1,879 matches
-
de portar. Și apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă timp să consemnez și alte câteva schimbări fizice. La Începutul clasei a șaptea mi-am pus aparat dentar, un set complet. Benzi de cauciuc Îmi prindeau acum maxilarul superior de maxilarul inferior. Fălcile Îmi erau elastice, ca ale păpușii unui ventriloc. În fiecare noapte, Înainte să mă culc, Îmi puneam conștiincioasă instalația aceea medievală pe cap. Dar În Întuneric, În vreme ce dinții mei erau constrânși lent să se Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apoi m-am rostogolit, am căzut...) Dar mai am Încă timp să consemnez și alte câteva schimbări fizice. La Începutul clasei a șaptea mi-am pus aparat dentar, un set complet. Benzi de cauciuc Îmi prindeau acum maxilarul superior de maxilarul inferior. Fălcile Îmi erau elastice, ca ale păpușii unui ventriloc. În fiecare noapte, Înainte să mă culc, Îmi puneam conștiincioasă instalația aceea medievală pe cap. Dar În Întuneric, În vreme ce dinții mei erau constrânși lent să se Îndrepte, restul feței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe mine. Nu mai eram Mona Lisa, cu zâmbetul ei enigmatic. Nici fătuca timidă cu părul negru, Încâlcit, peste față, ci fratele ei geamăn. Cu paravanul părului dat la o parte, schimbările recente de pe chipul meu erau mult mai evidente. Maxilarele Îmi păreau mai pătrățoase, mai late; gâtul mai gros, cu proeminența mărului lui Adam În mijloc. Era, indiscutabil, un chip de bărbat, dar sentimentele dinăuntrul acelui băiat erau Încă ale unei fete. Să te tunzi după o despărțire era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai bine decât mine. Pe lângă faptul că era blondă, era bine proporționată și cu buze groase. Pomeții proeminenți Îi Împărțeau chipul În fațete arctice. Când vorbea, observai cum i se Întinde pielea peste acei pomeți și cum se adâncește Între maxilare, observai masca strâmtă a pielii ca de zână, cu ochii albaștri străpungându-te de deasupra. Și apoi mai era și silueta ei, sânii de doică, abdomenul de campioană la Înot, picioarele de atletă sau de dansatoare la Martha Graham. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic. Și totuși Îmi era familiar, reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fie cea mai fericită că a găsit în sfârșit soluția de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o scoată. Mai zvâcnește din când în când. Bătrânul își pipăie cu vârful limbii golurile din gură. Ar reuși și el în felul acesta să salveze ce mai are? Extracțiile sunt foarte periculoase și preferă să le evite. Pot vătăma maxilarul, chiar și ochii. — Nu văd să fi încălcat legea în vreun fel, răspunde în cele din urmă. Mai e ceva, se repede Livia. Pe chip i se citește deziluzia, dar și hotărârea de a merge până la capăt. — Flaccus Vascularius a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite. Schițează apoi un zâmbet de gheață. Cui i-ar trece prin minte că făptura aceasta, atât de zaharisită la exterior, este mâna lui dreaptă, auxiliarul său în mai toate treburile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când văzu că englezul nu cade Își dădu seama că se băgase Într-o bătaie adevărată. Artilersitul Îl lovi În stomac și Încă o dată lângă ochi. El băgă o stângă largă care-l făcu să cadă, iar artileristul căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Harry și se uită la coperta albastră cu litere aurii, apoi cercetă poza. După care ambii polițiști se uitară la Harry cu un ochi critic. Poza fusese făcută cu șapte ani În urmă, pe când avea părul Încă negru și maxilarul ceva mai ferm. Polițistul mai scund dădu din cap și mârâi ceva care lui Harry Îi sună ca o afirmație de genul „hai să omorâm străinul și să terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la cantitatea de bagaje cărate. Heinrich Își făcu apariția pe ponton. Când l-am cunoscut prima dată acum ani buni, era un bărbat chipeș, cu părul blond, ondulat și bogat pieptănat pe spate, o voce plăcută, un aer rafinat și maxilar teuton. Acum era corpolent, cu gușă, picioare subțiri, părul rar, pielea roz a capului la vedere și ochi albaștri de culoarea detergentului pentru geamuri, tiviți cu roșu. Purta o cămașă albă fără guler din in cu țesătură rară și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de carne umană, șerpi de apă veninoși și, cei mai periculoși dintre toți, hipopotamii care urăsc oamenii. Camera arătă un prim-plan cu fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a avut de la Început o iubită. Așa se explică indisponibilitatea lui emoțională. —Spuneți-le telespectatorilor noștri, spuse reporterul, cum e Wyatt, și-și Îndreptă microfonul spre o femeie scundă cu păr creț blond oxigenat. Conturul feței Îi era lăsat În dreptul maxilarului și avea conturul ochilor trasat cu dermatograf, gen Cleopatra. Cine dracu’ e asta? mârâi Wyatt. Moff și Dwight Începură să huiduie. Reporterul o rugă pe femeie să-l descrie pe Wyatt ca iubit. Ea ezită, apoi răspunse cu vocea groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dimineață. — Care e numele tău? — Audbert. Nu e un nume celtic, iar