775 matches
-
toți și pentru toate, se cuvine a aduce, aici și acum, sincere felicitări, aleasă gratitudine și deosebită admirație, mulțumindu-i, într-un cuvânt, Domnului și omului!... Altfel spus, a apărut în urmă cu puțin timp, o lucrare monumentală despre Ortodoxia maramureșeană: „Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureș”, lucrare monumatală alcătuită, formată și semnată de către eruditul istoric - Domnul Prof. Dr. Nuțu Roșca, tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu - Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, care, în urmă cu puțină
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
rostul ei în istoria Nea¬mului românesc. Ea a fost marea născătoare și formatoare a conștiinței românești.” Cartea, apărută, cum spuneam, la sfârșitul annului trecut - 2015, este și un document de necontestat care marchează douăzeci și cinci de ani de la re-reînființarea Episcopiei maramureșene. Perioada reliefată în carte începe din secolele VII - XIII și vine până în anul 1948. Publicată și tipărită în condiții grafice deosebite la Tipografia Aska Grafika din Sighetu Marmației și apărută în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, „Istoria
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
recomandarea Preafericirii Sale a fost apropriat și sprijinit, cu aleasă râvnă spiritual, de către iluștrii ierarhi - Arhiepiscopul Justinian Chira al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului și Episcopul Dr. Justin Hodea Sigheteanul Arhiereu - Vicar, fii vrednici și statornici ai monahismului autentic, ortodox și maramureșean, fiind astfel pusă în valoare, odată mai mult, extraordinara bogăție cultural - spirituală și artistică a regiunii septentrionale din cuprinsul spațiului ortodox românesc. În mirificul Maramureș, atât de curat românesc și atât de profund creștin, valorile ortodoxe românești răsar la tot
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
prezenți - bătrânul George Bălașu ș.a. - îl cântă cu lacrimi în ochi.” După cum scrie ziarista de la presă bucureșteana Maria Muguraș - Petrescu, invitată de onoare la Sărbătoarea Internațională SĂPTĂMÂNA CULTURALĂ A ROMÂNILOR , EDIȚIA 2015 : ” La bisericuța ridicată sus pe deal în stil maramureșean, de la copii până la cei maturi, se aude rugăciunea Tatăl nostru. Dar mai presus de orice, întâlnim câțiva români de suflet, veniți parcă să reprezinte aici întreaga hartă a țarii : Preot Dr. Dumitru Ichim (Dărmănești, Comănești, jud. Bacău), unul dintre cei mai
ȘI AMINTIRILE DĂINUESC... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373248_a_374577]
-
patriotică . În anul 1906, istoricul avea să îmbogățească patrimoniul istoriei și culturii naționale prin publicarea altor două lucrări de educație patriotică consacrate aceleiași provincii: Neamul românesc în Ardeal și Țara Ungurească (în două volume) și Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene („tot în două volume). În același an aveau să se organizeze de către „Liga Culturală” și câteva acțiuni politico-naționale în cadrul cărora se face din nou simțită personalitatea militantului patriot. Astfel, el se manifestă ca un neobosit apărător și propagator al rolului
ROLUL „LIGII CULTURALE ROMÂNE” SUB CONDUCEREA ACAD. NICOLAE IORGA, ÎN PROMOVAREA TRADIȚIILOR ISTORICE ȘI DEZVOLTAREA CULTURII NAȚIONALE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376223_a_377552]
-
apare numai în Bucovina, ci și în alte zone ale țării, precum Oltenia sau Maramureșul. El apare chiar la unele popoare necreștine. Doamna Letiția, pentru a fi mai bine înțeleasă, a făcut trimitere la „Coloana infinitului”, dar și la porțile maramureșene amintind, printre altele, că Brâncuși afirma că „oul este maica formelor, a tuturor formelor, doar pe brâul ouălor putându-se reprezenta infinitatea”. Batistuța bucovineană este un al doilea simbol tradițional al bucovinenilor, înțeles ca element de trecere de la o stare
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
valențe de nuvelă. Dintre paginile cărții, răzbate iubirea, cu multiplele sale fațete, o iubire veșnic supusă încercărilor, când blamată, când savurată cu un erotism discret, când fierbinte, când glaciară, o iubire care se rescrie și se reinventează. Cu certitudine, autoarea maramureșeană dovedește abilități de prozatoare, pe care le va dezvolta și le va amplifica, în viitoarea sa carte. Prin ”Celebrul anonim”, Alexandra Ardusădan luptă pentru afirmare, pentru recunoaștere, reconfirmând cuvintele lui Sydney Smith, care, referindu-se la talent și curaj, spunea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
stare și deschis la minte, părintele îi asigură, la fel ca și celorlalți copii (frumoasa Catinca, măritată cu pașoptistul C. Rolla, și Iancu, viitorul locotenent-colonel și literat), o creștere aleasă. Asemenea lui Mihail Kogălniceanu, A. învață mai întâi cu dascălul maramureșean Gherman Vida (1827-1828), trecând apoi la pensionul lui Victor Cuénim (1828). Plecat, pentru studii, la Paris (1834), își ia acolo, în octombrie 1835, bacalaureatul în litere. Lipsindu-i orice înclinație pentru chimie și medicină, care îl tentaseră la un moment
