668 matches
-
distinse. S-a născut la Verona la 9 iulie 1861 în palatul familiei Perez, pe strada Leoncino, 11, în inima vechii și aristocraticei Verone. Al șaselea din cei zece fii, născut din căsătoria contelui Antonio Maria Nicolò Perez și a marchizei Anna Da Lisca. În familie se respira o religiozitate profundă și sinceră. Nici un bigotism, ci credința sinceră, doctrina corectă și veselia plină de viață. Terminate primele studii rudimentare în familie, Francesco a fost trimis la Reale Collegio (Colegiul regal) Carlo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și modesta străduță Disciplina, unde, la numărul 2, se adăpostea foarte săraca familie Calabria. Pe căi misterioase, Dumnezeu i-a apropiat pe cei doi viitori prieteni și protagoniști ai Operei Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe. În 1896, a murit și marchiza Anna Da Lisca, văduva Perez, mama sfântă a lui Francesco. Din acest moment, viața acestuia s-a schimbat radical. Tânărul avea 35 de ani. În ochii bunei societăți apărea ca o partidă optimă: bogat, simpatic, vivace și aproape frumos, înalt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Eischer, str. Carol I, 42; dr. Manolescu, str. Scaune, 20 (p. 354). Patiserii (prăjituri): Capșa, Gr., elev al lui Boisser, la Paris, medaliat cu aur și argint, două diplome de onoare; înghețată și prăjituri, lichioruri, șampanie și vinuri fine, șocolată, marchiză, bufet pentru serate și baluri, Calea Victoriei, 26; Con stantinescu, Iorgu, str. Carol I, 48; Constantinescu, T., str. Carol I, 44; Fialcovski, prăjituri și înghețată, vinuri și lichioruri fine, str. știrbei-Vodă (Piața Teatrului); Kaiser, I., Calea Victoriei, 15; Rădulescu și Ionescu, Calea Victoriei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București, 1858, Marchiza de Brinvilliers, București, 1858; Byron, [Poezii], în Potpuri literar, București, 1852; George Sand, Metella, București, 1853, Lacul dracului, București, 1855; R. R. Thelusson, Orbul, București, 1853; [Autori neidentificați], Dominoul roșu, București, 1853, Lena și ziua fără mâne, București, 1855; E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
care spre a-și împlini patime care aveau să aibă acest sfârșit, era s-o vândă pe ea, floarea albă a Italiei, omului pe care ea-l ura mai mult în lume. Când Castelmare se prezintă, începu s-o mîngîie: - Marchiză, zise el, părintele d-tale a murit și ai rămas fără alt sprijin în lume decât mine, viitorul d-tale bărbat. - Ba și fără acesta, zise ea, căci d-ta ai încetat de a fi viitorul meu bărbat - sau cel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
m-a destinat să vă fiu soție... și trebuiesc s-o fiu, căci nu am nici o putere de rezistență... Dar nu vă pot iubi... Iubesc un tânăr cavaler, tânăr și frumos, și voi sînteți bătrân... Însă de când v-am văzut, marchize, mi s-a părut că aveți un caracter nobil, că nu veți voi [să] mă sacrific unui maritagiu care nu vă va ferici și care pe mine mă va despera... {EminescuOpVII 253} - Te iubesc, Senora, zise el c-un ton
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vremea asta marchizul Alvarez se trezise dimineața în casa contelui, după ce avuse un vis ciudat pe care, se-nțelege, nici în minte nu-i venea să-l realizeze. El intră în sala unde era adunată toată familia la dejun. - A, marchize, dar tânăr mai ești!... Când pustia ai venit atât de repede de la țară... dar, în sfârșit, cu toate astea ne oferi numai ocazia de a-ți mulțămi din nou pentru generoasa d-tale donațiune ce-ai făcut-o asară... Ești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tânăr mai ești!... Când pustia ai venit atât de repede de la țară... dar, în sfârșit, cu toate astea ne oferi numai ocazia de a-ți mulțămi din nou pentru generoasa d-tale donațiune ce-ai făcut-o asară... Ești superb, marchize - Eu? - Bine... Ce fel... te faci că nu-ți aduci aminte... - Eu am visat asta, dar n-am făcut-o... Nici prin minte nu-mi trece... Îi aduseră documentul. El se uită netot pe el: - Iscălitura mea, fără contestare, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-mi trece... Îi aduseră documentul. El se uită netot pe el: - Iscălitura mea, fără contestare, dar e falsă... - Ce fel falsă? - Eu n-am renunțat