420 matches
-
aur de 22 de carate. In sala de banchete pot sta 5000 de persoane. Este împodobită cu arcade și candelabre placate cu aur. Pardoseala de marmură are motive geometrice de culoare neagră. Sala de consiliu privată este pardosită cu onix marocan care se spune că provine din ultimul bloc de astfel de marmură din lume. Clădirea are o suprafață totală de 100.000 m2 și o parcare subterană în care încap 800 de mașini. Sultanului îi plac foarte mult mașinile. Are
Istana Nurul Iman () [Corola-website/Science/325779_a_327108]
-
s-a amenajat în preajma lui un loc de rugăciune pentru evrei, folosit până în zilele noastre. Vreme de sute de ani acesta era o uliță îngustă, având lățimea de circa 3,6 metri și o lungime de 28 metri, aparținând „Cartierului marocan” existent aici din secolul al XII-lea. Începând cu secolul al XIX-lea au existat mai multe încercări de a cumpăra dreptul de proprietate asupra zidului și a zonei vecine de către mai mulți evrei, dar toate încercările au eșuat din cauza
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
au mai avut acces la Zidul plângerii. În Războiul de Șase Zile din iunie 1967 Orașul Vechi a fost ocupat de armata israeliană și a intrat în controlul Israelului. Imediat după ocuparea locului, autoritățile militare israeliene au dispus dărâmarea cartierului marocan aflat în preajma Zidului, creând în fața lui o mare esplanadă, care permite adunarea pentru rugăciune a unor mari mase de credincioși evrei. Zidului de apus i se atribuie de către evrei, o mare însemnătate religioasă, națională și istorică, având și valoarea unui
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
anul 1699, scrie că suluri din Lege erau fost aduse la Zid cu ocazia unor dezastre sau probleme sociale. De-a lungul secolelor, terenul din apropierea Zidului a fost ocupat de construcții. Accesul publicului la Zid a fost făcut prin cartierul marocan, printr-un labirint de alei înguste. În mai 1840 a fost emis un firman de către Ibrahim Pașa a interzis evreilor să paveze pasajul. Le-a fost interzis de asemenea „ridicarea vocii lor și afișarea cărților lor în acel loc”. Totuși
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
la Zidul de apus sau al Plângerii”. Liga Națiunilor a aprobat constituirea comisiei cu condiția ca membrii să nu fie britanici. Evreii au solicitat ca Comisia să ia următoarele măsuri: Comisia a concluzionat că Zidul, și zona adiacentă precum și Cartierul Marocan, sunt deținute de către Wakful musulmani. Totuși, evreii au dreptul la acces liber către Zidul Plângerii pentru rugăciune și devoțiune religioasă oricând”, sub rezerva unor prevedere care limitează obiectele ce pot fi aduse la perete și a interzicerea suflării din shofar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Wall's stones after 19 years of silence, tears of mourning, shouts of joy, and the singing of "Hatikvah".” La 48 de ore după capturarea zidului, militarii, fără vreun ordin din partea guvernului, în grabă au început să demoleze întreg cartierul marocan care începea la 4 metri de Zid. Conform lui Eyal Weizman, Chaim Herzog, care mai târziu a devenit al șaselea președinte al Israelului a luat cea mai mare parte a responsabilității distrugerii cartierului marocan: „Când am vizitat Zidul de apus
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
au început să demoleze întreg cartierul marocan care începea la 4 metri de Zid. Conform lui Eyal Weizman, Chaim Herzog, care mai târziu a devenit al șaselea președinte al Israelului a luat cea mai mare parte a responsabilității distrugerii cartierului marocan: „Când am vizitat Zidul de apus am găsit lipit de el o toaletă... am decis să o îndepărtăm și am ajuns la concluzia că putem evacua întreaga zonă din fața Zidului de Apus...o oportunitate istorică ce probabil nu mai avea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
locuitorii de la sud de Sahara și de bunăvoință acestora.În cel mai larg deșert al planetei, Sahara, o caravană de negustori și călători musulmani cu cămile străbăteau deșertul.În fruntea expedițiilor erau și exploratori și comercianți că Ibn Battuta , un marocan de origine, care a călătorit toată viața și și-a descris amănunțit călătoriile din Africa, Rusia, Maroc și India, iar pe mare, în Chină de sud. În Deșertul Sahara sunt temperaturi medii ridicate (38 °C), deosebit de fierbinte și uscată. Un
