1,605 matches
-
în incinta unor clădiri de tradiție. În fine, dacă adăugăm amănuntul istoric că învățămîntul medical a scăzut în rigoare după 1989, scădere sporită de directivele de la Bologna, care au preschimbat mai toate facultățile în manufacturi care scot pe bandă rulantă mediocrități patente, atunci ne putem face o imagine despre cum se făcea școală medicală în anii inter- și postbelici. În acele decenii, cine reușea să depășească rigorile instrucției se putea considera primit într-un ordin cavaleresc de spăimoasă pregătire profesională, anii
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
doresc cu disperare s-o poată face! Adică ce? Să-și exerseze inteligența în jocuri intelectuale, combinînd și recombinînd fapte de cultură, într-o gratuitate grețoasă, lăsînd să treacă viața pe lingă ei, adîncind omul din ei într-o sufocantă mediocritate, în mocirla de dincolo de valorile reale ale vieții și de morală." (p. 29) Fidel gîndului de a nu face teorie ieftină pe seama unui fenomen care nu îngăduie poza retorică -propria moarte - Mirel Cană își descrie stările lăuntrice: de la disperarea dată
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
de obligații și obediențe, Dan C. Mihăilescu e o conștiință, ba aproape îmi vine să spun că e o „conștiință de dreapta", dar asta ar însemna să săvîrșesc un inadmisibil pleonasm: riguros vorbind, stînga nu poate naște decît timorări și mediocrități. Și cum a scrie despre Cioran pe un anumit ton e semn de nesupunere ideologică, criticul e un rebel liric de spumoasă expresie doctă. În al treilea rînd, autorul nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
de necrezut ca asemenea cuvinte să fie scrise de un editor american al zilelor noastre, când e de presupus că el se află zilnic sub presiunea celor care și-au făcut din imbecilitatea publish orperish scutul sub care își apără mediocritatea din care țâșnesc ca dintr-o arteziană schijele unei năuceli deloc, dar deloc, inocente. Și totuși, un editor, nu un cititor indignat, a scris aceste rânduri. Iar imediat după aceea a început să dea formă tipărită obsesiilor născute din acutul
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
se adaugă neputința de a explica de ce, la unii, suferința provoacă abrutizare, iar la alții, spiritualizare. De ce unii cad sub pragul umanului, iar alții urcă peste el. Apoi, ideologic vorbind, sfîntul e un personaj execrabil care încalcă regula democratică a mediocrității laice. O apariție obscură căreia nu-i poți găsi o minimă motivație de ordin omenesc. Într-un cuvînt, sfîntul e prin excelență incalificabil, un spectru inefabil care irită rațiunea. Mai mult, medical vorbind, sfîntul e o insultă adusă psihopatogeniei tradiționale
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
cu alura unei superiorități zdrobitoare. Critica indigenă în care, într-un fel sau altul, se cuprinde și el însuși: „Citesc critică literară, în mai multe limbi, de decenii și am o orientare destul de exactă ca «să denunț» nu numai profunda mediocritate a criticii române actuale, dar mai ales inactualitatea și desincronizarea sa. Rămasă cel puțin cu cinci decenii în urmă, într-o fază călinescian-impresionistă, total desuetă". Chiar voindu-se „teoretician", „ideolog", s-ar fi cuvenit, socotim, ca Adrian Marino să admită
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
și de «intelectuali» (...). Am trăit cu toții ravagiile lor. Din care cauză, îmi spun că, în astfel de condiții, absolutul devine la fel de detestabil și primejdios ca o bombă cu neutroni. Prefer atunci să trăiesc, în această ipoteză, în relativ, aproximativ și «mediocritate»" Așadar care e adevăratul Adrian Marino, cel ce întoarce spatele comentariului literar, apoi literaturii, apoi „ideilor literare", apoi „ideilor" tout court, care e identitatea și care masca, unde e „devierea" și unde drumul „normal"? Încercînd simțămîntul că ar fi foarte
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
asemenea opere, ignobil respinse, cîteodată cu acompaniament de sarcasme, izbucnea copleșitor, fără putință de tăgadă, însăși aura geniului. * Nu m-am temut nici o clipă, în acei ani de stupidă contestare, de baraj îndărătnic, pe care le întreținea în jurul său complotul mediocrității agresive, nu m-am temut să cred în Mircea Spătaru ca într-o biruință așteptată, a noastră, a unei întregi seminții, meritîndu-și încordarea către asprime și sublim. Întîiul avatar al întrupărilor prilejuite de Bălcescu, așa l-am împărtășit, în „Secolul
