu doze mari de naționalism, socialism și un stil charismatic de mobilizare politică. Așa cum a subliniat Hawkins, Chávez a interpretat politica în termeni foarte moraliști și maniheiști, ca o "luptă cosmică" dintre forțe ale binelui și răului (2010a: 55). Într-adevăr, Zúquete a caracterizat chavismul ca o formă de "politică misionară", prin care o personalitate carismatică "conduce un popor ales, ce formează o comunitate morală care se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Goliat, uriașul fiind establishmentul politic discreditat - această strategie a fost ușurată de atacurile xenofobe și rasiste împotriva lui Fujimori ale unor susținători ai lui Vargas Llosa (Guillermoprieto, 1995: 82; Vargas Llosa, 1993: 472-3, 476)7. Discursul lui Fujimori, devenit din ce în ce mai maniheist în turul doi, afirma că societatea era împărțită în "poporul pur" și "elita coruptă". El a conceput alegerile ca o "confruntare între elita albilor ... și poporul de rând care nu era de culoare albă" (de la Torre, 2000: 124), considerând că
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Dincolo de acestă diferență importantă, merită să subliniem o asemănare revelatoare pe care o regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu lasă prea mult spațiu pluralismului (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009; Mudde, 2004). Conform definiției minimale a lui Dahl, democrațiile care există în realitate diferă în multe privințe. Astfel, nu ne surprinde faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
își găsește un drum propriu, lesne sesizabil în cadrul liricii preeminesciene. Autorul refuză în mod deliberat versul reflexiv, revendicându-și exclusiv latura sentimentală, din convingerea că „le coeur est la vraie lyre”. Scurta și zbuciumata sa boemă îi influențează morala, construită maniheist și melodramatic, după modelul lui Rolla al lui Alfred de Musset, ca în poemul Raul (1875), un imn adus iubirii pure, care nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
culturală în limitele unui stat particular. Alfabetizarea și școlarizarea maselor însoțesc această naționalizare culturală, făcînd-o accesibilă tuturor. Mai mult, această socializare dusă sub impulsul puterii temporare se efectuează pentru a-și stăpîni mai bine efectele, în per-spectiva unei ostilități aproape maniheiste față de "superstiția" romană, și prin asimilarea brațului său înarmat reprezentat prin puterile catolice care erau țările Habsburgilor și apoi Franța. Dușmanul devine mai evident, mai detestabil decît înainte pentru că el reprezintă atît religia cea bună cît și poporul specific ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și al lui Erik cel Sfînt în Suedia. 70 B. Lewis, Istanbul et la Civilisation ottomane, Paris, J.-C. Lattès, 1990, p.54. 71 Askeris, o castă considerată aristocratică, cuprindea și creștini. 72 Bogumilii se trag dintr-un curent religios maniheist venit din Persia (întruchipat de Mani). 73 Astfel se explică faptul că Biserica calvinistă a Ungariei este singura dintre cele reformate care și-a conservat o structură episcopală. Turcii aveau nevoie de episcopi pe cît posibil, independenți de Roma pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
iar nerațiunea ar însemna că "adevărul nebuniei este rațiune [...] cvasirațiune"55. În concepția lui Foucault, nerațiunile clasice constau în a percepe umanul, oamenii cu ochelarii unor "structuri binare"56 (adevăr/neadevăr; lume/fantasmă; ființă/non-ființă; zi/noapte etc.). Acest mod maniheist de a percepe lumea, prezent la oamenii moderni, l-aș include în mentalitatea arhaică din secolele XVII-XVIII; mentalitate ce are drept suport epistemic seriile antinomice ale doctrinelor religioase. Biblia și Coranul stau drept mărturii. La finalul acestor doctrine, care cred
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
presiune socială și psihică asupra unui anume ceva și un mod insignifiant, de masă discursivă de a spune despre un anume ceva. Pe baza structurii filosofico-morale a Bibliei și a Coranului a fost instituit, în cele două lumi, un regim maniheist de comportare la nivel social și mental, unde Binele și Răul s-au aflat în poziții opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a Binelui și a Răului, pusă în practică de teologii musulmani
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
controlului (în spațiul social, public) asupra gândirii, asupra limbajului și asupra acțiunii devine o nerațiune, partea negativă și negativizantă a manifestării umane și a intoleranței mutuale dintre eu și ceilalți. Rațiunea și nerațiunea se completează într-un spațiu social- politic maniheist, care se vrea controlat și dominat de către grupurile umane. Acestea "livrează" societății anumite idei și interese, anumite "norme" de comportament social. Simbolurile vieții intelectualiza(n)te sunt profund dogmatice... Poate că într-un viitor o nouă disciplină numită dogmatică intelectuală
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de autoîndoctrinare, pusă în practică de filosofii sistemelor politice. În viziunea celor doi, cunoașterea este concomitent un bine și un rău dat. De asemenea, ea este și poate fi și un dincolo de bine și de rău, un dincolo de o mentalitate maniheistă. Cunoașterea (istorică) nu funcționează după mentalitatea maniheistă (ori bună, ori rea). De altfel, nici societatea nu funcționează așa. Ar fi bine să înțelegem cunoașterea ca o armă sau o unealtă într-o societate a puterii-cunoaștere. Ea poate fi utilizată pozitiv