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
trimis o forță condusă de famenul Judar Pasha, si au percheziționat depozite de sare de la Taghaza. Sfârșitul a venit în 1591. Forțele Songhai, în ciuda numărului foarte mult superior, au fost dirijate de către o busculada declanșată de armele de foc ale marocanilor. Judar a jefuit Gao, Timbuktu și Djenné, distrugând Songhai . Acesta s-a despicat în zeci de regate mici. Liga orașului-stat Kanem-Bornu, care s-a dezvoltat de-a lungul lacului Ciad s-a menținut până în secolul al XIX-lea, fiind convertit
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
de către prim-ministrul israelian Golda Meir, acțiunea a fost declanșată în toamna anului 1972 și a continuat circa 20 de ani. Agenți ai unităților israeliene au identificat și răpus zeci de teroriști în întreaga Europă, dar și pe un chelner marocan nevinovat, Ahmed Bushiki, în Lillehammer, Norvegia, datorită unei erori de identificare (o mare asemănare cu liderul terorist Ali Hassan Salameh), eroare care s-a soldat cu arestarea, judecarea și condamnarea celor 5 membri ai comandoului israelian implicat și cu complicații
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
pe Salameh într-un orășel din Norvegia numit Lillehammer. Pe data de 23 Iulie 1973 în cea ce va devenii cunoscută că Lillehammer affair, o echipă de oameni din grupul Mossad l-au ucis pe Ahmed Bouchiki, iar un chelner marocan neavând legătură cu atacul de la München și Black September , după ce un informator l-a identificat greșit pe Bouchiki că fiind Salameh. Șase oameni din „Mossad” , incluzând și două femei au fost capturați de către autoritatille Norvegiene ,în timp de alți ,incluzându
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
(n. 1965) este o astronoma amatoare franceză. De la domiciliul său din Ottmarsheim (Alsacia), ea observa cerul și astrele cu un telescop automatizat de 500 mm situat în Atlasul marocan. Ea a descoperit 3 comete, iar Minor Planet Center o creditează cu descoperirea a 56 de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004 și 2007, dintre care 3 în colaborare cu François Kugel. Telescopul MOSS (MOSS fiind
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
1990, oportunitățile de afaceri au creat centre de interes care au adus noi cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie accentuată însă, existând un număr însemnat
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
american bântuit de amintirile sale din Primul Război Mondial, care s-a încheiat recent, primește misiunea de a proteja un grup de arheologi care realizau săpături la Erfoud (în Maroc) de la revoluționarii beduini conduși de El-Krim (personaj inspirat din revoluționarul marocan Abd el-Krim). La scurt timp după Primul Război Mondial, maiorul american Foster (Gene Hackman), comandantul unui detașament din Legiunea Străină franceză, suferă de pe urma amintirii obsedante că a condus o armată de 8.000 de soldați, din care s-au întors
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
ale unui tainic sarcofag berber, bogat în aur, misiune pe care o consideră ca „jaf de morminte”. În timp ce între Marco-Țiganul, unul dintre legionari, și frumoasa doamnă Picard se înfiripă o idilă, Foster încearcă, fără succes, să potolească mânia răzvrătitului șef marocan Abd El Krim. „Secolele voastre sunt abia 20 la număr și uite câtă distrugere a adus lumii civilizația asta!” - spune Krim și ceea ce aduce nou filmul lui Richards e îmbinarea romantismului cu denunțul colonial. Dar în pofida bunelor intenții, a superbei
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
Dirhamul marocan (în arabă: درهم, la plural, în arabă: دراهم , pronunțat [darahim], are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
Dirhamul marocan (în arabă: درهم, la plural, în arabă: دراهم , pronunțat [darahim], are Codul ISO 4217 MAD) este moneda oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul arab: سنتيما sau سنتيمات), la singular "santim", în alfabetul arab: سنتيم). "Dirhamul marocan" a fost unitatea principală monetară a Marocului până în 1912, data începutului
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
