1,059 matches
-
fișete... Genune pe jumătate abandonată, În care era prea devreme pentru cei ce făceau pe dispăruții să se Întoarcă acasă... M-am oprit... exact În locul În care EL dispăruse. La fereastra ei atîrnau exact aceleași perdele cu dungi albe și maro... Erau multe de raportat... Începînd cu sinuciderea lui Tashiro... dar nu știu de ce ezitam. În cele din urmă, s-a conturat raportul despre Camelia, care avea oricum legătură cu mișcările LUI. De exemplu, chiar de nu se conforma faptelor, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-un lemn vopsit maro Închis și reflecta, ca o oglindă, totul În jurul lui pe distanță de doi metri. Ea fredona Încet o melodie pe undeva - poate prin bucătărie. Nu mi-am dat scama ce cînta, pentru că doar din cînd În cînd mai străbătea cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
început să-mi zâmbescă. Un zâmbet atât de neajutorat și nesigur. Da, zâmbetul era așa de rușinat. — Mai doriți un scotch? m-a întrebat cucoana din spatele barului - bătrâna damă cu părul cănit și glas strident. Purta un tutu de un maro închis sau caramel antipatic. Mie îmi amintea de un suspensor sau de o centură pentru hernie. Mda, făcui eu, aprinzându-mi altă țigară. Doar dacă nu vă spun eu altceva în mod special, să știți că eu fumez întruna. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă, părul scurt și creț subliniindu-i forma frumoasă a capului. O pereche de cercei mici cu diamante străluceau pe lobul urechii, maro închis, iar în jurul gâtului purta o eșarfă de mătase; parcă era desprinsă dintr-un catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă luminozitate la un xerox de proastă calitate. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că Tom purta un pulover nou. Timp de mulți ani îl văzusem numai cu un Aran alb și al naibii de vechi ori cu unul la fel de vechi, bleumarin: acum purta un hanorac larg, parcă lucrat manual în umbre variate și murdare de maro și verde, cu fire atârnând la întâmplare. Știam cu siguranță cine era responsabil de această atrocitate, însă eram prea șireată ca să i-o spun în față. În schimb, i-am spus cu viclenie, subtil: Nu ți-e cald cu puloverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mărimea unei cabine de duș de la UBS Warburg - așa cum stătusem zilnic În ultimele cincizeci și șase de luni - și țineam cu disperare telefonul, care era În momentul ăsta acoperit cu un strat de fond de ten Maybelline Fresh Look (nuanța maro deschis) și de câteva pete de luciu de buze L’Oreal (roz diamant). L-am șters cât de bine am putut, cu receptorul lipit de ureche, apoi mi-am frecat degetele soioase de scaunul de la birou, ca să mă curăț. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintre cartofii prăjiți. „Sunt absolut sigur. Ia loc, Mal. Te interesează un mic dejun?” Mal se așeză pe scaunul din fața lui Loew; Dudley se postă între ei. Cei doi erau îmbrăcați în costume de tweed și veste - Loew gri, Smith maro. Amândoi aveau insigne și alte însemne ale unor frății și grupări polițienești. Mal își ajustă hainele boțite, gândindu-se că Smith și Loew arătau ca doi cățeluși feroci ieșiți din aceiași hazna. „Nu, mulțumesc”. Loew arătă spre ibricul de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la curent cu legea ordinară dată de guvernatorul Warren cu privire la delincvenții recidiviști? — Ăă.... nu. Danny își vârî revolverul în tocul de la piept, îl ajută pe Bordoni să se ridice în picioare și îl împinse în singurul scaun neîmbibat în roșu/ maro. — Legea spune că atunci când o dai în bară a patra oară, te costă douăzeci de ani din viață. Nici o negociere, nici un apel, nada. Ai șutit un pachet de țigări, ai încasat un pol. Așa că ori îmi spui tot ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
polițistul cel versat căscând. — Da? Cine-i acolo? — Upshaw. Jack, ucigașul m-a urmărit într-o mașină furată! — Ce mama... Stai, ascultă! L-am urmărit și eu, iar el s-a speriat și a abandonat mașina. Notează: un Pontiac Super maro, model ’48, pe La Paloma Drive din Sunset, în Palisades, pe un platou de pe culme. Adu un om să ia amprente, iar tu cercetează zona. A fugit pe jos, iar în jur sunt numai dealuri, așa că-s destul de sigur că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința „leucocroicității neobișnuit de luminoase a pielii subiectului“ și se întreabă dacă nu cumva finețea neobișnuită a pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără și o pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tras apa, am fost nevoită să întorc capul. După ce pastilele și eticheta au dispărut, m-am simțit goală și vulnerabilă, dar nu puteam să stau să-mi analizez sentimentele. Aveam alte probleme pe cap. Ce mă făceam cu sticla aia maro în care avusesem pastilele? Nu puteam s-o las acolo. Cineva ar fi găsit-o și probabil că le-ar fi fost destul de simplu să-și dea seama că era a mea. Nu exista nici o fereastră pe care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prăjiți și tot restul, a venit prăjitura. John Joe a savurat-o corespunzător. îmi închipui că l-au auzit până și în Peru. în timp ce eu mă transformam într-un pachet de nervi, imaginându-mi cum John Joe e torturat, puloverul maro care stătuse lângă mine s-a ridicat și în locul lui a apărut Christy. Pe mine m-a cuprins agitația, însă el a strigat către Puloverul Maro „Pulover Maro îsau cum l-o fi chemat), ai terminat? Pot să stau în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
