3,725 matches
-
a și fost legătura lor chiar de la început. (Cum, se pare, și-au dorit-o amândoi). Teodora îl incită și îl lasă să-și exerseze în voie „moftul” divagațiilor „culturale”. Nu-i retează nici măcar tentația un pic „exhibiționistă” de a medita cu voce tare, în prezența ei, mai ales când o contemplă alături, întinsă pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dat seama că trebuie să-i respecte tăcerea. A plecat cu gând să revină mai des, orice ar spune ea. Simte că, dacă nu se străduiește să se facă prezent, e „ca și mort”. „Profesorul dramatizează un pic!” scrie P.H.L., meditând în continuare la povestea celor doi „eroi” ai săi. Să fi murit cu totul dragostea Teodorei pentru el? Să-l vadă oare deja prea bătrân și inutil? Ori se teme de o altă sarcină, ceea ce ar putea fi o slabă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
strălucitor. În clipele următoare se afla sus de tot, pe unde se rostogoleau vorbele vesele ale celui căruia abia învăța să-i spună tată. Se afla atât de sus, încât i se tăia răsuflarea. O bucurie de neuitat... Domnul R. meditează la toate acestea pe când ajunge cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
căutarea de dragul căutării la dorința constantă de a găsi ceva definit: simplu sau complicat, de utilitate strict personală sau de interes mai larg, măreț sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare, perisabilitatea. Un dicteu fulgurant a fost și poezia de mare densitate metafizică, Peste vârfuri. Exemplu extrem de transă a dicteului îl oferă cele 55 Sonete către Orfeu pe care Rainer Maria Rilke le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa de a-și vindeca rana unicității. Dar în mod fatal, multiplul creat, fragmentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra libertății metafizice radicale am ajuns la conceptul pe care l-am văzut ca fiind suprema deschidere: transposibilul. Foarte succint spus, eliberarea în transposibil însemnează depășirea cercurilor de condiționări care îngrădesc libertatea spirituală nelimitată: mai întâi transcenderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
posibile, în Luceafărul, sinele eminescian urma să părăsească hipostazele ontice cu putință a fi experimentate în lumea polarității pământ-cer, și după depășirea focului heraclitian, teluric, avea să se petreacă și depășirea focului înghețat, astral din finalul poemului. Astfel, sinele va medita la forme ale eliberării ultime, depășind realitățile fundamentale care aparțin ordinei umane. Iată textele esențiale în acest sens: Ah! Cum nu suntem pe atunci când Nici ființă nu era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fi o reve lație în toată regula. Da, hering. Din calitatea lui de bucătar pe bricul Majestății Sale Halston, unde la micul dejun se servește șampanie și se mă nâncă somon înfă șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intră în scenă grădina de portocali. Lucrurile se schimbă. 45. Isabel Sumayya i-a spus Aaliyah. Și i-a vorbit pe limba ei, fără să ia seama la ochii de culoarea mării. Ea nu era un copil al seraiului. Musa meditase, o vreme, la acest chip de a ține taina cât mai departe de urechile sultanului, dar îi fusese cu neputință să o facă. Aaliyah rămăsese un nume folosit de slugi. Tatăl și fiul i-au spus Isabel. Fără să-și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Cine vor fi clienții tăi? - Exista o ofertă comparabilă în țară? - Unde vrei să ajungi într-un interval de 5 ani? - Care este punctul tău tare care te determină să crezi că vei avea succes? Întrebări importante la care să meditezi înaintea dezvoltării unei afaceri Istoricul unei afaceri este foarte important pentru a înțelege afacerea în sine, afacerea din prezent. Afacerile se nasc în jurul voinței unor oameni, apoi se dezvoltă și funcționează, conduse de acei oameni. Managerul sau viitorul manager ar
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
