16,589 matches
-
restituirea unor texte fundamentale din perioada de început a culturii în limba română. Opinia lui Vasile Arvinte este că Biblia de la 1688 preia în întregime, cu adaptări și revizuiri, traducerea Vechiului Testament realizată de Nicolae Milescu Spătarul și rămasă în manuscris, adică 750 de pagini, aproape trei sferturi din întregul text al Bibliei. Frații Șerban și Radu Greceanu, împreună cu alți colaboratori, au transpus în românește Noul Testament și - după cum afirmă lingvistul ieșean - au procedat, pentru prima parte, "în sensul Ťmuntenizăriiť limbii Ťmoldovenizanteť
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
C. Teșu, Patima desfrânării și lupta împotriva ei. Frumusețile căsătoriei și ale familiei creștine, Edit. Credința Strămoșească, Iași, 2003, p. 54. 6 Aristotel apud apud Prof.Univ.Dr.Doc. Pandele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu, studiu, ediție critică pe versuri, după manuscrise, traducere și glosar în context comparat, Edit. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992, p. 180. 7 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 56. 1 erotic 8. În limba română această patimă a fost denumită prin două cuvinte care au același înțeles. Este
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni..., omilia XI, pp. 110-111. 172 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie..., p. 50. 173 Sf. Bernard apud Prof.Univ.Dr.Doc. Pandele Olteanu, Floarea darurilor sau Fiore di virtu, studiu, ediție critică pe versuri, după manuscrise, traducere și glosar în context comparat, Edit. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992, p. 180. 174 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, V, XII, traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, Prefață, studiu introductiv și note de profesor - Nicolae Chițescu, în
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
care trebuie practicat de oamenii cu rang din toată Europa, "fie din Londra sau din Focșeni". Costache Negruzzi dramaturg Costache Negruzzi tratează și el duelul în registru comic în piesa Duelurile, pusă în scenă de Matei Millo pe la 1873. În manuscrisul lui Millo (BAR nr. 5855) se consemnează faptul că nu este vorba de o lucrare originală, ci de o "comedie-vodevil în 2 acte, prelucrată de D-nu C. Negruzzi". Avem, deci, de-a face cu o adaptare la realitățile românești
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
un premiu pentru poezie - e menționat fugitiv într-un monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole. Digresiune: înmulțindu-i erorile, Potter creează o breșă între spectator și personaj, temperând astfel identificarea. Fiecare dintre segmentele filmului se încheie cu nereușita protagonistului/protagonistei: eșuează în a păstra lângă el femeia pe care o
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
lui Ferdinand Ramses Sinidis, un comis-voiajor. De fapt, Comis-Voiajorul, omul-sfîrlează, patinînd pe "coaja lucrurilor", fiindcă știe, vorba lui Holban, că în fața morții, orice am face, rămînem superficiali. La crimă, "romancierul" farseur e oarecum părtaș, așa că dă, în amintirea lui Ramses, manuscrisul la tipar. O poveste-acatist, pentru copiii cărora le-au trecut mai mulți ani de pomenire decît vîrsta lor cînd au murit, pentru părinți, nici ei maturi, pentru autori și pentru personaje. Legătura dintre răvășeala din viața unui fiu nedorit și
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
Hidalgo din La Mancha. Pe 1 decembrie 1604, în Alcalá de Henares - orașul natal al lui Miguel de Cervantes, în apropiere de Madrid - are loc prima confruntare a șpaltului de la volumul întâi al românului Ingeniosul cavaler Don Quijote de la Mancha cu manuscrisul original, moment ce marchează etapa finală a aventurii editoriale a acestei cărți, a cărei publicare era comandata de librarul Francisco de Robles la tipografia lui Juan de la Cuesta din capitală Spaniei. Corector a fost un anume Murcia de la Llana. În
Don Quijote - 400 - José Manuel Blecua - Chei de lectură by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11778_a_13103]
-
răgúlă înțăleg nărav rău", scrie Budai-Deleanu, discreditând atent tot ce aparține ordinii. S-ar mai putea invoca argumente ale unor tendințe imanente de rămânere necesară în lumea textului (de pildă, Onochefalos certifică orice inepție atâta vreme cât ea e de găsit în manuscrise). Mai important, în schimb, mi se pare să reiau, la final, observația că structura fragmentată a lumii Țiganiadei nu e neapărat un viciu. O dată ce ne vom familiariza cu geometria cvasifractală a acestor denivelări nu va mai rămâne decât un pas