căușul palmei lui. Sau voia să mă sărute? Când și-a apropiat capul de al meu și am crezut că într-adevăr vrea să mă sărute, m-am speriat îngrozitor din cauză că mă gândeam cum ne-am putea săruta fără ca puloverele maro aflate în jurul mesei să ne observe. Dar Chris nici nu m-a lovit, nici nu m-a sărutat. în schimb, și-a plimbat degetul mare de-a lungul obrazului meu și mi-a șters o lacrimă. Gestul a fost eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar făcea parte din categoria grăsuților în pulover maro. Cu alte cuvinte, abia dacă putea fi considerat bărbat. Nu că asta conta pentru mine. Fiindcă, în fond, eu eram promisă lui Chris. Deși Chris nu știa încă. Numele noului pulover maro era Digger și primul lucru pe care mi l-a spus a fost: —Ești celebră? Nu, l-am asigurat eu. Nu, nici eu n-am crezut, a zis el. Dar m-am gândit că e mai bine să verific. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să îl vorbesc de rău pe Tim. Nu am nici un motiv. Nu e nimic în neregulă cu el. De fapt, cred că ar fi un tip aproape arătos dacă ar da jos burta de la bere și ar scăpa de puloverele maro și verzi. Dar Tim e Tim. Măcar și-a ras barba aia oribilă. A făcut-o pentru mine. E cel mai drăguț lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine. Oricum, acum am mai crescut. Și sunt mai înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
buchet de flori. Instinctiv, știu că sunt de la Adam. Direct la coș cu ele. Nu mă simt prea vinovată. Cunoscând-o pe mama, o să le culeagă mai târziu și o să le pună într-o vază. Sunt, de asemenea, trei plicuri maro pe masă, adresate mie. Maro și plicticoase. Le deschid într-o doară. Unul câte unul. Am un sentiment de neliniște în legătură cu conținutul lor. Și am dreptate. Trei respingeri de la trei companii de film. Mă deprim. Citesc formulele distante, standard, „mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu guleraș. Bună, Becky! Vii diseară? Nu, în seara asta nu pot, spun. Am de lucru. — A. Fenella se botoșește, cum s‑a întâmplat și cu Suze, apoi se luminează brusc. Atunci poți să‑mi împrumuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebuie să ajung la Luke la birou până‑n prânz și pe urmă să încep să mă pregătesc pentru New York. Ha! Haha!) Nu poate să aștepte până mă‑ntorc? — OK, zice Zelda. Nici o problemă. Pune contractul înapoi în plicul lui maro și îmi surâde. Distracție maximă, atunci. Și să nu uiți să faci niscai cumpărături de pe acolo. — Cumpărături? zic, de parcă nici nu mi‑ar fi trecut prin cap așa ceva. Da, nu e o idee rea. — Neapărat! zice Emma. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trezesc holbându‑mă la două cuvinte. „Prada“ și „Pantofi“. Ooo. Pantofi Prada. Chiar în fața mea. O să arunc doar o privire rapidă. Ceilalți mărșăluiesc mai departe, în timp ce eu mă grăbesc spre vitrină și mă uit la o pereche de pantofi clasici maro închis. Doamne, sunt divini. Oare cât or fi? Poate că Prada e ieftin aici. Poate ar trebui să intru o secundă și... — Rebecca? Tresar și mă uit în jur și‑mi văd grupul de tur la douăzeci de metri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine cè am pierdut orice contact cu realitatea și cè, din cauza calculatorului, mi s-a atrofiat puternic instinctul vital! Cè sunt asemeni unei broaște care, ținutè departe de mediul ei natural, în laborator, își pierde cu timpul culoarea verde sau maro și devine albè! În concepția lui Șerban, toți cei ca mine, cei care stèm zilnic la calculator, am devenit o nouè specie! Un fel de broaște albe ale umanitèții! Îmi reproșeazè cè nu mè implic mai mult în viațè, cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se vadă un șir de dinți puternici, dar inegali, îngălbeniți din cauza anilor mulți în care, după cină, omul fumase câte un trabuc. Uniforma lui era constituită dintr-o pereche de pantaloni vechi, din catifea cord, care era fie albastră, fie maro, și o selecție de cămăși din bumbac, cu gulere aflate în diverse stări de degradare. După ani întregi de încercări, Jenny renunțase să mai spere să-și vadă bărbatul îmbrăcat în haine mai elegante. Prin contrast, soacra era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]