453 matches
-
gigantic mod de a-și gândi prezentul și viitorul ca acum, sub geniala conducere a Partidului Comunist, a secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Luceafărul, 22 august 1974) DUȚESCU Mihai „În amfiteatrele toamnei Tricolorul este o coloană de marmoră, de marmoră de Rușchița. Capitelul ei orbitor duce însemnele țării spre azur. Sus, în împărăția luminii, proiecția țării este o pasăre liberă, zburând. Sus, în împărăția luminii, proiecția fiecăruia dintre noi este o voință în mers. Ceasul istoriei bate egal și înalt
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
anecdotele puse pe seama vechilor junimiști. Una în care e vorba de Vasile Pogor: Acum un sfert de secol, locul unde se găsește astăzi statuia lui Vasile Alecsandri, în fața peristilului Teatrului Național din Iași, a figurat, un timp, frumoasa statuie în marmoră albă a lui Gh. Asachi, opera sculptorului Georgescu. Pe atunci, la o ședință a consiliului comunal, prezidată de incorigibilul Vasile Pogor, un consilier face observația următoare: În preajma teatrului, în față și în coastă, avem două statui: a lui Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Georgescu. Pe atunci, la o ședință a consiliului comunal, prezidată de incorigibilul Vasile Pogor, un consilier face observația următoare: În preajma teatrului, în față și în coastă, avem două statui: a lui Miron Costin, de bronz, și a lui Asachi, de marmoră. Nu se potrivește. Ar trebui să fie la fel... Propun să bronzăm pe Asachi. D. consilier are dreptate, răspunde foarte serios primarul Pogor. Decât, pentru motive de economie, în loc de a bronza pe Asachi, propun să văruim pe Miron Costin. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caută să cerceteze trecutul Moldovei și al Iașului. (După "Albumul României", Alexandru Antoniu 1893) Pag. 121. Stema lui Vasile Lupu, după gravura aflată în excelenta lucrare a d-lui N. A. Bogdan "Orașul Iași". Pag. 123. Statuia lui Gheorghe Asaki, în marmoră albă; excelenta operă a sculptorului român Georgescu. Așezată dintru-ntăi, la 1894, în fața Teatrului Național (unde astăzi figurează statuia lui Vasile Alecsandri), ea a fost strămutată în fața școalei primare Trei Ierarhi, acolo unde vechiul dascăl și-a desfășurat o mare parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Foto-Regal) Pag. 264. Monumentul lui Grigore Ghica, în grădina vechiului Beilic, unde nefericitul prinț a fost asasinat. Pag. 266. Palatul Creditului urban, fosta reședință domnească a lui Vodă Cuza, iar în timpul războiului cel Mare, locuința Regelui Ferdinand. Două plăci de marmoră neagră, aplicate pe zidul fațadei sale amintesc aceste două împrejurări istorice. Prima are conținutul următor: "Ultima reședință domnească din Iași. De la anul 1859 până la anul 1862, a lui Alexandru Ioan Cuza, primul domn al principatelor unite, ales prin libera voință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
faci să rîd, naivule! Vilele alea sînt prea solid construite ca să se clatine la viscol. Și-s construite cîte două, spate-n spate. Poate că n-ai văzut vila lui cumnată-miu... Am auzit că treptele scării interioare sînt din marmoră de Carrara, adusă în mașini TIR, sigilate. Cum îți permiți să vorbești?! A plătit totul, are acte! A plătit un camion de deșeuri de lemn pentru foc și a scos din fabrică toată lemnăria pentru vilă, gata prelucrată. Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acestea reprezintă opere de artă clasice, se va lua legătura cu Direcția noastră În vederea soluționării situațiilor”. Ce le-ar fi putut face, la o adică, pozelor cu nuduri clasice? Lear fi lipit prin trucaj o frunză-n fața puțelor de marmoră?! Același ștab bucureștean semnase cu trei ani În urmă comunicarea nr.152/15 decembrie 1968, referitoare la eventualele calendare ce ar fi apărut pe piață Însoțite de ziarele respective: „Se va lua legătura cu toate redacțiile ziarelor să ceară din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
