1,154 matches
-
de moșmoană cu pară europeană ... o emisferă transparentă, cu o nuanță vagă de verde jos - poate și pentru că pardoseala nu era de un negru pur. Crăpătura de dedesubt se termina cu o umflătură În vîrful vertebrei lombare. Interiorul, de un maro Închis accentuat, semăna cu o membrană acoperită de mucus. Jumătatea superioară era de un alb opac cu ușoare nuanțe de rozaliu. Opacitatea se datora probabil firelor de păr ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
putut să fie „Profesoara Marga Popescu” dar nu era, ceea ce-mi spori considerația fată de ea. Autorul: Bernardin de Saint Pierre. Zâmbii. - Vă mulțumesc, răspunsei, în timp ce blânda mea proprietăreasă se așeză în fotoliul verzui acoperit cu husă de culoare maro, singurul din camera aceea, e vorba de camera cu ferestrele spre curte și bulevardul mic din fata porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese, și, având gust de vorbă, mulțumită și mândră de vizita nepoatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din cadrul municipalității să rupă restul. Bucata de hârtie mai flutura în adierea de aprilie, noi o priveam, avocatul vorbea ceva despre „libertățile garantate prin constituție”, clientul din boxă nu înțelegea nimic, procurorul vorbise înainte, acum răsfoia un carnet cu coperte maro, mai avea de susținut câteva rechizitorii, era plictisit. - Unde vă uitați, domnule judecător?, mă întrebă președintele în timpul judecății, aplecându-se către umărul meu. - (Mă uit la Istorie, vroiam să spun, dar nu puteam). La avocat, răspunsei. - Nu vă supărați, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din nou elev de liceu, lucrările de sinteză de peste an. Seara, târziu, era la mijlocul lui mai, nemairezistând, m-am întors la casa muribundei, convins să-i vorbesc. Am bătut la poartă; mi-a deschis aceeași doamnă, purta acum un capot maro cu desene în locul rochiei cu care ne întâmpinase dimineața, probabil cea mai elegantă ce o avea. - Sărut mâna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cum să nu fie adevărat? Atâta lume vorbește! - Și, totuși, dacă nu-i adevărat? Lumea vorbește vrute și nevrute, asta e lumea. - Nu se poate să nu fie adevărat. Să-ți dau un exemplu, rosti una din ele, îmbrăcată într-o rochie maro cu dungi verticale subțiri, galbene și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surâse. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și literatură. Prietenii de la fosta Bibliotecă Franceză de la noi mi-au făcut rost de o garsonieră pe care-mi pare rău că n-o puteți vedea. Am o fereastră mare, lată, spre Bulevardul Saint-Germain, mi-am cumpărat draperii de catifea maro ca ale tale: lungi, tremurătoare, asemeni destinului, cum spuneai în una din înserările petrecute la tine în odaie. Îmi voi aduce aminte de acele seri. Adică de tine, de noi doi - dacă-ți mai amintești, căci știu că judecătorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi numărai coastele, îi era mereu frig, avea mâini foarte păroase și un pulover maro cu nasturi oribil, aproape la fel de lățos, pe care îl purta la birou, trăgându-l și strângându-l mereu în jurul trupului ei rahitic, încercând să se încălzească. Era mistuită de o intensitate nebună și avea ochii ieșiți din orbite, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
treizeci sau cam pe-aici, bătrâna barmaniță îmi spuse: — Vezi? Vorbește cu tine. Cheryl vorbește cu tine. Vrei să-i iei lui Cheryl ceva de băut? I-am făcut hatârul fără să mai spun ceva. Barmaniță îmbrăcată în prezervativul ei maro, ar fi putut fi sora celei din seara trecută. Așa mi se întâmplă mie: totul se repetă și se tot repetă. Ce-i drept, tipele de pe scenă ofereau o oarecare variație. Nici una dintre ele nu avea chiloți. La început mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori de pe măsuța de serviciu și am început cu una de la sfârșit: plicul care conține extrasul meu de cont lunar, cu familiara hârtie maro și sigiliul de ceară ca o picătură de sânge. Nu mai e contul meu bancar, sigur că da. E un cont bancar asociat. Acum, jumătate din el aparține Selinei - pentru a o ajuta să-și câștige demnitatea și respectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
camera bolnavă. În prag erau doi gardieni, o cameristă, un tip mare într-un costum ieftin de stradă, care asculta atent cu un aparat pentru surzi, și o doamnă înaltă, în vârstă, care purta un hanorac și colanți de culoare maro și o insignă pe care scria: DAISY’S: DIN PENSIE NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că mă faci să mă simt o ușuratică, am spus. O tentație căreia îi reziști doar atâta timp cât i te poți sustrage. — Asta pentru că ești într-adevăr ușuratică, răbufni el. Își găsise haina, o haină de tot râsul, dintr-o piele maro, jerpelită, care oricum nu îi servea la nimic. —Și asta e sigur ultima oară când îți cedez. — Așa spui mereu. Ochii lui Hawkins se îngustară de furie. Singurul lucru frumos la el erau ochii săi albaștri. Dar fața pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încă mai port în mine și cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci numai pentru că el venea Însoțit de posibilii cumpărători de ștergare țesute. Examinează acum cu atenție peretele dinspre curte al șurii. O mulțime de obiecte de forme și culori diferite sunt agățate În cuie bătute În lemn. O pălărie veche, maro. O găleată de plastic verde. O undiță. O răzătoare. O strecurătoare. O traistă murdară. O lingură de spumuit. Un bătător de covoare (sau preșuri). O coasă. Un aparat de radio cu tranzistori. Un lighean (pe jos, proptit de zid). Grințu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Elisei. —De ce mergem acasă la prietenul tău? am Întrebat. Are o mică reuniune pentru