1,101 matches
-
tot textul este straniu: unul doarme, unul trăiește, alții au murit pur și simplu. Ceva tot am priceput, însă cele trei sentințe nu-mi dau pace. Încă o dată era cazul să-i evit speculațiile, sub pretextul că uitasem să văd mausoleele din biserică. Odată intrat, m-au năpădit amintirile și cugetările și, ori ce câte ori Cel de Sus îmi era aproape, ieșeam din mine trecând pragul unei noi aduceri-aminte. Cu cât se apropia de mine, cu atât fugeam mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
greu poftei de a-l Îneca și pe el, Lucas se Îndepărtă cu pași mari spre cimitir. Ceremonia Începea În fața cavoului familiei Kermeur. Lucas, stînd de-o parte, se hotărî să dea ocol mormintelor. Privirea lui se opri asupra singurului mausoleu care ieșea În evidență, cel al familiei de Kersaint. Stilul compozit al monumentului indica rearanjări succesive; cea mai Însemnată data probabil din secolul trecut și conferea ansamblului un stil neogotic pompos. Lucas remarcă, nu fără umor, că acel trufaș memorial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
porcoiul de oase sau ce-o fi fost acolo. Mi-a spus tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân. Ținea la mine ca la nepotul lui și mă învăța patriotismul de la război. Că a fost chiar în compania de onoare la Mausoleu când a zis puștiul ăla, orfanul de tată căzut la datorie: „Ăsta-i tata.“ Sanchi, tată. Vrajă și propagandă de-a burghezimii. Specialiști la prosteala și derutarea poporului, ce să zic! - Era un simbol. Eroismul nepieritor al neamului. Cum scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
whisky dublu. Thomas iarăși nu a putut să adoarmă. Din nou a ieșit pe stradă, era aproape ora două; cerul era numai stele, se anunța o zi Însorită. Era bine, vroia să meargă de dimineață la Escorial, apoi la un mausoleu aflat tot prin părțile acelea. Din același prag ca În seara trecută, o fată, poate aceeași, i-a făcut iarăși semn. A privit-o, era Înaltă, cu picioare lungi, poate puțin prea puternice. Și el era puternic, s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
petrecea cu privirea, nevăzut, pe Thomas cel nesăbuit, căruia trebuia, vrînd, nevrînd, să i se alăture imediat, pentru ca nu cumva, la ieșirea din sală a trupului, să rămînă - supraeu neștiut - prins, pentru totdeauna, sub bolțile de piatră ale Escorialului. La mausoleu nu a mai mers. Thomas putea fi socotit, păstrînd proporțiile și arealul, un mascul Alfa. Un leu trona peste femelele din propria haită; un macac, de asemenea, peste maimuțele turmei sale. Acolo totul era evident: Alfa fecunda tot. Thomas habar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
către tratatele clasice de istorie, vedem că mitul este în continuare reprezentat cu succes. Renaște din propria lui cenușă grație unui ritual de ceremonii bine pus la punct, pigmentat cu parade, cu discursuri. Mulțimile asistă acum pe stadioane sau în jurul mausoleelor la puneri în scenă gigantice care adumbresc sărbătorile împăraților Romei ori Chinei. Rațiunea îmi șoptește că aceste spectacole sînt iluzii, cu toate că o lume întreagă asistă la ele fie direct, fie urmărindu-le pe ecranele televizoarelor, ale cinematografelor. Dar, la fel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o supunere oarbă. Una după alta, statuile lor își croiesc loc în galeria eroilor legendari care populează și punctează istoria. Nu le mai înălțăm altare, deși la Paris celebritățile își au Pantheonul lor iar la Pekin Mao are propriu-i mausoleu. Nu le mai înălțăm rugi, "dar au statui și icoane, iar cultul pe care li-l dedicăm nu este foarte diferit de cel de odinioară. Nu vom reuși să înțelegem filosofia istoriei decît după ce ne-am asumat cum se cuvine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Moscova este una dintre cele mai impresionante și mai elaborate. Situată în centrul orașului, este străjuită lateral de Kremlin vechea inimă religioasă a țării, unde erau încoronați țarii, devenită ulterior cetate a puterii sovietice, desemnată