1,327 matches
-
de Realitate înseamnă actualizarea unui anumit grad de relaționare (integrare) Subiect-Obiect-sacru (deci a ființei). Cu alte cuvinte, mișcarea înseamnă deopotrivă realizarea unității (a "nunții" hierogamia) dintre Subiect și Obiect, respectiv, dintre femininul și masculinul lumii. Existența unor grade diferite de materialitate a nivelurilor de Realitate sugerează o "direcție", o apropiere din ce în ce mai mare a Subiectului de Obiect. Această apropiere este realizată, în modelul transdisciplinar, de sacru, înțeles deopotrivă ca Eros (ca rețea informațională a universului, care are înscrisă în ea ordinea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lume tutelată de triada dragoste-feminitate-natură. În volumul următor, Coloană dorică (1972), poeta își nuanțează discursul prin amplificarea imaginarului. Se configurează și mai clar acel tip de feminitate fluidă, „marină”, de care J. se va servi și în romane. Antitezele solid (materialitatea coloanei)-lichid (infinitatea acesteia, pierdută în albastrul cerului), viață-moarte, dragoste-ură, fericire-tristețe fluctuează în permanență. Proza se înscrie în aceleași coordonate. Romanul Impact (1987) reia simbolurile din poezie, procedeu evident încă de la titlurile capitolelor: În lumina soarelui de vară, Lângă asprele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de către aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului 46. Regulile juridice nu au o existență "obiectivă", ci există doar ca instrumente mentale, fără a avea materialitate. "Regulile juridice sunt etaloane, măsuri abstracte ale conduitei umane, existând doar prin intermediul raporturilor intersubiective. De aceea, este de neconceput o normă care ar reglementa raporturile dintre un om și un lucru"47. Pentru înțelegerea conceptului de normă juridică trebuie să
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea trăirilor emotive: „Perfecțiunea clasică a formei [...] este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop). Poezia scrisă de B. rămâne, în esență, una a materialității apăsătoare, de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I. Negoițescu). SCRIERI: Ce vânăt crâng, Cluj, 1971; Dezordine de umbre, Cluj, 1973; Risipă de iubire, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
o rafinată tehnică a climaxului, poemele sunt hiperbole transpuse în cheia unor alegorii, care „joacă” pe tensiunea concret-abstract, real-vizionar, livresc-ingenuu (nu întâmplător, emblematica figură a oglinzii și a oglindirii). Poetul are o extraordinară forță plastică a imaginii, o intuiție a materialității originar simbolice a cuvintelor, prin încărcătura lor simbolică latentă și ambiguitatea oximoronică, metaforele amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
de poezii în „Familia” (1967), apoi, în volum, cu Memoria toamnei (1973). Pe o latură a poeziei sale, A. este un peisagist interiorizat și discret, al cărui simbol tutelar e lumina estivală și autumnală aureolând registrul terestru. Acuarelele lui învăluie materialitatea grea și opacă, în secvențe plastice, ca și impresioniste, vibrante de luminescență și miresme, fluidități și bateri imponderabile de aripi, omături astrale și flăcări pure (definitorii sunt sintagmele titulare Orele albe, Poem în alb, Despre soare și pietre, Steaua de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285362_a_286691]
-
de lei înfuriați/ cu verzi maimuțele de ger în gheare/ rostogolesc mărăcinișuri de sunete și culori/ în sângele meu dilatat./ O sete neagră/ materializează zorile./ Mustește de noapte carnea soarelui/ în pârjolul de apă” (Jungla marină). După această explozie de materialitate, Muntele (1975) aduce o clasicizare de tip șaizecist (model Ion Gheorghe) a imaginarului și a expresiei, anunțată de câteva poeme anterioare (spre exemplu, Invocația către Zamolxis din Jungla marină). Paradoxal, tema nu este muntele, ci Bărăganul, „nuntirea” cu această câmpie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile pragmatice ale existenței. Una este apolinică, cealaltă este dionisiacă. Două terapeutici converg către fată. Una este terapeutica ascensională, cealaltă este una descensională. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nacela salvatoare Luceafărul propune „scheme axiomatice ale verticalizării