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
lucifericul duh pizmaș, care-și dispută cu Mesagerul Domnului sufletul dedulcit la poezie: "Chiar și acum, în clipa aceasta,/ în timp ce îngerul luminii dă buzna în mine/ și mă răsfoiește filă cu filă, el îi calcă pe urme, tiptil,/ caută prin manuscrise: ar face cîteva îndreptări, desigur,/ ar scoate inima din cuvinte, inima cu bătaie cu tot,/ numai de-ar prinde din urmă îngerul care i-a luat-o înainte" (ibidem). Prin urmare, ca și sub nenumărate alte condeie, și în cazul
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
înghesuiala din pagini, doar Jurnalul literar n-a auzit. * Dna Ramona Șendrescu ne face o mare surpriză în MOZAICUL craiovean (nr.1-3, 2004): a descoperit în Biblioteca din Corabia (orașul în care poetul s-a născut la 11 aprilie 1942) manuscrisul unui jurnal al lui Virgil Mazilescu din ultimul său an de viață (a murit la 11 august 1984). Autoarea articolului a putut fotocopia textul din care ne oferă cîteva citate. Am dori să citim tot jurnalul, care nu pare copios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
urmă, la Muzeul primei școli românești din Șcheii Brașovului, ne-au dat posibilitatea să aflăm - prin amabilitatea domnului director al acestei instituții - unele dovezi interesante în legătură cu activitatea tipografică a lui Coresi. În acest sens, am reținut descoperirea Octoihului din 1530, manuscris slavon ce cuprinde 209 file, 28,5 x 20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
din 1530, manuscris slavon ce cuprinde 209 file, 28,5 x 20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care, în traducere, este următoarea: “Nicola diac am scris această carte”. De la Păuliș, acest manuscris trece în posesia Mănăstirii Ostrov (Călimănești), de unde este adus în Șcheii Brașovului, cu siguranță înainte de 1562, de către (probabil!) popa Toma, fostul copil de casă al banului Craiovei, cunoscut colaborator al lui Coresi. În 1574 și 1575, Coresi a tipărit singur
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
Dar, cercetând cu minuțiozitate Octoihul din 1530, scris de Nicola din Păuliș și Octoihul Mare, tipărit de Coresi în 1574 și 1575, se constată o mare asemănare între cele două documente, reieșită, în primul rând, din identitatea conținutului lor. Apoi, manuscrisul a fost corectat ulterior de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare și folosire a literelor roșii sunt la fel, atât în manuscris, cât și în exemplarul tipărit. Toate aceste
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
primul rând, din identitatea conținutului lor. Apoi, manuscrisul a fost corectat ulterior de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare și folosire a literelor roșii sunt la fel, atât în manuscris, cât și în exemplarul tipărit. Toate aceste considerente au dus la concluzia firească ce stabilește că Octoihul Mare al lui Coresi, nu numai că a fost tipărit la Brașov (având și hârtie cu filigran brașovean - coroana), dar că a avut
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
ale dictaturii sovietice, ba accepta docil nedreptatea, ascunderea adevărului, trădând menirea pe care și-o fixase. Se afla la Moscova în ultimul an de clandestinitate al lui Soljenițîn, când acesta fugărit, spionat, încercuit se străduia să expedieze în străinătate un manuscris incendiar, Arhipelagul Gulag. Cu toate că avea nevoie urgentă de un sprijin, prozatorul rus l-a ocolit pe oaspetele de vază, în care a pierdut încrederea, căci se lăsase curtat de Kremlin, cu care se purta prea conciliant. Câteva luni după aceea
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
și pe Simone de Beauvoir vârâți într-o cușcă în cafeneaua Flore, prezentați vizitatorilor ca într-o grădină zoologică, o expoziție perpetuă. Între lavabo și cabina de telefon se distribuiau articole prevăzute să fie a doua zi tipărite, se confecționau manuscrise, se semnau petiții de protest. Era izbitoare neglijența vestimentară, uniforma lor de salahori ai muncii cu penița. De Sartre se agăța ochiul trecătorului căci el era centrul reprezentației. Cartierul Saint-Germain-des-Prés era socotit „catedrala” lui, iar tovarășa de viață era numită
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