prin Steaua roșie. Lenin, din mausoleul lui de marmură păzit permanent de gărzi, îi împrumută caracterul solemn al unei prezențe a Revoluției, încremenite pentru eternitate. În nișele zidurilor odihnesc morți iluștri ce protejează piața și se alătură celor vii, unind masa de afară cu ierarhia supremă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nutrea însă dorința de a cîștiga cu orice preț, Stalin. Drept urmare, îi elimină unul cîte unul și devine eroul unei lupte necruțătoare împotriva dușmanilor pe care i-a creat în ochii unui popor cucerit. Astfel, își găsea adevărata sa destinație mausoleul lui Lenin, și anume, de a fi scară și piedestal. Făcînd pelerinajul pentru a se închina în fața zeului mort, mulțimea îngenunchează la picioarele conducătorului viu și cumplit. Restul este cunoscut din toate scrierile contemporane. Cel mai autentic rămîne, după mine
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru o lume fără Dumnezeu și fără stăpîn. Ceremonia, scrie istoricul Deutscher, "era calculată pentru a impresiona mintea poporului primitiv, semioriental și pentru a sădi în ea sentimentul de exaltare pentru noul cult leninist. La fel se întîmpla și cu mausoleul din Piața Roșie, în care a fost depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Sau lasă, îi spun eu... Magdalena se opri în fața lui. — Să nu-i spui nimic ! O să se supere și, pe deasupra, nici n-o să recunoască... Tili își încălecă, îmbufnat, motocicleta. — Stau la blocuri, în sud, spuse ea. La doi pași de mausoleu. Ai intrat vreodată în el ? Dacă n-ai intrat, ca mine, când erai mic, acum mai bine nu intri. Atunci nu știam că moartea e moarte, acum n-o să-ți mai placă. Nu ne jucam pe-acolo. Când eram noi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide ce planuri de lucru avea, dar acesta desfășură înainte-i un vraf de schițe, reprezentând clădiri ce n-aveau nimic de-a face cu construcția civilă normală și particulară: o bazilică, un edificiu amețitor, cam în stilul monumentului lui Mausoleu, ce se vedea însă a fi riglat de un mare număr de caturi, un fel de palat comunal din blocuri de piatră, un for semicircular cu statui colosale în nișe... - Ce sunt astea? se informă Dan Bogdan strîngîndu-șigura într-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care o denumi pom, de unde deduse că e vorba de o casă la țară. Cum Hagienuș ședea încă perplex, Ioanide scoase un mic sul cu care venise și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a face o bucurie postumă fostei sale neveste, Hagienuș sorbi cu ochii fotografia, apoi o trecu și celorlalți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul lui Hagienuș. Contrar așteptărilor, în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i costul materialului la minim prin folosirea resturilor, îi transportase cu camionul statuia cu înger. Dacă Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ce privește executarea însăși, orientalistul convenise a angaja lucrarea. Ioanide îi făcuse niște combinații avantajoase, deplasând lucrători de la alte șantiere, reducîndu-i costul materialului la minim prin folosirea resturilor, îi transportase cu camionul statuia cu înger. Dacă Hagienuș n-ar fi comandat mausoleul, Ioanide era în stare să i-l facă gratis, simțind că opera avea un caracter de permanență și gratuitate. Lucrarea i-o executa Butoiescu, el, Ioanide, ținea să meargă o zi la fața locului ca să lămurească lucrurile. Cum i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin aedicula funerară duhul pornea spre cer și înlătura blând moartei aprehensiunea firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât mai alb, cât mai aerian, ca să nu producă nici o idee