64 metri și o suprafață de 3520 metri pătrați, biserica de stil neoclasic dispune de uși turnate în bronz la Bruzy (Franța) prezentate la Expoziția Universală de la Paris din 1889, iar altarul și navele laterale sunt decorate cu piese din marmoră de Carrara. Pe Avenida Chile a fost inaugurată în 1978 noua Catedrală, o construcție modernă piramidală, înaltă de 60 de metri, care poate primi 25000 de credincioși la slujbele oficiate sub lumina filtrată de ferestrele uriașe cu vitralii multicolore. Găseam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
folosit în prezent pentru organizarea de expoziții. La Petropolis, programul a mai cuprins vizitarea impozantei catedrale Sao Pedro de Alcantara, începută de Pedro II la 1884, dar terminată 55 de ani mai târziu, construcție în stil gotic, cu decorațiuni de marmoră de Carara, onix și bronz, care adăpostește mormintele familiei imperiale, precum și a Palatului Quitandinha, cazinou și hotel de lux, dat în folosință în 1944, dar închis doi ani mai târziu datorită interzicerii jocurilor de noroc și transformat în centru de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara la Cordoba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Caidos. Interesant de văzut la Escorial sunt Mănăstirea San Lorenzo, Palatul lui Filip II, terminat la 1563, și Panteonul. Aici veneam să mă întâlnesc în liniște cu nu mai puțin de 5 secole de istorie a Spaniei, sub dalale de marmoră dormind 26 de regi, inclusiv marele împărat Carol Quintul. Aici odihneau și patronul străzii noastre, Alfonso XIII, fiul său Juan de Bourbon și soția, Maria de las Mercedes, părinții actualului monarh. La doar 10 kilometri de Escorial, un alt loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Uruguay, murind în exil, la Buenos Aires, în 1889. Palatul a fost vândut de văduvă, iar din 1920 a intrat în proprietatea statului, fiind sediu al Ministerului de Interne, al Guvernului și, din 1955, al Ministerului Relațiilor Externe. Are havuzuri din marmoră de Carara, elegante scări din același nobil material, vitralii prețioase, saloane elegante cu pereți lambrisați, mobilate cu piese originale aduse de fostul proprietar din Franța și Germania, picturi și fresce de mare valoare artistică. Supus restaurării în 1995, cu fonduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lux, emanând un secol și jumătate de istorie, aveau loc tradițional ceremonialul de primire a noilor ambasadori și recepțiile oferite în ocazii festive, de către președinte Corpului Diplomatic. La ora 10,00, conform programului, pășeam pe covorul roșu de pe treptele de marmoră ale frumosului palat, garda dându-mi onorul. În capul scărilor eram așteptat de directorul Ceremonialului de Stat și condus în "Marele salon roșu", unde erau prezenți președintele, ministrul de externe, ministrul de interne și alți oficiali uruguayeni. După saluturile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ambasade și rămăsesem impresionat de multe din acestea. Ambasada Franței era situată într-un palat, fost sediu al Nunțiaturii, achiziționat în 1922 de guvernul francez. Era un edificiu impozant, cu motive neoclasice și baroce, cu hol de intrare pardosit cu marmoră de Carara, cu scări elegante din același material, vitralii, lambriuri. Ambasada Italiei deținea o monumentală construcție înălțată în 1906 și cumpărată de guvernul italian în 1920. Ambasada Spaniei era un palat construit special și inaugurat în 1949, decorat cu mobilier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de stil neoclasic, cu clare reminiscențe de palat italian. Peste tot te întâmpină picturi pe pânză, pe teme mitologice și religioase, realizate de pictorul italian Domenico Giordone și aplicate pe pereți și tavan. Candelabrele enorme erau de cristal, căminele de marmoră și oglinzile de Veneția. Există și un salon de muzică, cu mobilier stil Louis XV, picturi și un pian Stainway. Cam aceștia erau vecinii noștri din Pocitos și "casele lor". Clădirea ambasadei României n-avea nici stil baroc, nici neoclasic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. Îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul meu și striga: „De căluț”! Fugeam cu el pe umeri
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul meu și striga: De căluț! Fugeam cu el pe umeri
