461 matches
-
de osândiți. Marea freamătă delicat la poalele colinei, ca și cum ar răsfrânge din trecut și din inima ei stihuri olimpiene; dar în clădirile împăraților războiului, nimeni n-a ascultat decât tăcerea. Zidurile ce împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bibliotecile. Pe basilicile armonioase au așezat semiluna; mozaicurile măiestrite le-au astupat cu var; lângă o coloană cizelată de porfir au așezat o treucă informă de grezie, ca să-și poată spăla mădulările copiii profetului. Peste Bizanțul de piatră înflorită și marmoră au suprapus maghernițe de lemn. Astfel au siluit o minune a lumii. Ceea ce alcătuia însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
negri, care privea absentă televizorul, s-a întors spre noi, ușor surprinsă, agățându-și privirile o clipă de chipul fiecăruia, fără să spună o vorbă și întorcându-și pe urmă iarăși spre mine profilul ei de ceară sau materie asemănătoare marmorei. Tăcuseră. Sorbeau băutura și țigările, bucuroși că sunt împreună și la căldură și nu le păsa de gerul de afară. Întorseseră cu totul spatele ecranului la care ne mai uitam eu, cu o încăpățânare care mă uimea, și verișoara absentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Vorbește pe nas și glasul ei blajin de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în cap pe pardoseala marilor catedrale, suculente și delicioase în fond... Pietrele prețioase? În ceea ce mă privește prefer topazul fiindcă se asortează cu extazul! E în el moliciunea atingerii miezului de rai. Rubinul incită la nebunii luxuriante, în căzi de marmoră, la cheremul spumei șampaniilor aurii... Smaraldul l-aș dărui doar Broaștei-cu-Coroniță; și ea s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni Prințesa Visurilor Umede... *** Și pentru că a venit vorba, să răsfoim o carte minunată, Prințese date uitării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
care, neconcretizat, i-ar fi putut face, Doamne ferește, vreun rău. Totuși, disprețul doamnei Vera se refăcea tot mai veninos. Nu ar fi fost de mirare să aibă ceva din partea ficatului. în urma lui Mini, Lina rămăsese pe loc fixând treptele de marmoră cu un aer prostănac. Acolo, în acele trepte, i se părea ei închisă toată problema acelei case noi, cu mulțumirile și necazurile ei. Rim, amenințat dincolo de un proces de evacuare și în vecinice discuții cu proprietarul, își manifesta supărarea în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
predominau acuma în casa. Rim. El prospera între cele două achiziții: casa și infirmiera. ,, S-a întors și Mini! O să petrecem frumos la iarnă!" se gândi bunii Lină, care încă mai avea altruism. Se mai uită o dată la treptele de marmoră din cap. Era îngîmfată de marmora aceea și convinsă că acolo stau toate încurcăturile ei bănești. Plecă spre bucătărie să supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care își făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prospera între cele două achiziții: casa și infirmiera. ,, S-a întors și Mini! O să petrecem frumos la iarnă!" se gândi bunii Lină, care încă mai avea altruism. Se mai uită o dată la treptele de marmoră din cap. Era îngîmfată de marmora aceea și convinsă că acolo stau toate încurcăturile ei bănești. Plecă spre bucătărie să supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care își făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
glorios. Nimic, deci, mai probabil ca vizita lui Marcian. Era destul să fie informat că prințul e la București și încă bolnav. în adevăr, într-o zi, pe la patru - oră burgheză - Marcian veni cu o birjă oarecare la casa de marmoră. Ordinile erau precise: domnul Marcian să fie primit orieînd. Spre norocul ei, Ada era acasă. în interior nu prea era elegantă și Marcian o găsi cu 0 rochiță de casă foarte simplă. Era un bun debut, deoarece verișorul celebru avea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu un exemplu așa de patent pentru reclamă ca Maxențiu, nu i se puteau refuza fondurile. Vedea în închipuire clădirea albă într-un parc vast de brazi. Deocamdată, palatul Razu îi părea a avea minunate calități de sanatoriu, începînd de la marmora albă a exteriorului. Credea că ;';r fi fost păcat să rămână un imobil particular. Fără iluzii asupra vindecării prințului, iluziile lui prevedeau vreun testament sau vreo donație. într-o meserie de realități, era utopist și nici nu ;.vea destulă informație
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bun lucru e să dureze cât mai mult pe loc. Cercă deci să-1 convingă că Leysins se putea amâna fără riscuri. Căută sa temporizeze. își aplică tratamentul mai intensiv, transformă încă mai mult apartamentul în laboratoriu. Adesea, scoborând scara de marmoră, făcea planuri de amenajare a întregului palat, se lăsa tirîț spre anticipări. Nu i se părea exclus ca frumoasa casă Razu să devie cu adevărat un sanatoriu, și dimensiunile mici ale grădinii ii supărau. Maxențiu, în acea temniță, trăia vegetativ