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chipuri de Mișcare și care constituiau o adevărată tabără militară. În ele se depozitase arme de proveniență germană, grenade, chiar două mitraliere. Fuseseră găsite și lăzi cu pesmet și conserve, sticle cu coniac, pentru fortificarea fiziologică a unei eventuale trupe. Mausoleul lui Hagienuș-Saferian avea o poziție centrală în acest dispozitiv, înfățișa un adevărat post de comandă. Gavrilcea avea cheile tuturor cavourilor și supraveghea aprovizionarea lor cu armament, instruind elementele capabile să opereze în acel spațiu. În fiecare cavou erau suficiente lămpi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
specificul locului, ce altceva înseamnă întoarcerea la detașamentele de pionieri - copii încolonați, cu priviri fanatizate și repetând sloganuri militariste, cărora de fapt li se fură copilăria, grefându-li-se pe creier o dogmă criminală -, sau cultul unor idoli putreziți din Mausoleul de la Moscova, care reprezintă o stupefiantă necrofilie politică? Cu ce este mai bun „vălul” dezinformării și al întunericului care a fost tras peste privirea basarabenilor, decât vălul de pe fețele femeilor afgane? Talibanii au interzis televiziunea la Kabul, la Chișinău s-
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și părul câteva luni și adesea se lovea cu capul de vreo ușă, strigând: Quintilus Varus, dă-mi înapoi legiunile!. Octavianus s-a stins din viață la 19 august, 14 d.Hr., la Nola, fiind înmormântat cu mare pompă în mausoleul său din Roma. A intrat în panteonul roman, fiind numit Divus Augustus. Pacea romană, pax Romana, fusese instaurată. Stiati că.. Octavianus era mare amator de vorbe de duh? Spunea adeseori Grăbește-te încet! și Mai bine cu un șef prudent
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
chiar dimpotrivă, s-a declarat peste măsură de mulțumit la propunerea de a fi dărâmate"305. Din fericire, nu toate proiectele sunt îndeplinite. Pacepa descrie sediul PCR-ului, placat cu marmură roșie, cu secera și ciocanul din granit, monumente și mausolee ale veșniciei. Cronicile fac referire și la arta cinematografică. Din primele zile ale Parisului, vizionează seara de seară piese de teatru și ascultă concerte. Impresiile consemnate în Jurnale și-n La apa Vavilonului sunt extrem de numeroase și concise: " L'Annonce
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
gărzile regale când dau onorul suveranului. E bine că piatra nu a bătut și aici, ar fi distrus truda bieților oameni năpăstuiți!, auzi vocea mamei lui Florin pe care o recunoștea deja. Trenul încetinește pe neobservate. Stația Mărășești. Iată și Mausoleul pe partea stângă. Aici a fost într-o excursie cu școala când era elev în clasa a șasea sau a șaptea. Pe atunci îl văzuse numai din exterior. Sub impresia celor povestite de mama lui Florin și trecând pe lângă acest
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când era elev în clasa a șasea sau a șaptea. Pe atunci îl văzuse numai din exterior. Sub impresia celor povestite de mama lui Florin și trecând pe lângă acest monument își aminti de medalia din argint, mare cât palma, cu Mausoleul Eroilor de la Mărășești pe o parte, iar pe cealaltă parte două chipuri față în față. După spusele tatălui său, era vorba de doi regi ai României. În timpul crizei de după al Doilea Război Mondial, părinții au schimbat-o pentru o traistă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
decât să se uluiască de minunea, de miraculosul (thaumastos) acestei morți fără cadavru, al acestui trup răpit de zei: de cei din adâncuri? De cei din văzduh? Le mai rămâne și un loc de veci ascuns, tăinuit, un mormânt fără mausoleu și fără statuie, fără gorgan și fără stelă funerară care să-l înscrie pe Oedip în istoria unei comunități, astfel încât Ismena va putea spune, pe bună dreptate, că tatăl ei nu a fost îngropat, că el e ataphos. Nimeni nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și încheiat cu pedepsirea fărădelegii. Titus Andronicus este, în acest sens, ilustrarea perfectă. Întregul act întâi se desfășoară în preajma locului unde își dorm somnul de veci cei din neamul Andronicus. Acțiunea pare organizată în jurul înmormântării eroilor morți. Înmormântare într-un mausoleu, „august sanctuar al virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]