ziua lui. Un bal mascat, de fapt. Hai să mergem. De-abia atunci am observat că avea un costum complet disco, gen anii ’70, de la pantaloni maro din poliester la o cămașă mulată cu guler alb și un fel de bandană legată În jurul capului. —Philip, tocmai ai spus că trebuie să ne Întâlnim cu Kelly și cu tipii de la BlackBerry. Nu putem merge la un bal mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și analizam În cele mai mici detalii care dintre fetele din școală avea cele mai bune haine, sâni și iubit. Starlight era versiunea din Poughkeepsie a Central Perk, doar că puțin mai mizeră și cu lumini fluorescente, canapele din vinilin maro și un grup de chelneri care, În mod incredibil, aveau cu toții ori un neg Înflorit pe față, ori un deget lipsă. Îmi plăcea cum unii oameni rămân fideli dormitoarelor din copilărie sau destinațiilor de vacanță și mă Întorceam acolo, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clădiri din L.A. La prima consultație avocatul doar se familiarizase cu situația lui. Azi ar fi trebuit să treacă la subiecte concrete. Kellerman deschise ușa biroului său la 3 fix. Mal intră și se așeză pe scaunul căptușit cu piele maro. Kellerman îi strânse mâna, apoi se așeză la biroul lui, tot de culoare maronie. Îi spuse: — Prima înfățișare e poimâine, la tribunalul civil, secția 32. Greenberg e în concediu, așa că o să avem de-a face cu un creștin cam rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașina ce-l urmărea accelerând pe Sunset, cu luminile stinse, și apoi îndepărtându-se. Viră strâns la stânga, trecu în viteza întâi și ieși din nou pe asfalt. Faza lungă, viteza a doua, a treia, accelerația la podea. Văzu un sedan maro, o marcă de după război, care pierdea teren în fața lui. Ajunse exact în spatele celeilalte mașini, care avea numărul mânjit cu noroi. Probabil că șoferul ei era aproape orbit de farurile lui Danny. Tocmai atunci mașina maro viră la dreapta și urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la podea. Văzu un sedan maro, o marcă de după război, care pierdea teren în fața lui. Ajunse exact în spatele celeilalte mașini, care avea numărul mânjit cu noroi. Probabil că șoferul ei era aproape orbit de farurile lui Danny. Tocmai atunci mașina maro viră la dreapta și urcă pe o stradă paralelă. Danny schimbă viteza, apăsă pe frână și opri în fața șuvoiului de mașini ce curgeau din sens opus. Farurile veneau direct spre el. Porni din nou, acceleră, trecu în viteză peste bordură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deveni tot mai abruptă. Nici o altă mașină pe șosea. Luminile de la bungalow-uri îl ajutau să se orienteze. La Paloma Drive deveni o culme, iar apoi în față îi apăru un platou - și exact acolo, chiar în drum, era și mașina maro, cu portiera șoferului deschisă. Danny opri în spatele ei, aprinse faza lungă și puse mâna pe pistol. Ieși din mașină și se apropie, cu brațul înarmat întins în față. Privi scaunul șoferului și nu văzu decât tapiseria frumoasă de diftină. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tot bulionul îi curgea prin urechi. Îl căută prin buzunare - și îl năpădiră toate spaimele. O legitimație LAPD și un buzer personal: sergent detectiv Eugene Niles, brigada Hollywood. Un card Automobil Club, cu descrierea mașinii în colțul din stânga jos - Ford maro Crown Victoria’49, Cal. JS 1497. Un carnet de conducere pe numele lui Eugene Niles, domiciliat în Hollywood, Melbourne Avenue, numărul 3987. Cheile mașini și alte chei, plus o hârtie cu adresa lui Audrey și un plan arhitectural al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un neputincios care se zbătea Între viață și moarte. - Rănile? - Îngrozitoare... spuse Erina. Nimeni nu știe cum de mai e În viață... În Încăpere intră Angelo, Însoțit de un bărbat mai scund, cu bărbiță neagră, Îmbrăcat Într-un costum sobru, maro, dar cu ușoare modele Înflorate de tip venețian. - Erina... questo e il medico... spuse Angelo. Vă rugăm să ne așteptați dincolo. Erina și Alexandru ieșiră În prima cameră, așteptând, Împreună cu Jovanka, primul verdict al medicului venețian. Trecu aproape un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar vrea să verifice cum sună cuvintele. Apoi rămâne tăcut o vreme, după care, spre uimirea lui Pran, zice: am un dar pentru tine. Lângă fereastră, pe un scaun uzat de trestie, se află un pachet mare, învelit în hârtie maro de ambalaj. Maiorul gesticulează impacientat, făcându-i semn să-l deschidă. În interior, găsește un set de haine englezești: pantaloni scurți, o cămașă albă de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unor pete de vopsea roșie și galbenă, amintire a festivalului Holi de anul trecut când niște cheflii Hindu ( sub influența sărbătorii) aproape au dat buzna în Misiune. Robert scotocește în buzunar, de unde scoate un ceas cu o curea de piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum este gata, identitatea de stradă fiindu-i alcătuită. Tânărul domn pășește sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
explorator. Oricât ar încerca, Jonathan tot nu poate beneficia de un nivel primar de intimitate, este greu de obținut pe un vapor. Bagajul său este o dezamăgire, constând dintr-o valiză plină de sticle, în care se află un lichid maro, alcoolizat, și o alta mai mică, plină de rufe murdare. Racheta de tenis aplatizată, o pușcă, niște muniție și craniul unei căprioare, constituie întreaga sa avere și odată ce a golit conținutul sticlelor peste parapet, acestea formează o grămadă jalnică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de pantofi maro. — Nu ai pantofi de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea bună a parcului Regent. Jonathan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]