2,098 matches
-
pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic, diluate cu sentimentalism victorian. Noi, care ne considerăm intelectuali autentici, Îl mascăm pretinzând că este o altă latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici tu nu ești decât un ipocrit, ca și cei bătrâni! Mii de preoți Încruntați care-i țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile a șasea și a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din moment ce și eu sunt de‑ai lor, fiul unui coate‑goale ca și ucigașul meu, un firicel de sânge se scurge din colțul gurii și din ambele urechi. Din firele astea e țesută istoria, nu din firele de aur din mantiile împăraților Austriei și ale regilor Ungariei. Cred că visez, să mi se întâmple tocmai mie să fiu împușcat de o mână care arată ca a mea, marcată de munca grea. O mână care‑ar trebui să țină un burghiu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja de intemperii, și pentru a se acoperi când doarme, nu ia bani de la elevi și se mulțumește cu această existență de vagabond, mai curând dascăl într-ale mizeriei decât învățător ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întrerupere. Zăpada s-a așternut într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de 6-7 zile, temperaturile au fost foarte scăzute, în jur de - 20 - 25de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea încă din copilărie o înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul în mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
O rog să mă lase în visul meu... de dor! Se joacă pe gene, văzând ochi albaștri, Le dă a ei sclipire și-i transformă-n Aștri... De sus, în noapte, ei privesc la tine. Dorința iubirii trăiește-adânc în mine! Mantia-nstelată pe bolta cea senină, Se-ntinde peste-a noastră iubire divină! © D. Theiss Referință Bibliografică: Dorința visului... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
la Blaga, limbajul poetic negulescian este întrețesut de metafore stilizate: „M-am întâlnit /într-o domnie /cu zborul nopții / mai fierbinte / decât trăsnetele...” (Într-o domnie) - prin adâncirea-n misterul unei „domnii” - întretăiere a unui vis celest, „zbor al nopții” - mantie cu străfulgerări ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
vântul pare că a stat; Doar apele se-aud cum curg Spre-același țel îndepărtat... Și umbrele se-ntind încet, Ca literele-ntr-un caiet; Pe singuratice poteci - Doar liniști umede și reci. Se-aud misterioase șoapte; Se-ntinde neagră o mantie, Iar zgomote se sting în noapte Și ora s-a făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și măsurat. Arar vreun glas neadormit Răsună-n liniștea profundă, Mai rar, mai rar, până ce moare
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
e vrabia aceea cu aripi neliniștite și cenușii de la care învăț să zbor pentru a trece peste râul clipelor târzii în terra incognita altui dor. Noaptea nu știu unde dorm păsările, se fac una cu frunzele sau le acoperă întunericul cu o mantie de culoare încinsă cum înalbăstrește apa meduzele. Noi credem să s-au dus la culcare însă ele veghează propriul somn când golul de cântec a rămas la fereastră pentru nevăzutul Domn ce crește în glastră. Am spune că nici ziua
TERRA INCOGNITA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364560_a_365889]
-
dă de ceasul morții să îmbrace marea ținută de ceremonie. Este destul de dificil dat fiind că înălțimea sa, mai bine spus rotunjimea sa, are aproape două sute de kile, foarte zgârcit dispuse pe verticală. Oricum, până la urmă, reușește să-și pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul, adăugându-i mister și farmec deosebit. Gheroghița Durlan se retrage și ea sub "un cer senin, înalt", adormind între
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina își gemea neputința de
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
nouă perspectivă aduce un plus de lumină ideilor enunțate, fie în versuri, fie în rânduri de proză - care posedă, înlăuntrul lor, eleganța și muzicalitatea specifică versurilor, dovadă de netăgăduit că, și în expuneri, în îndrumări morale, părintele Botiș rămâne sub mantia sa de... poet. În încheiere, rămânem în același cadru al subtilității și al rafinamentului expresiv, notând câteva elemente definitorii, menite să schițeze un portret: acela al maestrului Radu Botiș, teolog devotat chemării sale apostolice, talentat mânuitor al cuvintelor, și, în
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