oficială a Marocului din 1958, dată la care a înlocuit francul marocan (a cărei valoare era fixată în raport cu francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul arab: سنتيما sau سنتيمات), la singular "santim", în alfabetul arab: سنتيم). "Dirhamul marocan" a fost unitatea principală monetară a Marocului până în 1912, data începutului protectoratului francez asupra regatului, când francul marocan l-a înlocuit. Dirhamul a fost restaurat odată cu independența Marocului în 1956. "Dirhamul" este denumirea unei vechi monede din Maghreb, al cărui
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
francul francez). Este divizat în 100 centime ("santimat", în alfabetul arab: سنتيما sau سنتيمات), la singular "santim", în alfabetul arab: سنتيم). "Dirhamul marocan" a fost unitatea principală monetară a Marocului până în 1912, data începutului protectoratului francez asupra regatului, când francul marocan l-a înlocuit. Dirhamul a fost restaurat odată cu independența Marocului în 1956. "Dirhamul" este denumirea unei vechi monede din Maghreb, al cărui nume este derivat din denumirea drahmei grecești. Există, în circulație, monede metalice cu valori nominale de 10 și
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
valoare nominală de 2 dirhami este din cupru-nichel. Bancnotele aflate în circulație în Maroc au valori nominale de 20, 50, 100 și 200 dirhami. Primele bancnote marocane, după obținerea independenței, au fost cele supratipărite pe bancnotele precedente exprimate în franci marocani: cele de 50 dirhami (pe bancnotele de 5.000 de franci marocani) și cele de 100 de dirhami (pe cele de 10.000 de franci marocani). În 1965, au fost emise bancnote cu valori nominale de 5, 10 și 50
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
în Maroc au valori nominale de 20, 50, 100 și 200 dirhami. Primele bancnote marocane, după obținerea independenței, au fost cele supratipărite pe bancnotele precedente exprimate în franci marocani: cele de 50 dirhami (pe bancnotele de 5.000 de franci marocani) și cele de 100 de dirhami (pe cele de 10.000 de franci marocani). În 1965, au fost emise bancnote cu valori nominale de 5, 10 și 50 de dirhami, iar în 1970, bancnote cu valoare nominală de 100 de
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
marocane, după obținerea independenței, au fost cele supratipărite pe bancnotele precedente exprimate în franci marocani: cele de 50 dirhami (pe bancnotele de 5.000 de franci marocani) și cele de 100 de dirhami (pe cele de 10.000 de franci marocani). În 1965, au fost emise bancnote cu valori nominale de 5, 10 și 50 de dirhami, iar în 1970, bancnote cu valoare nominală de 100 de dirhami. Au urmat bancnotele cu valori nominale de 200 de dirhami, emise în 1991
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
sau simplu Al-Idrisi (n. 1099 - d. 1165 sau 1166) a fost un geograf musulman, cartograf, egiptolog și călător care a trăit în Sicilia, la curtea regelui Roger al II-lea. Muhammed al-Idrisi s-a născut în Ceuta, aparținând dinastiei Almoravizilor marocani și a murit în Sicilia. Al-Idrisi a fost un descendent al Idrisizilor, care la rândul lor au fost descendenții lui Hasan bin Ali, fiul lui Ali și nepotul Profetului Muhammad. Al-Idrisi s-a născut în familia Hammudizilor, într-o familie
Muhammad al-Idrisi () [Corola-website/Science/331921_a_333250]
-
Aïcha Qandīša (în limba arabă: عائشة قنديشة sau عيشة قنديشة), este un personaj feminin care face parte din folclorul marocan, figura sa fiind învăluită de mister și legende. Numele de Qandīša poate proveni din limba ebraică, de la cuvântul "qedēšă" ce semnifică prostituată sacră .Unele etimologii populare sugerează chiar o proveniență de origine latină, de la cuvântul „comtesse” din limba franceză sau
Aïcha Qandisha () [Corola-website/Science/331950_a_333279]
-
Qandīša, este specifică denumirilor ğinnilor, și sugereaza natura umano- demonică a acestora. Cel mai adesea, Aïcha Qandīša, cunoscută și sub denumirile de Lallă Aïcha, Aïcha Sūdăniyya sau Aïcha Gnăwiyya este considerată a fi o ğinniyye, însă statutul său în folclorul marocan nu este clar. Djinn-ul , având corespondentul feminin ğinniyya, este în concepția islamică un corp format din aburi sau flăcări, dotat cu inteligență, imperceptibil simțurilor omului, însă capabil să-i apară acestuia sub diferite forme. Aïcha Qandīša poate lua forma unei
Aïcha Qandisha () [Corola-website/Science/331950_a_333279]