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și criminal, acuzator și vinovat, se zbuciuma fără spor. Lică, plictisit de odăița lui proastă și prea depărtată, și nemaigăzduind pe la prieteni din prudență, dormea foarte adesea în camera lui mister Whip, ce i se părea culmea confortului. Palatul de marmoră cu omul cadaveric îi era urât, îi amintea capelele funerare cu criptă, văzute în unele duminici din trecut, când se plimba ! CÎ Bellu pe vremea liliacului, pe atunci când duduia Mari locuia prin partea locului. Ada, în schimb, cunoștea bine camera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
confecționau acel chic așa de impunător. Astfel privit din atelier, prin ușa de comunicare, însuși snobul nesuferit Trubadurului, care trebuia să poarte acel veston perfect, înceta de a pare arogant cum era pe pistă, la curse, sau pe scara de marmoră a palatului Maxențiu. Po-acolo, prin dos, Lică intrase la început cu mister Whip. Domnul Paul lucra croitorie cu două intrări separate, pentru două feluri de clienți: jocheul cu punga groasă și sportsman-ul care îi făcea reclamă. Același preț
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cucoana Vera văzuse cum o dată aruncase porția pe maidan, îi trebuia lui cadouri de la ea! ... Nu găsea oriunde! . . . Era drept că de ia Dănuleț din Piața Mare până la moșica Mari, de la căpitanul de intendență cu nevasta ușurică, până la casa de marmoră a făinarului Razu, Lică nu ducea lipsă de aprovizionare. Sia văzuse ultima oară pe Lică în ziua când venise să-i povestească întîlnirea lui cu domnul gălbejit, care conducea un dog-cart, înhămat cu un murg strașnic și, alături de demnul galben
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o măsură clin De profundis Observă o boare ușoară de praf și, cu degetul arătător, pe care purta safirul uriaș, scrise pe praful subțire: Doamna Ada Basile Petrescu, apoi, mașinal, șterse. Cum o ușă se deschidea în ecoul palatului de marmoră, se duse repede în fața unei oglinzi să-și potrivească părul, cu urechea întinsă. Nu putea fi Lică. Se uita în oglindă atent, fără complezență. Abia acum observa că s-a îngrășat simțitor. Tot femeie slabă la aspect, dar cu brațele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
facă semn soldaților cu degetul Îndreptat spre el. Își căscase ochii de spaimă, iar Adam și-a zis că era prima dată În viața lui când cuiva i se făcea frică de el. A auzit tropotul cizmelor pe pardoseala de marmoră a holului și a Înțeles că trebuie să fugă. Dar nu era În stare. — Adam? a auzit el o voce. În față Îi apăruse o femeie, cineva cu care se Încrucișase puțin mai Înainte. Tu ești? Vai, Doamne, tu ești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
corectitudinea" iui de lord, prințul e detronat, Elena îți taie scurt orice demonstrație asupra inocenței lui și toate considerentele mele despre "mizeria ființei 24 masculine" întîlnesc o indiferență mai cumplină ca orice discuție. Refuzul ei e o formulă scrisă pe marmora pe care n-o poți zgâria, necum șterge . Bravo fată! ... A rupt logodna cu o răceală tot așa de încăpățînată cât de neclintită îi fusese voința de a-1 lua, explică Nory, acum pornită spre considerări feministe . - Bietul Hallipa s-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stație de odihnă. Sala cea mare de intrare, cu clarobscurul ei perpetuu, cu acea răcoare de galerie subterană parcă, îi plăcea, hall-ul pustiu da o impresie de vastitate și aula străjuită circular de statui mari adăpostea un parc sacru de marmore și bronzuri. Mini nu se oprea, îi plăcea să treacă printre ele, ca printr-un locaș familiar. Scările se desfășurau majestuoase, cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o impresie de vastitate și aula străjuită circular de statui mari adăpostea un parc sacru de marmore și bronzuri. Mini nu se oprea, îi plăcea să treacă printre ele, ca printr-un locaș familiar. Scările se desfășurau majestuoase, cu autenticitatea marmorei și se opreau în marginea coridoarelor banale, care deserveau sălile lăturalnice de expoziție. Săli burgheze, cu vederea deschisă spre oraș. Pinacoteca se ascundea ermetică după pilaștri, dosnică ca un mizantrop. Mini intră la întîmplare. Tocmai constata cu jale prezența unei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
DE CHIPURI ETERNE. CEI CE AZI NU MAI SUNT La patruzeci și șapte de ani, îmi voi lua ADIO DE LA SATUL NATAL, unde BISERICA, mă va aștepta oricând, ctitorie de-a lui ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT. De la monumentul de marmoră, a părinților mei în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebune îmi separau carnea de vânturi prin acele colțuri zgomotoase unde nu se odihnea decât cealaltă lume ce avea dimensiunea dintre viață și moarte abătută spre viziunile Dorului. Gândul delirului se întorcea în trecutul trupului unde mai zăcea amorțeala de marmoră a TĂCERILOR. Nerăbdătorii sângelui s-au amestecat cu vocile EULUI și mi-au ieșit în întâmpinarea sensului. Cu emoția pierdută în glas am spus pentru prima dată că moștenirea ninsorilor e asemeni blestemului ce mă adoarme în apropierea albăstrită de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate, mese, dulapuri de perete pline cu flacoane și eprubete, iar într-un colț ― alungită pe un platou mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]