om cultivat. De vreme ce picioarele ei lungi până în amigdale, moștenire directă pe linie maternă, nu-i aduseseră nici un avantaj social, în afară de acela că o ajutau la deplasarea bipedă, nu-i rămăsese decât să se retragă în lumea ei mioapă și să mediteze, cum altfel decât adânc, la rostul vieții, ajutată, desigur, de alde Aristotel, Dostoievski, Jung, Kundera, Hesse și alții asemenea. Asta n o împiedica însă să studieze, că la o adică cine știe?, și revistele pentru femei, burdușite cu sfaturi și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la Casablanca, la Agadir. Jules Cambon a trimis guvernului francez un avertisment, ca urmare a cuvintelor amenințătoare adresate în noiembrie 1913 de către kaiser regelui Belgiei. Se cunosc deja detaliile dramei diplomatice care a precedat-o pe cea militară. El a meditat prea mult asupra istoriei pentru a ignora faptul că, așa cum apar evenimente mai puternice decât oamenii, există, de asemenea, oameni care sunt mai tari decât anumite evenimente. Apetența lui pentru echilibru, îl ținea la egală distanță de determinismul absolut și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și ieși din cameră lăsând fereastra deschisă. Își luă poșeta cu o mișcare bruscă de pe fotoliu în care meditase asupra cuvintelor din scrisoare, fără să se oprească din mers. Nici nu observase că rămăsese încălțată cu cizmele. Călcase pe covoarele pe care le păstra mereu curate fără să-i pese. Covorul, la fel de gri ca și perdeaua de care scăpase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
plus să meargă la spectacol. Mai citi încă o dată ora și locul pentru a se convinge că înțelesese bine, pentru că de multe ori amețea locațiile făcând confuzie de nume și aruncă ziarul pe măsuța de sticlă din fața fotoliului în care meditase, cu picioarele ascunse sub ea pentru a le proteja de frig. Avu nevoie de câteva secunde bune să-și revină. Picioarele îi amorțiseră stând în aceeași poziție mai mult timp, resimțind în mușchi miile de ace ce se înfigeau fără
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă ca o povară? Nu ai zis că ai nevoie de liniște și că vrei să te desprinzi puțin de zgomotul și tumultul orașului? Pentru că de un specialist nici nu vrei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
este adevărat. Această manie a sa de a atribui meschinăriile umane mai mult prostiei decât răului, reprezintă o trăsătură de care trebuie să se vindece. Pare imposibil ca un om care citește, după știința noastră, cu asiduitate Evangheliile, să nu mediteze mai mult la versetul 22 din cap. V al Evangheliei după Matei 3. Mai mult, repetăm că defectul cel mai grav ce i se poate reproșa acestei lucrări este că nu se știe ce își propune autorul său în ea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un singur pas, de la posesiv la personal, pas prin care durerea se împlinește. Și eu-ul, conceptul de eu.... Văzând cu ce priviri dezorientate îl privește Marina, Avito tace, cufundându-se în propriul eu. * Carrascal veghează la evoluția micului sălbatic, meditând la paralelismul dintre evoluția individului și a speciei, cum se spune, între ontogenie și filogenie. "Mama sa îl va face fetișist își zice n-are importanță! Ca specie, individul trebuie să treacă prin fetișism; eu mă însărcinez cu el. Acum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că foamea este dragostea individului. Deja Pascal, ca bun filosof, a spus că obișnuința e a doua natură, în loc că natura este prima obișnuință. Îți vorbesc de libertate de conștiință? Compar-o cu conștiința libertății; îți propun ei cvadradura cercului? Meditează la cercul pătratului! Când începe don Fulgencio să gândească la asta, de cu noaptea și pe bâjbâite, odihnindu-și capul pe pernă împreună cu doña Edelmira, soția sa, se cufundă în somnul apăsător de atâtea grave meditații. Pe bună dreptate se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Acesta este cangurul; citește aici; ce zice? Ma... ma... cro... cro... macro... macropus... ma... ma... major... Macropus major Și ce este asta? Adevăratul său nume, numele său științific; le pun aici numele. Retras pentru scurt timp în casă, nesatisfăcut și meditând, tatăl: copilul nu este atent, nu este atent!... De bun folos, pentru a-i deschide apetitul, i-ar da să citească romane de Jules Vernes, dacă nu ar fi romane, dar le elimină epicul. Așa că, rămâne uimit când spunând asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă repede filosoful, rupând liniștea cu care l-a primit pe fidelul don Avito aforismul există, nu încape nicio îndoială, aforismul există, dar în ce sens? Putem spune: femeia naște și bărbatul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]