950 matches
-
enunțată de poetul însuși, „stampe lirice”, în care muntele, turnurile, bruma sunt simboluri ale înaltului și purității glaciale, ale verticalității și solitudinii. După „fractura” (Ilie Constantin) proletcultistă, se revine la registrul contemplativ, solemnitatea rituală a rostirii, tonul elegiac, alături de notația meditativă, alegoria ironică, viziunile grotești. Poezia lui B. își adaugă un registru reflexiv, care se arată dominant, chiar și în incantațiile elegiace. Tema lirică principală este timpul, ca biografie și ca istorie. Locul reveriilor îl iau interogațiile fără răspuns, neliniștea discretă
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au o turnură meditativă. Atâtea „lucruri văzute și auzite” trezesc în reporter naratorul. După cum proza lui B. dispune de o densă încărcătură de veridicitate, unele „însemnări și amintiri” mimează reflexele epicului plăsmuit. Și prima călătorie a lui B. pe Marea Neagră (consemnată în Jurnal de
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
în poezie”; și, oricum, numele matematicianului i se pare că „are ceva lăutăresc în sunet”. Barbu e de altfel numele de familie inițial al tatălui său, pe care un profesor de liceu avusese plăcerea să-l modifice, în urma unei mângâieri meditative a bărbiei („barbilia”, pe latinește). Modificând, acum, mai vechea modificare, B. ajunge așadar în punctul inițial - mai ales că bunicul pe linie paternă, meșter zidar trăgându-se din mahalaua bucureșteană Omul de Piatră, fiu de român macedonean, se numise el
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
aici, o ambianță specific orientală, transpusă adecvat într-un amplu registru cromatic și muzical. Pe alocuri, accentele poematice amintesc de Saadi sau de Omar Khayyam. Cu timpul, memorialistica de călătorie tinde spre concizie, vădind și o anume accentuare a predispoziției meditative. Astfel, atât Jour d’Égypte, cât și Croisade pour l’anémone vor capta pe un ton mai grav pulsul civilizațiilor trecute. Primită cu entuziasm de contemporani, cartea Isvor, le pays des saules a stârnit senzație prin materialul inedit și pitoresc
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
începutul celui de-al doilea război mondial, și la „Curentul literar”, „Curier ieșean”, „Viața Basarabiei”. La beletristică va reveni mult mai târziu, cu volumul de versuri Ecran interior (1975) și cu romanul Nisipul (1989). Literatura sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
de cultivare a energiei personale, a stabilității emoționale și a liniștii mentale în viața de zi cu zi. Deși medicii chinezi au continuat să prescrie practica qi gong ca terapie medicală suplimentară de-a lungul istoriei chineze, școlile marțială și meditativă au rămas stilurile predominante de practică până la jumătatea secolului XX, când interesul față de aplicațiile sale medicale a reînviat brusc. Astăzi, enormul potențial al practicii qi gong ca terapie medicală folosită pentru sănătatea și vindecarea umană este cel care atrage cea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
Mo a început să-i antreneze pe călugării chinezi pentru a integra exercițiile fizice în meditație și i-a învățat pe practicienii artelor marțiale chinezi cum să își intensifice talentul fizic prin cultivarea spirituală, atât școala marțială, cât și cea meditativă de qi gong și-au construit practica pe principiul „elixirului interior” (nei-dan) de energie ca fundament al forței fizice și al conștiinței spirituale. Încă de pe vremea lui Ta Mo, artele marțiale chineze au urmat calea practicii energiei interioare, folosind spiritul
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cultivarea spiritului, pe de o parte, și pentru îmbunătățirea talentului de luptă, pe de altă parte. Acestea sunt, de fapt, aceleași obiective urmărite în toate formele de practică qi gong. Singura diferență reală între școlile de practică marțială, medicală și meditativă o reprezintă modul în care energia universală cultivată prin qi gong este aplicată în viața umană. Forme prin mișcare și nemișcare Practica prin nemișcare (jing-gong) și practica prin mișcare (dung-gong) sunt aspectele yin și yang ale artei qi gong-ului
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de qi gong folosesc atât formele de practică prin mișcare, cât și cele prin nemișcare, indiferent de aspectul asupra căruia se concentrează cea mai multă atenție. De când Ta Mo a unit tradiția marțială a practicii qi gong chinezești cu cea meditativă, la Templul Shao Lin, mișcarea și nemișcarea au avut roluri la fel de importante. Persoanele al căror obiectiv principal îl constituie iluminarea spirituală, folosind meditația prin nemișcare, practică și formele prin mișcare, pentru a proteja sănătatea și a prelungi viața corpului fizic
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