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
oglindească În ea”. Dacă cineva ar putea surprinde vreodată o oglindă care să nu oglindească nimic. Adică să fie singură. Tragedia oglinzii este că ea nu poate fi nici o secundă goala, ci dimpotrivă se umple mereu de un altul. În ciuda materialității ei ca obiect, oglinda este În esența ei goală. Tocmai de aceea are capacitatea de a fi orice, de a reflecta mereu pe un altul. Oglinda și visul aici În poemă nu sunt altceva decît modificatori energetici care fac posibilă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
un loc de elaborare și derulare a proiectelor de animație culturală, un instrument de lucru și un obiect de studiu pentru elevi, fiind înainte de toate, un centru de resurse multimedia cu finalitate pedagogică. Centrul de documentare și informare există în afara materialității sale, prin relațiile pe care le favorizează. Un spațiu viu, evolutiv, în relație directă cu instituția de învățământ; un loc de primire, de întâlnire și de socializare, un veritabil sistem de informare, deschis tuturor activităților performate de comunitatea educațională. În
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
pe care se dorește ca templul să-l dăruiască aici este că zeul promite omului redobândirea paradisului pierdut și că deține un proiect tainic în care destinul dramatic al ființei omenești este încadrat de repere mult mai înalte în raport cu limitele materialității, este asistat transcendent de factorii unei spiritualități eterne ce se vor revela într-un final apoteotic, într-un delir universal eshatologic. Conform acestei perspective, atotprezența divină ascunsă evului ce a urmat prăbușirii adamice din Eden a investit în fiecare particulă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Tot astfel, o carte sigilată are coperțile și foile reunite sub presiunea un liant ce le ține apăsat-înmănunchiate, sub tensiunea unei înlănțuiri învăluitoare generată de ferma aplicare a pecetei legătoare. Desigur, odată cu trecerea timpului, sigiliu și-a pierdut din forța materialității sale și a îmbrăcat forme abstracte-grafice cum ar fi banala amprentă lăsată de ștampilă sau semnătură. Dar, în esența semnificației sale, un act ștampilat sau semnat rămâne tot un element închis în sensul că el este parafat-finalizat, nu i se
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
amor dominant. Însă, precum orice experiență onirică, și acest vis, unul dintre cele mai nobile pentru destinul adamic, se va spulbera într-un final neîndurător. Va fi re-conectarea conștiinței mele la fluxul temporalității mundane de zi cu zi, la pasul materialității spre disoluția și absorbția întru moarte. Pierdut printre aștrii amorului mi-am uitat trupul ce-mi atârna precum o povară anatemică. Dar el nu mi-a uitat conștiința și atunci o va cheama trezind-o de la trăirea unei vieți ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și ne revitalizează intestinul gros. Toate celulele intestinului gros sunt purificate de aceste valuri de lumină alb strălucitoare. Vizualizăm cum lumina alb-strălucitoare ce se revarsă din creștet ne purifică intestinul gros și ne eliberează de toate atașările prea puternice de materialitate, de incapacitatea de a slăbi legăturile cu domeniul material, de teama de a lăsa conținuturile inconștiente să apară în sfera conștientă, de incapacitatea de a lăsa în urmă trecutul. Intestinul gros devine pur, luminos și strălucitor, emanând mii de raze
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului și izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire the Poets Song / Record the journey of immortal Milton thro' your Realms / Of terror & mild moony lustre, în soft sexual delusions / Of varied beauty, to delight the wanderer and repose / His burning thirst & freezing
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
construită în aceeași manieră că Europe. Elocventul Preludium merită o analiză succinta, fiindcă eul creator amalgamează aici toate ingredientele unei revolte sociale de natură extremă. Sintagmele poetice sunt realizate în tuse sumbre, iar mișcările personajelor sunt greoaie, influențate de o materialitate inerta și plumburie, ce sugerează îngustimea de orizont și eșecul spiritual: "dark abode", "iron baskets", "cups of iron", "dark air", "iron tongue", "dark virgin", "tenfold chains", "fathomless abyss", "dark limbs" (E: 51), "black cloud", "darkness of Africa", "dark death", "nether