după accent, nu pari a fi nici burgund, nici galo-roman, observă Sebastianus. De unde vii? — Pare a fi un rahat de marcoman, observă comandantul gărzii. Continuând să-și palpeze maxilarul umflat, Audbert lăsă capul în jos și îl privi pieziș, cu o expresie întunecată și incertă, meditând la răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îi expedie o directă grea în față. Metronius se eschivă cu promptitudine, aplecându-se la stânga și, găsindu-l descoperit în partea aceea, îl lovi din lateral cu toată puterea. Bagaudul gemu și se strânse și imediat fu atins la maxilar de dreapta lui Metronius. Cu un soi de muget, se răsuci pe loc, pentru a primi imediat o directă în plină figură; atunci se dădu înapoi, pierzându-și direcția, până ce se izbi de bariera formată de tovarășii săi; aceștia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar ea o făcu. Se apropie și începu să se aplece. Chiar în momentul când Craig pornise în sus. O lovi fără nici o milă. Aceste femei, cu armele și cruzimea lor, își căutau cu lumânarea necazurile. Un fulgerător un-doi în maxilar puse capăt primei runde. Olive căzu ca un buștean. Cu o totală lipsă de reținere, ca și cum s-ar fi luptat cu un bărbat, Craig se aruncă deasupra ei și o răsuci. Cu o singură mișcare sincronizată trase din buzunar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
liniști oarecum, fiind hotărât, convingându-se Însuși, sa nu cedeze - să lupte În favoarea vieții, utilizând ultima picătură de energie...!! În acest sens, Începu un masaj sistematic al mâinilor, urmară la rândul lor picioarele ca după aceia să acționeze energic asupra maxilarelor. Își aplică câteva palme sperând să le readucă la funcția lor normală. Gura Însă, Îi făcea probleme. Cu greu, cu foarte mare greutate Încercă s’o deschidă și s’o Închidă. Cu o ambiție de „Catâr”, reuși În final so
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prins la ritm. Dar nu sunt mulțumit de vesta ta de salvare. Ar trebui plutească mai bine. Le schimbăm. Jinei au început să-i clănțănească dinții în gură; frigul i se răspândea prin trup. Durerea a început să-i invadeze maxilarul și-a urcat către pomeți. S-a aplecat înspre în față și și-a lipit capul de pieptul lui Zach. Și el era ud. Plin de apa râului și cea a ploii. Jina, a șoptit el. Mamei ei își privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să faci nimic în plus. L-a luat râul. Nu mai era nimic de găsit. Ellis a clătinat din cap. Socră-tu nu voia să renunțe. Bărbatul a zâmbit lăsând să se vadă un gol în locul de unde pierduse doi dinți, de pe maxilarul de jos - semnul copilului care a crescut. A fost nemaipomenit de încăpățânat. A zis că dacă tu ai supraviețuit, de ce să nu fi supraviețuit și Zach ? Ar fi fost un navigator pe cinste. Ce mai face ? Tatăl lui Zach a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Salmon împreună. În sfârșit, ar fi putut să-l aducă pe Zach acasă. Jina l-a luat în brațe și s-a lipit strâns de ele ca să-și oprească tremurul corpului. Tremura la fel de tare ca după ce-l născuse pe Danny. Maxilarul îi trepida, trupul i se cutremura sub impulsul adrenalinei, din cauza șocului a ceea ce pierduse și a ceea ce câștigase ca urmare a pierderii. Jina ? a spus Zach strângând-o în brațe. Probabil că-i simțise lacrimile pe piept. Barbatul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la el, ci la Aidan Maddox, care își amintise numele meu, deși trecuseră șapte săptămâni de când ne întâlniserăm. Nu era exact așa cum mi-l aminteam. Fesul strâns îi scotea în relief osatura feței, mai ales pomeții și linia fină a maxilarului, iar în ochii lui era o licărire care nu fusese acolo data trecută. — Dispare, a spus Aidan. Dar apoi - ca prin minune - apare din nou. Îmi luase numărul de telefon, dar nu mă sunase și acum mă copleșea cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gură. Doar o senzație de căldură și apăsare și apoi dispăruse, lăsându-mă să tânjesc după mai mult. —Îți place? — Da. —Pe bune? (Deodată interesată.) În cazul ăsta, ar fi mai bine să-l văd și eu. Am strâns din maxilar și i-am susținut privirea. Nu e un Mângâietor Delicat. —Lasă-mă pe mine să mă pronunț în privința asta. Testul lui Jacqui pentru detectarea unui Mângâietor Delicat e un examen extrem de crud la care îi supune pe toți bărbații. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
început, apoi deodată ne-am dezlănțuit și am fost copleșită de senzația pe care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină a maxilarului, mi-am plimbat degetele pe șira spinării, mi-am lipit palma de șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu nu puteam să scot un cuvânt. Era mai rău, mult mai rău decât îmi închipuisem. Aveam senzația că stau în mijlocul lumii, în timp ce toți și toate se îndepărtau din ce în ce mai mult. Hai să ne așezăm, a zis Rachel. La masă, cu maxilarele amorțite pentru că mă forțam să zâmbesc, am luat un alt pahar de șampanie - nu eram sigură că e pentru mine, dar nu m-am putut abține - și am băut cât am putut fără să-l lipesc din nou de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]