497 matches
-
justificare istorică și un caracter de eliberare națională, deși, în ansamblu, ca fenomen general, primul război mondial a fost un război imperialist (Hurezeanu et al., 1988, p. 194, subl. n.). Doctrina marxist-leninistă face din ce în ce mai multe concesii ideologiei naționaliste. În fapt, marxism-leninismul, deși păstrat în retorica oficială drept cadrul de referință teoretic al interpretării istorice, este aproape complet acomodat (și atrofiat) în metastructura naționalistă. Acest lucru este cel mai puternic vizibil în reafirmarea unității naționale în fața unității proletare, care deși continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului s-a distanțat parțial de modelul Roller al internaționalismului proletar (i.e., a antinaționalismului), păstrând totuși perspectiva sovieto-centrică; ii) acutizarea progresivă a reformei într-o revoluție mnemonică autentică. Manualele de istorie publicate în perioada 1964-1971 continuă parțial linia dură a marxism-leninismului trasată de paradigma Roller, în același timp în care elementul național este reasimilat. Discursul istoriografic nu a fost restructurat din temelii, ci doar parțial recalibrat. În această perioadă de tranziție, principiile călăuzitoare care ghidează întregul demers de construire socială a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al cunoașterii, fundamentat pe credința nelimitată în puterile rațiunii umane de a concepe planuri de schimbare socială și de a determina, astfel, un rapid și eficient progres social. În plan politic, avem de-a face, mai cu seamă în cazul marxism-leninismului, cu o concepție revoluționară asupra societății, viziune care a fost temperată, însă, în contextul intelectual și ideologic al social-democrației contemporane, începând cu cea de a doua jumătate a secolului trecut. Întregistrarea acestor aspecte negative ale ideologiei socialiste nu anulează, însă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
românești. Ea va relua și aprofunda, fără îndoială, una după alta, toate aceste situații esențiale, care au marcat, uneori, s-ar spune irecuperabil, destinul istoric al României din ultima jumătate de veac. Concluzia finală ar fi, după Vladimir Tismăneanu, că marxism-leninismul românesc a fost cel mai rău din Est (în acest sens am aminti și de o altă lucrare a sa, Condamnați la fericire 9). Dar că acest comunism se află în același timp în situația istorică paradoxală de a fi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
său este la fel de suficient, definitiv, categoric, împănat doar cu citate savante (sau mai puțin savante), totdeauna însă cu multe trimiteri și date statistice. Demonstrația se vrea impecabil științifică. Este viu preocupat de viitorul României în tranziție. Format de catedrele de marxism-leninism, care acum se numesc, în terminologie postmodernă, de politologie, el știe că referințele americane fac, după 1989, cea mai bună impresie. Operația cosmetică este doar de ochii lumii, deoarece schema de bază rămâne tot cea veche, dogmatică, marxistă. Ceea ce se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
profundă a partidului. Se poate aminti de Polonia, în 1983. Mai exact, în situație de criză, militarii sunt o resursă pe care o fracțiune a partidului poate să se bazeze [a se vedea Perlmutter și LeoGrande, 1982]. Ideologia legitimă este marxism-leninismul, instrument de mobilizare și control al participării celor mai semnificative cuceriri ale culturii occidentale. Variantele ideologice concrete, dezvoltate în anumite țări (printre care titoismul și maoismul), nu modifică prea mult funcția de mobilizare deținută, ci, pur și simplu o adaptează
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
În conștiința unora, cu un gard cu inscripții: „Protejat”, „Literatură jună”, „Nu călcați straturile”, „Tăcere” (Ă). Când vorbim de partinitate noi Înțelegem cu totul altceva. În definitiv partinitatea criticii literare e o concluzie necesară imediată a principialității ei, a Însușirii marxism-leninismului ca o concluzie diriguitoare. Nu Înțeleg să sprijin opere slabe, naive (Ă) pe simpla lor adeziune la tabăra progresistă (Ă). A urmări cu consecvență rolul funcțional al criticii, de creștere a literaturii, de formare a talentului, nu Înseamnă a face
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Și va răspunde greșit. Pentru că În realitate chiaburimea satelor, În multe locuri, a participat la răscoale și În unele locuri a fost chiar În conducerea răscoalelor. Nu este vorba de o ciudățenie istorică, ci de un adevăr istoric pe care marxism-leninismul Îl lămurește deplin. (Ă). Neținând seama de aceste adevăruri, tov. Zaharia Stancu a realizat o viziune schematică a răscoalelor din 1907 și neconformă, Întru totul, adevărului istoric. Redarea deficientă a realității istorice apare și mai lămurit acolo unde cititorul căutând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sa o persiflare a temei noi În literatura noastră. Și asta se cheamă, după tov. Ovid Crohmălniceanu, «lupta pentru calitate!». (Ă). Critica noastră literară are datoria de a lupta pentru calitate. Dar nu de pe toate pozițiile formalismului, ci de pe pozițiile marxism-leninismului, de pe pozițiile realismului socialist. Articolul tov.Crohmălniceanu ar fi fost nespus de binevenit dacă ar fi scos În evidență lipsurile calitative ale noii noastre literaturi În sensul că ceea ce se scrie de multe ori nu constituie esențialul realității, nu oglindește