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cu I. Codru-Drăgușanu sau N. Filimon, și un atent observator al tipurilor umane, al realităților sociale. Călătoria la București i-a oferit prilejul de a descoperi distanța care separa clasa avută de cea lipsită de mijloace. Străbătând întreaga Europă, studentul maramureșean confruntă stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. Varietatea priveliștilor și bogăția muzeelor îl atrag și-l entuziasmează pretutindeni, la Roma, la Florența, Paris, Bruxelles. Atmosfera unei aglomerări umane, trăsăturile caracteristice ale marilor orașe sau ale rusticelor localități italiene
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
1906-1907 lângă orașul Elefantina, pe Nil), scrierea a avut o circulație intensă în Orient. În literatura română a pătruns în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea (cel mai vechi manuscris păstrat este cel al ieromonahului Vartolomei din satul maramureșean Budac, datând din 1708), prin filieră medio-bulgară, spațiu unde ajunsese în secolele al XI-lea și al XII-lea. Mai înainte, copii ale cărții au circulat în limbile siriacă, arabă, armeană. Nu există o variantă grecească; de asemenea, este singura
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
a-l da ca zestre fiicelor. În plus, presupunea dreptul de judecată asupra sătenilor, îndatorați cu dijmă și cu muncă pentru stăpânii lor, așadar o stare de lucruri tipic feudală. Țăranii erau supuși cnezilor-aceștia erau stăpânii lor. Un text juridic maramureșean spunea: "Cnezatul era dreptul de a exercita stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
învăluite în mister (necunoscute). Este cert că venirea lui de peste munți, din regatul Ungariei, n-a fost întâmplătoare și este exclus ca aceasta să fi avut loc în urma unei expediții vânătorești, cf. legendei. Gratificațiile acordate de regele Ludovic unor nobili maramureșeni sugerează o expediție militară organizată din inițiativa curții ungare, prin folosirea elementului românesc de dincolo de munți. Prezentarea evenimentelor din 1359 ("descălecatul") de către tradiția istorică, în care rolul principal i-ar fi revenit lui Dragoș, este în dezacord cu sursele istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împotrivirea celor înlocuiți sau destituiți, în vremea în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine. Grupul politic și militar cuceritor maramureșean a avut de întâmpinat și alte adversități, dar nu cunoaștem amănuntele. Dar, așa cum rezultă din legendele populare, oamenii de rând i-au primit bine pe Dragoș și grupul de nobili din jurul său.33 V. Spinei este singurul istoric cunoscut care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coroanei ungare. Folosindu-se de faptul că regele Ungariei, Ludovic de Anjou, era angajat în război împotriva Veneției și în problemele din sudul Dunării, după moartea lui Ștefan Dușan al Serbiei, voievodul Bogdan a trecut munții în fruntea luptătorilor săi maramureșeni. Ajuns la est de Carpați, după ce părăsise "moșia sa" de la Cuhea, "el strică socotelile regelui" (Iorga) și reușește să izgonească pe stăpânul legiuit al mărcii, Balc, apoi se instalează aici "cu așa putere" încât nu mai poate fi înlăturat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spre sfârșitul secolului al XIV-lea), la nord-est și est linia Nistrului, iar sud-estul (Bugeacul) era stăpânit în continuare de Hoarda de Aur. În concluzie, întemeierea ("descălecatul") Moldovei, ca stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
București, 1943. Mehedinți S., Creștinismul românesc, București, 1941. Meteș Șt., Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX, București, 1977, p. 22-36. Mârțu F., În legătură cu problematica primei capitale a Țării Românești, în BOR, 1970, nr. 7-8, p. 787-795. Mihaly I., Diplome maramureșene din secolele XIV-XV, Sighet, 1900. Mihăilă Gh., Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, București, 1960. Minea I., Din trecutul stăpânirii românești asupra Ardealului. Pierderea Amlașului și Făgărașului, București, 1914. Idem, Despre stema Moldovei, în Cercetări Istorice, 1925, nr. 1, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de destin, cade victimă unui groaznic accident feroviar. A fost înmormântat în cimitirul Ungureni din Craiova. În afară de „Adevărul literar și artistic”, semnătura lui C. poate fi găsită în „Ramuri”, „Revista Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra”, „Icoane maramureșene”, „Cuvântul literar și artistic”, „Săptămâna”, „Clipa”, „Tribuna nouă”, „Falanga literară și artistică”, „Ritmul vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă, secțiune din placheta scoasă împreună cu
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
Ovid Densusianu pentru valoarea ei documentară („ne înlesnește cunoașterea producțiunilor populare dintr-un ținut prea puțin cercetat”), pentru autenticitatea și valoarea estetică a numeroase cântece, iar de Vasile Bogrea pentru notele însoțitoare („în fond mici repertorii de etnografie și folclor maramureșean”), care „aduc informații utile pentru înțelegerea poeziilor” și de Artur Gorovei pentru corectitudinea transcrierii („Chipul cum este cules acest material, fără îndreptări și adausuri, precum au făcut unii culegători, indicațiile și explicările unor cuvinte necunoscute chiar de cărturarii din vechiul
BARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285648_a_286977]
-
1998, 179; Răzvan Theodorescu, Considerații asupra lucrării „Discursul crucii la români”, DEP, 1998, 183; Constantin Blănaru, Literatură contemporană, „Bucovina literară”, 1997, 12; Gh. Istrate, Dan Bodea, „La crucea-Înviere”, „Curierul românesc”, 2000, 6; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 58-59. N.Br.
