806 matches
-
se uite pe meniul cu băuturi. A realizat că meniul avea o temă centrală, dar nu era sigur cât de potrivită era aceasta. C-Breeze se afla în capul listei, urmat de Puerpal Haze, Forceps Flip, Dr. Tom Collins și Twin Martini 1. Poate că și mai groaznice erau cocteilurile care nu suferiseră modificări la nivelul denumirii, dar cărora contextul clinicii le oferea un nou și hidos înțeles. De exemplu, momentan, dacă lua în considerare descrierile ginecologice fruste cu privire la naștere, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcea plăcere să aibă reverii sexuale cu ea. Ultima lui iubită Îi spusese că faptul că se gândește tot timpul la sex și cu fiecare femeie pe care o Întâlnește e anormal și dezgustător. Fusese nebun și prea Îmbibat cu Martini să-i mărturisească așa ceva. Cu Marlena nu va face aceeași greșeală. Nici o relație nu trebuia să fie atât de deschisă. Trebuie păstrat misterul, asta Încurajează romantismul. Cel puțin superba și matura Marlena nu va emite nici un fel de pretenții legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sugereze că „ei ar trebui să bea mai puțin“ - Harry glumise spunând că mai puțin, În cazul ei, ar Însemna câțiva stropi. Dar s-a dovedit receptiv. A Înțeles aluzia, drept pentru care În acea seară a băut doar un martini Înainte de cină, dar după cină, și matematica și memoria l-au trădat, așa că a plusat la capitolul răcoritoare postprandiale cu alte câteva pahare. Poate Își făcea griji pentru nimic. Harry nu era tocmai În șanț. Nu conducea niciodată când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
petice și avea părul cărunt. Era o femeie demnă, aproape trufașă; am simțit că modul ei de a se comporta aducea cu un soi de îndemânare emoționantă de atlet. Mi-a făcut o primire teatrală. Harold, trebuie amestecate băuturile cu martini în bucătărie. Așa că el a plecat din cameră, și de îndată ce a plecat, mi-a spus, aproape violent: Și dumneata, tinere, ce hram porți? Eu? Sunt un client de-al domnului Mintouchian. Vedeți, tocmai mă pregătesc să mă însor. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în 1970, vreun membru blazat, dar hazos al unei catedre de literatură engleză - nu-i imposibil să fiu chiar eu acela, Doamne apără-mă - să emită o butadă nostimă afirmând că poemele lui Seymour sunt față de clasicul haiku ceea ce un Martini dublu este față de un Martini obișnuit. Și faptul că lucrul ăsta nu e adevărat n-o să-l împiedice pe pedant să-l rostească, când o să simtă clasa îndeajuns de încălzită și de pregătită. Ceea ce urmează intenționez să enunț încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dar hazos al unei catedre de literatură engleză - nu-i imposibil să fiu chiar eu acela, Doamne apără-mă - să emită o butadă nostimă afirmând că poemele lui Seymour sunt față de clasicul haiku ceea ce un Martini dublu este față de un Martini obișnuit. Și faptul că lucrul ăsta nu e adevărat n-o să-l împiedice pe pedant să-l rostească, când o să simtă clasa îndeajuns de încălzită și de pregătită. Ceea ce urmează intenționez să enunț încet și cu grijă: poemele din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini aromat, pe care tocmai îl pregătisem pentru noi amândoi și cred că mă consideram cel mai norocos om din lume. În clipa aceea eram într-adevăr fericit, gustam o fericire leneșă și iresponsabilă, care nu avea să mai apară niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
veștile mi-ar fi fost împărtășite cu mare interes. Se așeză la celălalt capăt al canapelei și continuă să se uite la mine cu aceeași privire încordată, lipsită de zâmbet. Am agitat băutura în shaker și i-am turnat puțin Martini. — Ce s-a întâmplat, iubito? A fost cutremur în China? Te-au arestat pentru exces de viteză? — Stai o clipă, răspunse Antonia. Avea vocea încleiată de parcă ar fi fost beată. Respira rar și adânc, ca un om care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în sine era îngrozitor. Am vorbit blând: — Oare am înțeles bine? Dacă vrei să-mi spui că ești puțin îndrăgostită de Palmer, să știi că nu mă mir. Și eu sunt puțin îndrăgostit de el. — Nu e cazul să glumești, Martin, spuse Antonia. Este vorba despre ceva serios, despre ceva fatal. Se întoarse spre mine, dar fără să mă privească în ochi. I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lanțuri la mașină. Noi nici nu ne-am sinchisit. Alexander spune că nu e bine pentru cauciucuri. Totuși, o dată sau de două ori, Badgett a trebuit să ne împingă până să ieșim pe poartă. Și acum unde ai să locuiești, Martin? Nu știu, am răspuns. Cu siguranță nu în Hereford Square. Poate n-ar fi rău să-mi caut un apartament. — Dragul meu, e imposibil de găsit un apartament, spuse Rosemary, un apartament în care să se poată locui te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum acolo. Ești sigur că nu vrei să vii, Martin? — Foarte sigur. Atunci eu am s-o iau din loc, spuse Rosemary. Trebuie să recunosc că mi-am rupt picioarele de atâta mers. Am să aduc cheia înapoi diseară. Pa, Martin, pa, Antonia. Mă bătu ușurel pe umăr, se ridică pe vârfuri și o sărută pe Antonia pe obraz. Ea și soția mea păreau foarte apropiate acum. Antonia o conduse până la ușă unde îi spuse: — Aștept să-mi spui cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