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
coardă a tot cîntat Conachi timp de o jumătate de secol, umplînd poezia noastră de improvizații în ton lăutăresc ce respiră, toate, aceeași sentimentalitate lacrimală. Cîteva formulări de erotism transbordant par inspirate, dar majoritatea se repetă la infinit, în toată mediocritatea lor. De îndată ce abordează heptasilabul, Conachi pare că rescrie o unică poezie, încă o dată și încă o dată. Astă noapte pe răcoare/ Cînta o privighetoare,/ Cînta și zicea cu jele:/ „Ah, soțîia vieții mele,/ Ce dușman făr’ de durere/ Mi te-au
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
surprindem, într-o ilustrare aproape didactică, minimalismul figurației și al lexicului lui Bolintineanu; față de el, chiar și Grigore Alexandrescu pare mai imaginativ, pentru a nu vorbi de Heliade și de bruștele lui iluminări. Doar melodicitatea ingenioasă ridică brusc poezia deasupra mediocrității, pentru că în fervoarea muzicală rezidă noutatea acestui unic precursor real al lui Eminescu. Făcînd apoi din Eros o deschidere spre moarte, stabilind cu „lumea de dincolo“ o complicitate erotică, Bolintineanu inova radical într-un context cuminte și conformist. Față de îndrăzneala
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
o lucrare pe care o putem povesti așa: Într-un câmp de iarbă proaspătă au năvălit hamsterii albi să o pască. În fundal, într-un orizont foarte îndepărtat, se profilează un oraș de câmpie, cu blocuri strivite de cenușiu și mediocritate. Turma cea albă a hamsterilor ar putea fi șobolanii scăpați din subsolurile de la orizont, purificați de natura dezlănțuită a pădurii de iarbă. De-abia de aici încolo, fabula începe să croșeteze întâmplări cu animale, parcă degenerate de un blestem sau
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
22), caz în care doar tomurile impregnate de o revelație spirituală au consistență propriu-zisă. Ficțiunea literară îl răstoarnă de plictiseală, între adagiile părinților Bisericii și un roman modern neexistînd comparație: primul e o apoteoză de duh, celălalt o lespede de mediocritate, criteriul de separare stînd în dispoziția pe care ți-o insuflă: entuziasm senin sau excitație trecătoare. Dar cine n-are aderență la ficțiunea artei, iar Dan Iacob intră în această categorie, acela își cultivă atenția pentru detaliile imediate ale vieții
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
a lui Cornel Ungureanu și acuma ar fi să mă apuc de Proust. Iau o pauză de respirație și-mi zic din nou chiar s-a terminat? Cred că s-a terminat. Energia puțină te împiedică prin orice, inclusiv prin mediocritate, s-o epuizezi. La Proust nu se pune problema verosimilității. El nu simte nevoia, cum i-ar fi revenit unui realist, să explice de unde cunoaște naratorul toate amănuntele despre amorul lui Swann sau ce-și vorbeau tante Léonie și Françoise
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5335_a_6660]
-
sau mai puțin model dincolo de (pseudo)aventurile protagoniștilor respectivi ai celor două romane? Protagoniști de altfel foarte asemănători ca proiecție a unui referent real, întrucît ca inserție socială, temperament și destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
o corespondență a planurilor și un principiu al vaselor comunicante, care permite ca golurile spirituale să genereze goluri estetice. Dar nu putem să nu subliniem minunea celor șaptezeci sau optzeci de pagini tragice, de încordare. În definitiv, nu plătesc ele mediocritatea restului? Căci nici coardele nu pot sta mai mult întinse fără să se rupă". Tot în 1934 apăru și vitriolantul Nu, iar numele lui Eugen Ionescu se răspândi, în general cu replici incriminante, iar din partea lui Sebastian, cu o privire
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
istoria. Căci ne-am obișnuit să privim istoria ca pe artă exclusiv retrospectivă, dar lipsită cu totul de putința de a prevedea viitorul. Neagu Djuvara este un istoric atipic, unul din cei care își salvează disciplina de sunetul previzibil al mediocrității interesate.