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
păru că zărește un nour gigantic care întretaie vârful strălucitor al unei moschee. Avea impresia că a murit și că sufletul îi atinge înălțimile cerești. Apoi încetul cu încetul zărește intrarea moscheei, și văzu cum pe niște scări mari de marmoră urca Eminescu, îmbrăcat în haine scumpe orientale.” După un somn odihnitor, în chilia ei, a așternut pe hârtie poezia „Tot e vis...” care va merge la „Fântâna Blandusiei”. După cum vedem, preocupările insistente ale lui Eduard Gruber pentru paranormal, psihologie experimentală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară sculptor: „Un sculptor geme-n mine visând să taie-un bloc / De marmoră de aer într-o Carrara pură”. Fără să își enunțe principiul poetic în termenii lui Mihai Codreanu, este evident că și Ț. ar vrea să construiască folosind cuvinte-statui. El cizelează versuri rimate și albe, lungi și scurte, libere și regulate
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
borsalină a devenit bască! Clădirea a fost înconjurată cu stâlpi care vor susține o suprastructură de câteva etaje (se pare trei, la ora actuală), cu săli de expoziții și alte acareturi. Fațada a început să fie placată cu brichete de marmoră rozalie. Artistic, vai ce artistic va fi Naționalul nostru! Va lua, probabil, un nou premiu! Ideea pusă acum în operă le aparține lui Ceaușescu și soției sale. Dar, modest, el vrea să rămână în umbră, tot astfel cum a rămas
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și mi-au arătat că dacă aducem columna în regimul nostru aspru, cu ierni friguroase o vom distruge într-un an. Fără îndoială columna lui Traian va fi cândva a noastră, dar vor trebui făcute amenajamente speciale, beton etc. Căci marmora din Italia, din ce e făcută statuia, nu rezistă frigurilor de la noi. Cercetarea mijloacelor, cunoașterea lor este deci absolut necesară. Când eram ministru al Instrucției am vizitat câteva școli. Am văzut la Galați o școală după modelul școlilor din Italia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
luni în el. Și doar pe timp de iarnă, pentru că în restul timpului stătea în Indiana unde-și avea afacerile. În sud li se spunea acestor cumpărători: snowbird, păsările zăpezii. Eu am fost cel care i-am placat pardoseala cu marmoră și pentru lucrarea asta am încasat 50.000 de dolari, manopera, că materialul a fost plătit de client. Prețurile erau exorbitante pentru cei care-și permiteau. Un cunoscut de-al meu - că nu-i pot spune prieten, dar eram mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fi scris pe lângă, sau în loc de Miorița și Meșterul Manole, Luceafărul și Floare albastră, nu mă îndoiesc că fără vioară George Enescu ar fi cântat din frunză sau din fluier de soc și că, lipsit de material, Rodin ar fi sfidat marmora și bronzul, sculptând în miez de pâine, nuci de cocos sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi sentințe, aceste afirmațiuni, intenționat absurde, nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în cap pe pardoseala marilor catedrale, suculente și delicioase în fond... Pietrele prețioase? În ceea ce mă privește prefer topazul fiindcă se asortează cu extazul! E în el moliciunea atingerii miezului de rai. Rubinul incită la nebunii luxuriante, în căzi de marmoră, la cheremul spumei șampaniilor aurii... Smaraldul l-aș dărui doar Broaștei-cu-Coroniță; și ea s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni Prințesa Visurilor Umede... *** Și pentru că a venit vorba, să răsfoim o carte minunată, Prințese date uitării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
vitregă. Nu-mi iese din minte Arcul de triumf al lui Titus de la Roma, împăratul care a dărâmat templul evreilor, monument unde am văzut cu ochii mei o scenă cumplită: Arcul mâzgălit în toate culorile, cu ocări, înjurături săpate în marmoră în engleză, în special, la care și alți și alți turiști înfierbântați făceau pe loc adăogiri febrile: ...Titus, asasinule, nu te vom uita niciodată!... Nu vei scăpa de răzbunarea noastră!... Moarte asasinului! (și câte și mai câte...)
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]