la mâna Donei Ana, nici i-am donat ceva... - Dar asară... adu - ți aminte, marchize... - Eei... dar eu nu sânt nebun, d-le conte... Vreți să vă bateți joc de un om în toate mințile. Caii mei... voi să plec!... Voi să văd unde veți ajunge cu donațiunea d-voastre. - Ce cai, zise portarul privindu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și caii nu-ți sânt aici, d-le marchiz... ieri ai plecat cu ei la țară... Marchizul se cruci... - Eu? eu am plecat la țară... - Da, da, da! D-ta, cine altul... - Bine, frate... eu am visat... - Ai visat realitatea, marchize... - Aduceți-mi trăsura de poștă... voi să mă duc... în urmă cineva o fi luat în posesie și castelul meu sub numele și figura... Nu are nici o valoare actul de dar, conte... M-oi reîntoarce ș-apoi voi vorbi... Sânt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lunatec doar... nu mai pricep nimic... El plecă la țară... Trăsură și servitorii venise cu el de cu sară acolo... Se mirară când îl văzură apărând într-un al doilea esemplar. - Am venit eu asară cu voi la țară? - Venit marchize... El sui iute scările... intră în apartamente... Găsi portofoliul lui propriu pe masă, pe care știa că-l avuse în oraș... "D-zeu cu mine! gândi el. Ce-nsemnează asta?... Căută urme de om strein pin toate odăile... Nimic... Ajunse doar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea! Mușama, bă, Relule. Mușama ca aia dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
parcă puțin rarefiat al toamnei, se înfioră ușor, apoi privind în direcția trenului simți că e ceva în neregulă. Monstrul mare și negru cu ochi de foc se apropia încet pufăind rar, apoi scrâșnind ascuțit din frâne se opri. Din marchiza înaltă a locomotivei cu abur, mecanicul a cărui față strălucea în lumina focarului încins îi făcu semn că vrea să-i spună ceva. Impiegatul se apropie precaut, ferind țeava de purjare fiindcă era pățit o dată și prin zgomotul aburului reuși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cât lipsim noi? Tânărul polițist nu știa nimic și se uita cu mirare la acel bărbat elegant cu prestanță. — Sigur că da, domnule comisar. După câteva clipe, Lecoeur și Maigret ajunseră la intrarea În clădire. Treptele erau precedate de o marchiză sub care te puteai adăposti de ploaia care forma un fel de hașuri groase În Întuneric. — Mă sufocam Înăuntru. Mi-am zis că poate vreți să luați puțin aer. Norul imens de unde porneau fulgerele se afla exact deasupra orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ar putea avea cu evenimentele de la Vichy? — O intuiție vagă..., se scuză Maigret. Când te ia apa, te agăți de orice. Polițistul care stătea de pază era și el tânăr și, În ochii lui, cei doi bărbați care discutau sub marchiză erau personaje prestigioase, care ajunseseră În vârful ierarhiei. — Tare aș mai bea un pahar cu bere! În colțul străzii era un bar, dar nu puteau să iasă În ploaia deasă. Cuvântul bere Îi stârni lui Maigret un zâmbet resemnat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
în deceniul de după război decît în timpul sumbrilor ani treizeci, dar ea nu dispare totuși complet odată cu aceștia. În 1935, în perioada de reînarmare a Germaniei și a crizei etiopiene, întreaga Franță fredonează cîntecul lui Paul Misraki Totul este bine, doamnă marchiză popularizat de orchestra lui Ray Ventura, iar peste trei ani, în ajunul evenimentelor de la München, Totul e vesel, care îl va face cunoscut pe Charles Trenet în aproape întreaga Europă. "Criza spirituală" și noile concepții estetice Războiul a marcat profund
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Alessandrini, Legiunea Kondor de Karl Ritter) le răspund Alexandru Newski de Eisenstein (1938) și producțiile franceze care glorifică epopeea armatei coloniale (La Bandera de Duvivier, 1935, Trei din Saint-Cyr). Pe teritoriul Hexagonului nu se caută numai Totul este bine Doamnă marchiză ci și Legionariul meu și Flutură micuț drapel. În concordanță cu aceste mici evenimente "culturale", sondajele de opinie care își fac apariția în Franța și în Anglia arată foarte clar că majoritatea locuitorilor acestor țări consideră războiul inevitabil și că
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