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternică influență a ideologiei burgheze care se manifestă fie prin rămășițele vechii educații, fie prin influența actualei literaturi și critici descompuse a apusului. (Ă). Ne trebuie o critică literară organizată, bazată pe cunoașterea adâncă a teoriei literare, izvorâtă din studiul marxism-leninismului, o critică literară care să fie o armă puternică a partidului nostru. (Ă). O altă sarcină de cea mai mare importanță este crearea de noi cadre de critici, la redacțiile ziarelor, la Uniunea Scriitorilor. De asemenea e necesar ca nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncitoare. (Ă). Ea a pus În lumină În critica noastră literară, nu simple erori de interpretare a Învățăturii marxist-leniniste, greșeli În aplicarea acestei Învățături a proletariatului revoluționar În domeniul atât de complex al literaturii, ci părăsirea pur și simplu a marxism-leninismului de către unii critici și Îmbrățișarea fățarnicei și dușmănoasei ideologii a burgheziei. Dezbaterea avută la CC al PMR s-a ocupat pe larg de orientarea cu totul greșită și dăunătoare a studiului Pentru calitate În nuvelistica noastră apărut În Contemporanul și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru societatea sovietică unde la putere stau cei mai buni fii ai clasei muncitoare. (Ă)». De aceea, realismul socialist, metoda de lucru a creatorilor sovietici, care este mai Înainte de toate o concepție generală de viață, fertilizată de principiile revoluționare ale marxism-leninismului și legată strâns de realitatea sovietică, atribuie muncii, În asemenea condițiuni, o valoare estetică deplină. Scriitorii - și, În general, toți artiștii sovietici - nu pot trece cu vederea rolul considerabil pe care munca socialistă Îl are În dezvoltarea statului lor, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
semnalate aici câteva cazuri În care critica noastră literară a alunecat pe panta apolitismului. Pentru a răspunde cerințelor oamenilor muncii de la noi, pentru a Îndruma cu folos creația artistică și literară, critica trebuie să se călăuzească după ideologia revoluționară a marxism-leninismului. Această ideologie presupune judecarea unei opere literare după criterii materialiste, relevarea măsurii În care această operă reflectă realitatea, a modului În care ea reușește să contribuie la Însuflețirea clasei muncitoare În lupta pe care o duce. Pozițiile obiectiviste, estetizante, Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
această editură a răspândit printre oamenii muncii de la noi din țară 234 lucrări traduse din limba rusă, tratând despre URSS, Într-un tiraj total de 7.666.873. Toate aceste titluri cuprind lucrări de ideologie, opere ale marilor clasici ai marxism-leninismului și comentarii ale acestor opere. (Ă). Dacă ne gândim numai la faptul că printre cele aproape 8 milioane de volume tipărite de Editura PMR se cuprind 625.000 volume din geniala lucrare a tov. Stalin Cursul scurt de istoria Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
culturii argumentează În favoarea șovinismului burghezo-moșierescă» etc.(p. 71). «În contextul ideologiei burgheze și a funcțiunii ei sociale, această teorie urmează a da fundamentul „filosofic” al atacurilor Împotriva atracției spontane a muncitorimii către socialism, care se transformă, sub influența puternică a marxism-leninismului, Într-un atașament conștient».(p. 81). Asemenea tendințe spre stilul „academic” sunt numeroase În primele numere ale revistei noastre. Dar și În numerele recente se pot citi fraze greoaie, ca aceasta: «Văzut În trăsăturile lui caracteristice Năcazul apare, deci, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
personaj, tehnică literară, reducționismul politic, suprimarea libertății de inspirație și a spiritului critic, tendința În artă, toate cu consecințe nivelatoare, au transformat opera literară Într-un hibrid propagandistic supus comenzii de stat, Într-o „rotiță” În mecanismul de transmisie a marxism-leninismului, Într-o anexă a ideologiei totalitare. Programul RS s-a bazat pe câteva norme și principii de creație; fiecare principiu Înlocuiește și se opune altuia din complexul literar interbelic, considerat nu inadecvat ci nociv ideologiei și practicii artistice, ambele (practică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care ar fi antrenat ulterior dinamica socială corespunzătoare. Marx nu ar fi fost niciodată de acord cu politizarea și confiscarea revoluției proletare de către o elita autoproclamată de revoluționari profesioniști. Așa cum subliniază și exelenta lucrare a Vendulkăi Kubálková și A. Cruickshank, Marxism-Leninism and the theory of international relations, Lenin a alterat gândirea marxistă originală, în care factorul empiric ocupa locul central. Dialectica leninistă nu este, ca cea marxistă, imanentă devenirii istorice, ci exterioară ei. Cu riscul unei digresiuni, se poate menționa aici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Uniunii Sovietice este de la bun început tarată. Deși au existat diferențe majore de limbaj diplomatic, inclusiv o insuficiență în materie de informare a președintelui american Roosevelt în chestiunile europene, tehnicile de negociere sovietice și modul de distorsionare a realității specific marxism-leninismului (Soulet: 1998, 20) Occidentul nu a fost manipulat pentru a accepta ambițiile imperialiste ale sovieticilor. Numai că diplomația occidentală a funcționat "pe două voci" cu obiective relativ diferite, în timp ce diplomația sovietică, monolitică, a dat impresia unei forțe și coeziuni net