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
și nu conferă nicidecum gloria postumă a celor două legende americane. De ce își procură Bughi banii în acest fel, din moment ce nu are nevoie de un astfel de expedient? Probabil că aceasta este soluția pe care el o dă blazării, plictiselii, mediocrității unei existențe surogat, cu un surogat al unei vivere pericolosamente. Iar fata descoperă gustul aventurii convertită capitalist în profit, dar și o tensiune a acțiunii pe care cercul de prieteni și monotonia existenței i-o refuză. Cei doi nu sunt
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
preocupați de ce și cum se întîmplă cu teatrul pe lumea asta. Că își mai iau și pe cont propriu raportul cu profesiunea lor. Deși trăim într-o lume pe dos, care trece cu bocancii peste valori și ridică la cer mediocritatea - un sistem pervers de a fi acoperită mediocritatea însăși - se mai dau și altfel de lupte, mai mici, mai mărunte, împotriva uniformizării. Spectacolul acesta, produs de Teatrul de Comedie și ARCUB, este o punere în discuție, cu decență și grijă
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
pe lumea asta. Că își mai iau și pe cont propriu raportul cu profesiunea lor. Deși trăim într-o lume pe dos, care trece cu bocancii peste valori și ridică la cer mediocritatea - un sistem pervers de a fi acoperită mediocritatea însăși - se mai dau și altfel de lupte, mai mici, mai mărunte, împotriva uniformizării. Spectacolul acesta, produs de Teatrul de Comedie și ARCUB, este o punere în discuție, cu decență și grijă pentru detalii, pentru relația cu muzica bunăoară, a
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
acest an. La revenire, mă reped să-mi procur numerele respective. Care este secretul acestui interes? Simplu că bună ziua: valoarea autorilor de rubrici permanente. Alegerea lor a fost de cele mai multe ori fericită. Numai rareori se întâmplă că ei să eșueze. Mediocritatea nu lipsește, dar este mai degrabă prezenta în texte ale unor autori ocazionali decât în acelea ale autorilor permanenți. Mai există în R.l. autori cu un statut intermediar: cei care apar frecvent, sistematic aproape, fără însă a fi prezenți în
O prietenă devotată: „România literară“ by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/6540_a_7865]
-
taxime- tristul, nu e nimeni. Sfârsesc prin a spune, cu un fals sentiment de mîndrie și ubicuitate, ca iubesc o îndeletnicire pe care o detesta și un oraș pe care îl țin sub observație de nevoie. Își dau ifose, iar mediocritatea le întreține o anumita doză de relativă importantă: „Sîntem prima imagine a orașului”, zic ei. Din fericire se mint, căci dacă ar da glas micului și cadavericului lor adevăr, al treilea război mondial ar veni călare pe patru roți, patronat
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
prostesc excelează în certitudini: jos Eminescu, sus Neculuță! Îl elimin din programă pe Arghezi pentru că e „excepțional" și-l înlocuiesc cu Topârceanu, pentru că e pe gustul „mediei". Într-o lume culturală rațională, ei ar trebui să coexiste; și genialitatea, și mediocritatea -pentru că astfel de valori sunt chiar valorile vieții. Intelectualii „vigilenți" vând pe post de certitudine o fraudă. Ei pretind că niște dascăli deprofesionalizați, incapabili să înțeleagă profunzimea geniului, sunt, totuși, capabili să predea un scriitor mediocru. Profundă eroare: o
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
banii oferiți de Guvern pentru a cumpăra cărți. Problema e de căutat în universitățile unde diplomele ajung să nu valoreze nici cât hârtia pe care au fost tipărite. Problema e mentalitatea minimei rezistențe în care s-a scufundat societatea românească, mediocritatea fără leac pe care unii se grăbesc, culmea!, s-o proclame drept normă. Logica reformatorilor de școală nouă e simplă și devastatoare: adunăm Eminescu cu zero, împărțim la doi și obținem media. Peste zece ani, adunăm acea medie (devenită între
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
de ani de libertate haotică, o insuportabilă ușurătate (zero grame, zero miligrame) a minții: cât o scamă pe statuia lui Spiru Haret sau cât fulgul de cartof din punga de junk food a eternului domn Goe. Presiunii de a transforma mediocritatea în normă i se poate răspunde într-un singur fel: printr-o poziție de forță, prin „industrializarea" instrumentelor culturale de elită. Ceea ce pare o utopie ridicolă în societatea românească e un mecanism care, în ciuda piedicilor enorme, continuă să funcționeze în
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
intelectuali, publicate până în prezent. Și, în general, cu tratamentul aplicat acelor savanți care n-au ajuns la Canal, ci au fost tolerați de regimul comunist. Este vorba despre tracasarea permenentă a unor oameni de valoare, unii vecini cu genialitatea, de către mediocrități. Astfel, ca și G. Călinescu, Octav Onicescu va fi dat afară de la catedră, în 1953, și trimis șef de sector la nou-înființatul Institut de Matematică. Norocul său a fost că, dacă istorici literari se mai pot improviza, peste noapte, din
Un matematician filat de Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6357_a_7682]