pertinente, și Editurii Institutul European din Iași, pentru profesionalismul ireproșabil demonstrat în redactarea textului final. Introducere Întrebată, odată, de un domn curios (să fiu bine înțeles: nu numai doamnele acoperă aria semantică a adjectivului) dacă, din întâmplare, crede în fantome, marchiza du Deffand, una dintre strălucitele minți ale secolului al XVIII-lea1, enunța un delicios paradox: "Nu, dar mă tem de ele". Totuși, stafiile care dădeau atâta bătaie de cap cu trei secole în urmă sunt numai un ingredient (și încă unul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ne împiedică să înțelegem ce este seducția Istoria e plină de persoane seducătoare și de procese de seducție descrise amănunțit. Am realizat o listă cu câteva nume celebre care au ceva comun - vă lăsăm să ghiciți ce anume: Salomeea, Romeo, marchiza de Merteuil, Tristan, Eloisa, Izolda, Paul, Virginia, Abélard, Don Juan, Julieta, Valmont, Julien Sorel, Roxane, Lovelace, Nana, Des Grieux, Carmen, Solal, Mesalina, Rastignac, Lolita, Dorian Gray, Șeherezada. Eroine și eroi din literatură, adică persoane care nu au existat cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
apariția unei emoții născute din iubire și despre caracterul ei efemer? Și ce putem aștepta de la niște procese ireale, narative? Niciodată esențialul - prin urmare, nimic, sau cel puțin nu cine știe ce. Casanova, Liane de Pougy, Rétif de la Bretonne, Oscar Wilde, Crébillon, marchiza de Pompadour, lordul Byron, Montherlant, Kierkegaard, Henry Miller, acești seducători au existat în carne și oase. Prin urmare, ne dau o idee mai corectă despre mecanismele seducției prin textele pe care le-au lăsat, în care au transpus în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
povestită în zece șezători de Moș Andrei Gurăbogată, București, 1937. Traduceri: Evariste Carrance, Casa de închiriet, Iași, 1882, Căpitanul Bumbdeaur, Iași, 1906; Rouget de L’Isle, Marsilieza, Iași, 1886; W. Shakespeare, Hamlet, principele Danemarcei, Iași, 1887; P. Mollé-Gentilhomme, C. Guéroult, Marchiza de Pompadour, Iași, 1894; [Th. Barrière, L. A. Theuriet, Fr. Ponsard, A. Seguin, Ed. Pailleron, H. Monnier, H. Murger, Al. Dumas-fiul, G. de Letorière, Molière], în Alte 15 comedii, București, 1924. Repere bibliografice: N. Iorga și N. A. Bogdan, „Liberalul”, 1904, 224
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
cotește pe o stradă, anume Wilbur Street din Mt. Judge, o suburbie a orașului Brewer, al cincilea ca mărime din Pennsylvania. O ia la fugă pe pantă. Pe lângă o înșiruire de clădiri masive, mici fortărețe de beton și cărămidă, cu marchize din vitralii și sticlă romboidală și ferestre cu ghivece de flori pe pervaz, după care, alt șir de case, clădite toate în aceeași perioadă, prin anii '30. Casele se cocoață pe coasta dealului, urcând ca o scară. Zidul de aproximativ
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux al limbajului, Șerban Foarță își ia revanșa lucrîndu-l aidoma unui orfevru fantast, nesățios
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa din str. Bacău-Piatra, avea în schimb douăsprezece odăi, salon spațios, salonaș. Din vînzarea moșiei de zestre, Dimitrie Vasiliu cumpără o casă în str. Regina Maria nr. 10, cu 6-7 odăi, cerdacuri mari, două marchize, pivniță adîncă, boltită". Sau: "La Iași locuiește mai întîi în cartierul Palatului Administrativ, pe o hudiță înclinată, în trepte, într-un interior cu pereți afumați, pat de lemn și masă ovală, cu un singur picior, acoperită cu o pînză cu
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
stil național. Desenul fiecărei case, vile, schițele, fotografii din timpul construcțiilor - emoționante - povestea discretă a familiilor, proprietarilor, fotografii de astăzi, studiul comparativ cu zone urbanistice asemănătoare de la Paris, de pildă, imagini cu detalii prezentînd elemente eclectice-lucarne, intrări principale, grilaje, sere, marchize, fotografii în sepia de atunci, din Bucureștiul dintre 1900 și 1933, toalete de epocă și interioare, toate bucură nu doar spiritul, ochiul, mintea, ci îmi dau sentimentul major că lupta pentru recuperarea istoriei, a culturii, a identității este o prioritate
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]