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a puterilor imperialiste", ignorarea atenționărilor și criticilor venite din partea Comitetelor Centrale a multor partide comuniste și, nu în ultimul rând, refuzul de a participa la reuniunea Cominformului. Rezoluția se termină cu un apel la conștiința revoluționară a "elementelor sănătoase, loiale marxism-leninismului" care trebuie să ajute prezenta conducere să își recunoască erorile, iar în caz contrar să o înlocuiască. Acuzele ideologice erau mai numeroase și mai complexe. După ce Iugoslavia fusese "democrația populară" cea mai ardent stalinistă și inițiase prima o masivă campanie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
caracterizată de confuzie și totodată de precauție. Neavând altă experiență și alte ambiții politice decât cele circumscrise stalinismului, comuniștii români nu puteau decâ să insiste în continuare asupra inexistenței unui "alt drum de construire a socialismului decât acela indicat de marxism-leninism, verificat de experiența istorică a gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice, ca și de experiența propriului nostru partid și a altor partide comuniste și muncitorești din țările de democrație populară" (Dej: 1960, 24-25). De remarcat totuși că rolul ideologic al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și muncitorești din țările de democrație populară" (Dej: 1960, 24-25). De remarcat totuși că rolul ideologic al PCUS este acum central, nu absolut. În ciuda dezorientării ideologice caracteristică post-stalinismului, "democrațiile populare" nu își pierd nici o clipă încrederea în providențialitatea istorică a marxism-leninismului; ceea ce le derutează este procesul de cristalizarea a noii puteri sovietice. Așa cum a observat și Zbigniew Brzezinski, leninismul, indiferent de variantele sale, este inextricabil legat de putere (Brzezinski: 1971); puterea, discreționară și permanentă, pentru a nu fi confundată cu cea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al Moscovei rămânea, cel puțin până în prima jumătate a anilor '60, revoluția mondială, un obiectiv leninist prin excelență, a cărui urmărire comporta similarități cu politica de putere teoretizată în cadrul paradigmei realiste. De fapt, așa cum a demonstrat Stefano Guzzini, realismul și marxism-leninismul s-au influențat reciproc și în măsură constitutivă de-a lungul întregii durate a Războiului Rece (Guzzini: 2000, 163-182), fără ca totuși să se confunde: regimurile leniniste și-au păstrat permanent, chiar dacă sub forme diferite, identitatea ideologică. O altă tipologie avansată
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
clasei muncitoare și a mișcării muncitorești internaționale", Stalin prejudiciase grav, prin cultul personalității pe care îl construise în jurul său, eficiența PCUS, atractivitatea sa socială și internațională. Sub formă de concluzie, Hrușciov cerea "condamnarea și eradicarea cultului personalității ca fiind străin marxism-leninismului", revenirea la "principiul conducerii colective" și la "practicare criticii și autocriticii" și, în sfârșit, "restaurarea completă a principiilor leniniste ale democrației socialiste sovietice", așa cum erau "exprimate" acestea în cadrul "constituției Uniunii Sovietice" (Hrușciov în Jacobs: 1979, 214-230). În ciuda faptului că a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
responsabili în optica marxist-leninistă de promovarea capitalismului la sate); o altă critică viza reducerea "vigilenței revoluționare" în rândul proletariatului (Brzezinski: 1971, 215-216). Nagy era însă determinat să ducă la bun sfârșit reformele economice și sociale. Denunțând "monopolul stalinist asupra științei marxism-leninismului", acesta îi atribuia "greșeli teoretice serioase, care au avut repercursiuni asupra dezvoltării sociale la scară globală ca și asupra luptei dintre cele două sisteme, și în sfârșit asupra destinului socialismului însuși". Noul curs nu reprezenta o abatere de la marxism-leninism, așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
științei marxism-leninismului", acesta îi atribuia "greșeli teoretice serioase, care au avut repercursiuni asupra dezvoltării sociale la scară globală ca și asupra luptei dintre cele două sisteme, și în sfârșit asupra destinului socialismului însuși". Noul curs nu reprezenta o abatere de la marxism-leninism, așa cum fusese acuzat, ci o continuare și o dezvoltare a acestuia. Foarte important, noul curs, susținea Nagy, nu propunea "noi sarcini strategice" pentru PMM; acestea, "trasarea fundațiilor economice ale socialismului și construirea socialismului în Ungaria" și, în general, în lumea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]