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sistemelor politice. În viziunea celor doi, cunoașterea este concomitent un bine și un rău dat. De asemenea, ea este și poate fi și un dincolo de bine și de rău, un dincolo de o mentalitate maniheistă. Cunoașterea (istorică) nu funcționează după mentalitatea maniheistă (ori bună, ori rea). De altfel, nici societatea nu funcționează așa. Ar fi bine să înțelegem cunoașterea ca o armă sau o unealtă într-o societate a puterii-cunoaștere. Ea poate fi utilizată pozitiv sau negativ, în funcție de intențiile utilizatorilor. Intențiile nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
țară și în Poem cu domnițe se simte o interiorizare a sentimentului patriotic. Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit din Valea Fierului și În munții de miază-noapte, autorul surprinde maniheist lumea minerilor în conflict social cu patronul și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Dar cele mai multe nuvele și romane au ca temă războiul, scriitorul valorificându-și experiența de combatant pe fronturile de Est și de Vest din ultima conflagrație mondială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
și Hortensia Papadat-Bengescu (1973) sunt „studii monografice” construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de claritate didactică. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficiale a timpului. Exegezele lui C. din această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
entuziasm la procesul colectivizării, iar aceia care într-o primă fază se arată sceptici cu privire la noua orânduire sunt aduși pe calea cea bună de activiștii de partid care funcționează pentru colectivitate ca niște repere morale. Conflictul schematic și deformator, prezentarea maniheistă a unor situații fac ca orice text confecționat în felul acesta să devină previzibil, mai ales atunci când semnificația unor episoade este ostentativ semnalată de narator. Cum unele scene se regăsesc în mai multe romane, impresia de artificialitate a ansamblului și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica strămoșilor săi, transpunerea romanescă fiind lungul traseu al analizării acestui proces de conștiință. Lumea se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant de elucidare a eroului, pentru care întâmplările exterioare, precum și structura proprie realității interioare devin un cerc vicios, care îl absoarbe treptat. În romanul politic, problematica se întoarce obsesiv la clarificarea dramelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
s-ar bănui. Suferința... pare o rescriere mai fericită a romanului de debut, nemaifrizând lipsa de adevăr a acestuia. Monu, protagonistul de acum, este un Lae revoltat împotriva tuturor. Conflictul și mediul sunt cele cunoscute: sistemul lumii funcționează după legi maniheiste, în care axa eroilor pozitivi (ca Monu) este contrabalansată de cea a personajelor negative (ca Ionel al lui Țâncuș). Din cauza invidiei și a machiavelismului lui Ionel al lui Țâncuș, deținător al unei funcții politice importante în sat, Monu este silit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
este una de îngroșare până la violență a mesajului. Încrâncenarea de a spune apăsat adevărul despre anomaliile unui sistem politic opresiv crește, și romanele pot funcționa, în acest sens, ca niște documente epice. Maniera de construcție epică reflectă însă același calapod maniheist. În Umbra răsculatului (1996), bunăoară, este surprins momentul sistematizării satelor românești, locul ales și personajele fiind edificatoare pentru ideea unei iminente răsturnări a regimului. Atunci când nu mai simte nevoia să plaseze ideologia în scenarii epice, L. o prezintă direct. Cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și, desigur, lumea umană. Un sistem de corespondențe ale cărui urme se Întâlnesc deja În G³th³ (Lommel, 1930, pp. 123 sqq.) este coerent atestat În toată tradiția religioasă a zoroastrismului; iar un ecou al acestuia se regăsește și În doctrinele maniheiste ale celor cinci elemente luminoase (aer, vânt, lumină, apă, foc), prin faptul că În persana medie și În sogdiană cu numele acestora se desemnează chiar „elementele”. Dacă se Întregește, așa cum s-a spus, lista celor șase Nemuritori Buni cu Spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cinstiți și drepți și predică În Persia speranța sa; dar Zoroastruxe "Zoroastru" șZardesț nu a scris cărți. Discipolii săi, Însă, după moartea sa, i-au transmis cuvintele din memorie și au scris cărțile pe care aceștia le citesc astăzi. Textele maniheiste copte confirmă, așadar, informația din D¶nkard, cartea a IV-a, conform căreia un suveran arsacid pe nume Vologases, probabil din secolul al II-lea Î.Hr., ar fi Împărțit instrucțiuni În diferitele provincii ale imperiului part cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a persanei medii (În jur de 300 Î.Hr-950 d.Hr), având o ortografie evident arhaică ce reflectă un stadiu al limbii precedent epocii sasanide (secolele III-IV d.Hr.), lucru demonstrat mai ales prin confruntarea cu ortografia medio-persană din textele maniheiste din Asia Centrală, reflectată, la rândul ei, de limba provinciei Fars din primele secole ale epocii sasanide. Numele pahlavi (pahlavș) a fost dat persanei medii din textele zoroastriene, nu cu semnificația originară (literal: „partă”), ci cu cea mai târzie de „eroic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]