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să fie condamnat. c) Despre materialitatea sufletului O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
O altă operă ar fi fost scrisă de Faustus Contra celor care spun că în creaturi există ceva imaterial (Adversus eos qui dicunt esse in creaturis aliquid incorporeum) și e amintită de Ghenadie. Pornind de la această premisă, Faustus susține doctrina materialității sufletului omenesc; în consecință, pentru că și ei sînt creaturi, îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil Faustus, și de către alții înaintea lui, încă din vremea lui Tertulian: era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o viață castă, iar Ruricius s-a dedicat episcopatului de Limoges, unde a rămas din 485 pînă prin 507, anul morții sale. Bibliografie. Texte: CSEL 21, 1891 (A. Engelbrecht); CChr.Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 9. Claudian Mamertus în chestiunea materialității sufletului, așa cum am văzut mai sus, Claudian Mamertus a polemizat cu Faustus de Riez. Născut probabil la Lyon, a fost multă vreme prezbiter în orașul învecinat, Vienne, unde fratele său era episcop, și este amintit cu cuvinte de laudă de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Claudian susținuse, într-o scriere care s-a pierdut, că îngerii și demonii posedă un trup, în timp ce sufletul este imaterial. Polemizînd cu el, Faustus ar fi replicat într-o scrisoare cu conținut dogmatic, spunînd că și sufletul are o anume materialitate, iar atunci cînd această epistolă, care circula fără numele autorului, a ajuns la cunoștința lui Sidonius Apollinaris, acesta l-a sfătuit pe Claudian să reia discuția asupra problemei într-un mod mai aprofundat. Așadar, Claudian și-a scris opera între
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sau o „mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii, eterogenă, de o materialitate grea, imuabilă, invadatoare, dar și cu o neliniștitoare viață secretă („spațiile blestemate”, „viclenia obiectelor”), relevată prin emanații receptate în cursul unor scurte anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
simțurilor sale). Elitele intelectuale ale primelor zeci sau sute de milenii ale omenirii, în cercetările lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
direcții și înrudiri stilistice. Titlul sugerează ideea că în climatul epocii poezia a creat o „complicitate fertilă” între public și creatori, iar cartea încearcă să reconstituie „peisajul poetic” pe patru coordonate: Direcții și înrudiri stilistice, Limbaj, conștiință artistică, arte poetice, Materialitatea lumii. Dragoste, evanescență și În pragul metafizic. C. criticul literar îl analizează și pe C. poetul, integrându-l „între poeții care ezită între discursul liric și expresia lapidară”, și recurge la opiniile confraților pentru a se putea privi „din afară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
a originii psihice a reprezentărilor într-un substrat material sau celular sau în locațiile cerebrale rudimentare. Durkheim era ,,conectat" sau preocupat de marile probleme ale epocii noastre, dacă transpunem analiza sa la dezbaterile recente despre legăturile dintre neuroștiințe și eventuala materialitate a ,,spiritului" (cf. dialogurile dintre neurofiziologistul Jean-Pierre Changeux și matematicianul Alain Connes, Matière à pensée, Paris, Odile Jacob, 1989). Combaterea unei concepții organiciste a conștiinței îl obsedează de-a dreptul. Una din preocupările sale esențiale, ca și pentru Freud sau
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o succesiune logică a stadiilor cunoscute în Univers. De la ce elemente ați pornit în organizarea tematicii? Am considerat că în etapa actuală nu ne putem rezuma la descrierea ilustrată a structurii universului astral, ci, dimpotrivă, trebuie să punem în evidență materialitatea și complexitatea lumii, permanenta evoluție a materiei. De aceea, pornind de la formele fundamentale ale materiei - substanță, energie radiantă, câmpuri -, am prezentat, într-o succesiune 17 logică, diferitele sale stadii de organizare, evoluția feluriților aștri și categorii de aștri. În acest
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]