am citit stând lungit în cada de baie, am citit și în momente despre care nu se vorbește în public. Am citit în săli de clasă și amfiteatre studențești, am citit în redacții (nu numai tipărituri, ci și mii de manuscrise), am citit în biblioteci. În casa părintească a existat întotdeauna o bibliotecă, datorită împrejurării că tata avea un cult pentru cărți. Apoi, trecând anii și așezându-mă la casa mea, mi-am alcătuit o bibliotecă proprie, aflată de la început și
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
valoroase deja selectate, din toată literatura lumii (inclusiv din literatura română), aveam la îndemână chiar în biblioteca mea. Nu trebuia decât să întind mâna și să iau din raft o capodoperă, dar eu preferam să parcurg cu creionul în mână manuscrise sosite prin poștă de la necunoscuți sau cărți mediocre pe care urma să le recenzez. Mă consolez cu gândul că și în această literatură predominant proastă s-a reflectat ceva din splendoarea marii literaturi (așa cum în gara pierdută undeva în stepă
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
un „studiu introductiv”, dar acesta nu există, fiind vorba de Introduction a lui Jean Molager, de unde editorul a copiat comentariile, cum vom vedea și mai jos. Ediția mai cuprin de o pagină cu Sigle (p. 23) și altele cu Variantele manuscriselor latine (p. 81-91), reproduse integral din ediția Jean Molager (nu se specifică paginile acesteia). Probabil tot de aici au fost preluate introducerile la cele șase paradoxuri (p. 29, 37, 43, 51, 59, 69), dar editorul n-o recunoaște. Multe dintre
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
aperta alle possibilità espressive del patrimonio della lingua viva” - p. 87). În al doilea rând, impresionează co mentariul de peste 400 de pagini (p. 111-552), care reprezintă o analiză de-o acribie dezarmantă, exhaustivă, a textului; sunt prezentate diversele lecțiuni din manuscrise, sunt comparate, din punct de vedere filologic, semantic, stilistic și al frecvenței, aproape fiecare termen sau fiecare expresie cu lexeme și construcții lexicale similare din autorii clasici ori târzii - în sfârșit, din punct de vedere istoric, informațiile sunt raportate la
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
C. Daicoviciu, I. I. Russu, D. Tudor, M. Macrea, sau mai noi, ale lui S. Sanie, M. Bărbulescu, I. Berciu, C. C. Petolescu, M. Popescu, se regăsesc în bibliografia utilizată. De asemenea autorul a avut acces la o serie de lucrări manuscrise ale lui Al. Popa, M. Bărbulescu (Cultele greco-romane în provincia Dacia, diss. Cluj-Napoca, 1985) sau Mariana Pintilie, consultate la bibliotecile din Cluj-Napoca. Munca de documentare a inclus și vizite la muzeele din România, multe piese fiind verificate de visu și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Zosimos pregătite pentru tipar și care a și apărut un an mai târziu publicării lui Iulian Apostatul, în 1979 - „the typescript of his forthcoming annotations on the third book of Zosimus in the Collec tion Budé” (p. IV); iată traducerea: „manuscrisul dactilografiat al adnotărilor ulterioare (sic!) /în loc de „aflate sub tipar” sau „care urmează să apară” - n.n./ la cea de-a treia carte a lui Zosimus în (sic!) /pentru „din” - n.n./ Colecția Budé” (p. 13). Lăsând deoparte erorile din traducere, să menționăm
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cu greu ar putea fi reduse la statutul de redactări preliminare ale uneia și aceleiași poezii; alteori, sub titluri diverse, autorul încearcă una și aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul unor poezii care, la Eminescu, n-au căpătat niciodată formă finală. Așa apar șaisprezece noi poeme, „autonomizări“ și „reconstituiri“. Sînt ele opera lui Eminescu? Sau cea a filologului-editor? Creția simte nevoia unei precizări
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
măcinării veacurilor [...]. Dar monumentul a existat cîndva în structura sa aurorală și sarcina restauratorului este aceea de a încerca să reconstituie ceva din vechea lui frumusețe și putere.“ În alcătuirea poemului Mușatin intră, de exemplu, patru texte diferite, aflate în manuscrise diferite - Ursitorile, Povestea Dochiei și Ursitorile, Mușatin și codrul, Dragoș Vodă cel Bătrîn - și unele elemente din variante. O precizare: doar cinci dintre poeziile publicate de Petru Creția în Manuscriptum sînt propriu-zis reconstituiri. Subtitlul volumului de la Casa Radio extinde nepermis
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]