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Cântecul epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 30. Oskar Dähnhardt, Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen, Märchen, Fabeln und Legenden, vol. I (Sagen zum Alten Testament), Leipzig și Berlin, 1907. 31. Anca Pop-Bratu, Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 58, 69, figura XXII. 32. Victor Brătulescu, „Biserici din lemn din Maramureș”, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an 34, 1941, p. 71, fig. 116-117. Mulțumim Olgăi Trestioreanu-Brătulescu pentru permisiunea de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și dramatizarea narațiunii. Pe de o parte, scriitorul continuă cu succes, în nuvele precum Răbojul, linia unui onirism cu tușe naturaliste, pe de altă parte însă, prin savoarea limbajului regional (narațiunea este atribuită aproape mereu personajelor, care vorbesc în grai maramureșean), el aparține familiei de scriitori savant-„populari”, înrudindu-se de aproape cu moldoveanul Ion Creangă. Doar că I. este un Creangă trecut prin școala de proză optzecistă (mai ales în Călătoria mecanicului-șef de echipă Giorgioiu Constantin în tri țări
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
și patru volume mici, interpretative, apoi cele două chestionare - ALR I și ALR II - și volumul introductiv al acestuia din urmă. În paralel a girat editarea unei suite de tomuri din Noul atlas lingvistic român pe regiuni, dedicat graiurilor românești maramureșene, transilvănene și bănățene. Spiritul muzeiștilor, caracterizat prin interdisciplinaritate, deschidere culturală, probitate științifică și, nu în ultimul rând, prin umor, nu a încetat să călăuzească și munca istoricilor literari formați la aceeași școală. Într-o epocă de cruntă represiune, poetului Lucian
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
liceele ,,Elena Doamna” și ,,Dragoș Vodă”, director al orfelinatului de copii, funcționar ș.a. În același timp va începe o neobosită activitate publicistică, în anul 1921 înființând ,,Gazeta Maramureșului”, iar din anul 1923 făcând parte din comitetul de redacție la ,,Gazeta maramureșeană”. Paralel cu alte colaborări (,,Duminica”, ,,Traian Demetrescu”, ,,Zorile” din Târgu Jiu, ,,Răsăritul” din Chișinău, ,,Chemarea” din Cluj, ,,Flacăra”, „Transilvania”, ,,Sămănătorul” din Reghin), scoate la Sighetu Marmației ,,Căminul nostru”, revistă al cărei director este între 1924 și 1927, an în care
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Sibiu), „Pământul” (Călărași), „Pagini literare” (Turda), „Familia”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. La Satu Mare a scris frecvent la publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
Perpessicius, Lecturi, 229-232; Nae Antonescu, Gabriel Georgescu, „Afirmarea” (Satu Mare), 1978, 361-364; Grigurcu, Poeți, 247-250; Ion Ghiur, Un poet al existenței discrete, „Pagini literare”, 1985, 5; Gheorghe Grigurcu, Un valoros poet uitat, RL, 1993, 10; Vasile Știrbu, „Poemul fără flăcări”, „Astra maramureșeană”, 1997, 1; Ion Ghiur, G. Georgescu, uitarea și puterea, „Echipa”, 1998, 2; Dicț. scriit. rom., II, 353-354; Laura Temian, Otilia Marinescu, Ana-Maria Brezovschi, Autori maramureșeni, Baia Mare, 2000, 203-206. P.C.
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]