reacție onestă. Nu ne putem preface că nici nu ne pasă. Antonia are dreptul să afle ce ai de spus în această chestiune. Ia mai dă-l dracului de drept! Antonia nu mai are în mod legal nici un drept. — Ascultă, Martin, zise Antonia care se întorsese cu fața spre mine, nu fi și mojic și răutăcios. Îmi pare rău că am spus asta, am rostit. Sunt profund șocat. — Și Antonia e profund șocată, replică Palmer. Trebuie să înțelegi, Martin. Nu vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împreună. Măcar să începem să ne cunoaștem. Ținând încă strâns mâna lui Georgie, pe care ea o lăsa țeapăn în mâna lui, făcu un pas înapoi și o privi cu admirație de la o oarecare distanță. — Trebuie să plecăm, am spus. — Ascultă, Martin, spuse Palmer fără să dea drumul mâinii lui Georgie și întorcându-se spre mine, ești cu adevărat un om norocos! Nu, nu, mă văd nevoit să insist în virtutea drepturilor mele. Georgie, nici nu vreau să aud de plecare! Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se vadă nimic. — O doresc pe Antonia, răspunse Palmer, și numai pe Antonia. Și dă-mi voie să-ți spun cu cea mai sinceră și profundă seriozitate că ceea ce ai văzut astăzi s-a petrecut pentru ultima oară. Mă crezi, Martin? — Dar s-a mai petrecut și până acum, am spus. — Asta nu te privește pe tine. — Dar ar putea să o privească pe Antonia. — Dacă te afli aici ca să mă chinuiești și să mă șantajezi, ai face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
e ceasul, Antonia? am întrebat. — Zece. — Seara sau dimineața? Dimineața, spuse ea, privindu-mă cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat, Antonia? — Spune-mi, Martin, s-a întâmplat ceva neobișnuit cât am fost plecată? Mi s-a tăiat răsuflarea. — Ceva neobișnuit? Nu, din câte știu eu, nu, am răspuns. Dar tu unde ai fost plecată? Până atunci nu-mi pusesem această întrebare. Nu mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intrat în salon. Focul ardea strălucitor în cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am spus și am sorbit din Martini. M-am așezat greoi pe canapea. Mă simțeam tot timpul cumplit de obosit ca și cum însuși faptul de a exista îmi cerea un efort uriaș. Distrat, am luat cel mai recent volum din Creanga de aur. — Chiar trebuie să citești în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vizibil obrajii. După ce-mi aruncă o primă privire scurtă, evită să se mai uite la mine. Alexander ne studia pe amândoi încordat, vinovat; dar avea, în același timp, fără a încerca să-l ascundă, aerul unui învingător. — Ce zici, Martin, ne ierți? rosti Alexander. Sigur că vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întâmpla acum era cea mai bună dovadă - că mariajul nostru era încă, în multe privințe, viu. Ceea ce spun acum poate suna oribil, dar m-am întors de la Honor cu dorința de a fi alinat de Antonia. Îi pregătisem paharul cu Martini, ca de obicei, bănuind că va veni pe la șase. Nimic nu poate înlocui liniștea pe care ți-o dă o relație absolut sigură; în definitiv, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase, Antonia, și nu altă femeie, era soția mea. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Sutton o să te reprezinte! mi-a zis ea. Felicitări! — Încă nu mi-a văzut nici o lucrare, de fapt, am răspuns eu. În privința asta, semăn cu domnul Ashley: când discut cu cineva ca Baby, adopt un ton la fel de sec ca un Martini care de-abia a făcut cunoștință cu sticla de vermut. — Serios? Păi, tocmai am vorbit cu el și lucrurile păreau a fi ca și aranjate, spuse ea. E un vers din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
niciodată să nu glumească pe seama lui John Robert sau să vorbească despre el altfel decât în termeni de respect solemn. Hattie reintră în cameră cu paharul în mână și se apropie de măsuța cu băuturi. Doriți să vă amestec un Martini? Știu cum se prepară. De unde știi? Margot mi-a arătat o dată. Se gândea că s-ar putea să-mi fie de folos. Lui John Robert îi displăcea ideea că Margot o învățase pe fată anumite lucruri, totuși se pomeni zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brandy purta o bustieră cu push-up făcută din piele, toată însemnată cu fierul roșu cu simbolurile crescătorilor locali de vite. În barul frumos al unui hotel din Edmonton, Brandy zice: — Urăsc când se vede linia de îmbinare la paharul de martini. Vreau să zic că simt lipitura. E-așa de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul ăsta de atenție. În tot statul ăla, Brandy n-a trebuit niciodată să-și plătească băutura, nici măcar o dată. Sari la Manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aruncându-și blănița pe canapea. Nu mă fă iar de rușine. Te rog, Sasha, intră o clipă să o saluți pe Valentina. Îi va face mare plăcere să te vadă. Îți aduc ceva de băut. Ar trebui să am un Martini În frigider. Nu, nu, nu intru, nu aș ști să-i explic Valentinei de ce mă aflu aici, ar fi vrut să-i răspundă Sasha, dar nu reuși, căci femeia cu păr de vată - care părea a fi Emma peste treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a celor doi copii din acea căsătorie. Eu am călătorit la Eastbourne, așa cum fac întotdeauna, ca să petrec câteva zile cu sora mea mai mică, Marjorie. Marjorie și soțul ei, Dave, sunt adventiști de ziua a șaptea. Ei și copiii lor - Martin de douăzeci și patru de ani și Lorraine de douăzeci și șase - își petrec cele mai multe Crăciunuri servindu-i cu supă pe cei fără adăpost ca parte a programului de „extindere“ a bisericii. Eu am stat în pat și m-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]