Văd o fântână cu fluturi mari albaștri Văd Cerul luminos cu sclipitorii aștri! Este Realitate ceea ce simt acum? Sau sunt deja acolo...la sfârșit de Drum? Un cal alb, minunat, galopează-n grabă... Se-nclină și-l încalec, îmbrăcată-n mantie albă. Uniți ca-ntr-un gând ascuns, zburăm pe acel drum. Tot ce-am visat odat', s-a transformat în...scrum! O arsură în piept mă trezește...și privesc Văd fețe mirate și... toate-mi zâmbesc. Ce e cu mine
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
bine să se întoarcă? Să fi lăsat ziua să treacă de la sine, lină, nemișcată, într-o letargie cotidiană vecină cu toamna blândă de afară? Dar dacă mâine avea să vină frigul? Dacă iarna s-ar instala înainte de vreme, scuturându-și mantia albă și grea peste oraș aidoma unei avalanșe necruțătoare? Nu. Trebuiasă-și învingă teama, să-și forțeze aceste picioare, să se miște cu ele, să ajute sângele să facă întregul tur prin corpu-i, nu să se oprească la jumătate. Altfel, ar
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
flori. Vara etalează plinătatea verdelui obosit de soare și ploi. Iarna își aruncă haina-i albă peste natura înghețată. Toamna, regina culorilor, își țese flori din frunze și le presară peste întreaga natură. Îmi pare că dealul și-a împodobit mantia cu buchete de flori multicolore. Arborii par vase ce susțin mii de flori a căror cromatică atinge perfecțiunea. Atâta culoare, atâta strălucire și frumusețe oferă natura în toamna vieții. Fiecare mlădiță ajunsă la final de drum încercă să trăiască cu
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PREOCUPĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă retrag în bârlogul tăcerii, mă înfășor în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile , cu înotul între tâmplele gemene
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
Albei-Iulia s-a datorat și momentului de la 1600 și faptului că avea o rezonanță istorică, dar și voinței Regelui Ferdinand și Reginei Maria. Cetatea istorică a fost transformată în una memorabilă. De 95 de ani suntem binecuvântați de Dumnezeu sub mantie divină”, a spus vicepreședintele Alianței, Victor Ciorbea. Nu puteau rezona aceste cuvinte mai profund decât aici, sub cerul unde s-a făptuit istoria pe care cuvintele fostului premier o evocă, făcând totodată un apel pentru unitatea de acțiune a organizațiilor
1 DECEMBRIE, ZIUA REGALĂ A MARII UNIRI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362927_a_364256]
-
Bărbatul urlă de usturime și dispare prin zidul clădirii. EXT./ PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin noapte, Ursuz se strecoară printre stânci. URSUZ: Ai să mi-o plătești vampirică dragă!... Vampirul continuă să sară dintr-un pinten stâncos în altul cu mantia neagră desfășurată în evantai. URSUZ: Paloș va fi ucis, iar tu îmi vei deveni iubită!... INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE O cameră de complot, nu prea luminată în care se află o masă în mijloc cu patru scaune pe care
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
fim cu mare băgare de seamă că dacă află vodă ne spânzură! CĂPITANUL ARNĂUTU: Să acționăm cu prudență! Deodată peretele se despică în două și în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la loc. Vampirul își desfășoară mantia neagră ca niște aripi uriașe, apoi le rânjește și-și arată canini lungi. URSUZ:(cu voce răgușită)Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! Boierii și căpitanii se ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
vi-l dezvălui la timpul potrivit! Ne vom întâlni peste trei luni! Până atunci căutați-vă un vodă, iar mie să-mi aduceți cea mai frumoasă domniță din regat pe care să mi-o fac mireasă! Pe dată își desfășoară mantia neagră, străpunge peretele și se pierde în negura nopții. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Este lună plină și cerul înstelat. Palatul fiicei lui Dracula stă cocoțat pe un pinten stâncos. De jur împrejurul acestuia se deschid abrupturi amețitoare. INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în șezut cu fața către femeie. PALOȘ: Când mergem? Vampirica sare sprintenă în picioare. PRINȚESA: Chiar acum! Paloș se ridică ager din pat. Vampirica rotește mâna cu brațul drept ca la o magie și sunt înfășurați, fiecare, în câte o mantie neagră, apoi dispar prin plafonul încăperii. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin misterele nopții deasupra turnului celui mare al palatului tinerii își rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munților se ridică misterioase din adâncuri către aștrii ce licăre neîncetat. PRINȚESA
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]