folosită doar atunci când formele practicate în picioare, așezat sau în mers nu pot fi aplicate, ca în cazul persoanelor slăbite sau în vârstă ori ale celor care se recuperează în urma unor boli grave. Doar aspectele legate de respirație și cele meditative din qi gong sunt practicate în poziția întinsă, nu și exercițiile fizice care implică mișcarea. În această poziție, vizualizarea este folosită ca înlocuitor al mișcărilor fizice ale membrelor pentru a dirija energia către diferite părți ale corpului. Formele în poziție
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
eficient al acestei energii, transmițând-o din pământ în canalele din picioare, prin intermediul punctelor Izvoarelor Clocotitoare de pe tălpi. Atunci când practicați qi gong prin mers, trebuie să folosiți respirația diafragmatică profundă și să aveți o stare de spirit lucidă, calmă și meditativă. În afară de o peluză umedă de rouă în zori, puteți alege pentru această formă de practică, denumită și „Mersul Tai Chi” sau „Pasul Lotus”, un loc cum ar fi plaja, o alee sau în casă, pe podea. Mâinile pot să fie
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
reușind cu mare greutate să-i ajusteze câmpul de forțe așa încît sî răstoarne lin monolitul. Barna avusese dreptate. Nu mai încăpea nici o îndoială că găsiseră Alambicul. - Am putea foarte bine să plecăm chiar acum, zise Barna pe un ton meditativ. Avem ce ne-am dorit... - În nici un caz! Trebuie să aflăm cum anume a ajuns aici și poate și alte amănunte. Crezi că l-au folosit pentru propriile lor experiențe? Barna analiză cu atenție adâncitura și apoi clătină din cap
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iscoditor dintr-a IV-a, deja pus în fața unor serioase concursuri școlare. Dar eticheta îi cuprinde încă pe amândoi: vârsta școlară mică. La fel și mai departe: liceanul zgomotos, rebel și fără griji vocaționale dintr-a IX-a și cel meditativ și frământat de opțiuni majore din clasa a XII-a. Sunt liceeni și unul și celălalt, sunt evident și adolescenți, dar psihologic prezintă alte universuri. Prin urmare, pe criteriul utilității practice, pot deveni operante trei delimitări în cadrul vârstelor școlare: elevii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rămâne seninătatea, prietenia cu propria persoană, alungarea răului absolut: reaua credință. Viața cotidiană plasată sub semnul unui epicurism autentic care reduce plăcerea doar la satisfacerea dorințelor necesare - chiar ceva mai mult decât consimțea Epicur însuși - cuprinde exerciții spirituale, o practică meditativă: Grădina oferă ocazia acestei asceze mentale bazate, o dată în plus pe un principiu familiar înțelepciunii zen... Angrenarea clădirilor între ele permite și ea un savant amestec de căutare intelectuală a filosofului și practică spirituală a credinciosului. Este și cazul bibliotecii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale se instalează în imanență, pe terenul meditativ și spiritual al unui fel de înțelepciune păgână. Zeii epicurieni îndeamnă la imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contra-adevăruri”. Μ Comportamentul timizilor ne atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
privințe, de stilul operelor literare. Astfel, la unii oameni acest stil este preponderent descriptiv, la unii interogativ, iar la alții dramatic sau exclamativ (descriptiv, În cazul celor care se mulțumesc doar cu simple observații sau enunțuri constatative; interogativ, caracteristic firilor meditative, cărora le place să sesizeze tot felul de aspecte interesante, fără a aștepta neapărat un răspuns; dramatic, propriu celor care obișnuiesc să acorde evenimentelor receptate sau trăite o importanță mai mare decât ar merita-o acestea, de aici rezultând pentru
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează sonurile din Dosoftei, Cununa, Osuare, Pe calea florilor de spini sau Macbeth fugind de umbra lui Banquo. SCRIERI: Casa cu pitici, Cluj, 1939; Învierea fariseului Eleazar, Cluj, 1943; La izvorul cu pietre albastre, București
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție se renunță treptat la ambițiile culturale și M. devine mai degrabă o tribună de
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe împrospătate din Ion Barbu. M. cultivă, mai ales în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București, 1976; Umbra fluviului, București, 1979; Enisala, București, 1980; Distanța dintre mine și un iepure, București, 1983; Geamandura, București, 1985; Capriciu pentru cele patru vânturi, București, 1986
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
reportaj literar, cu scriitură decalată (în timp), combinând notația cu eseul și confesiunea. Privirea scormonitoare și înțelegerea largă, lipsită de preconcepții își găsesc un teren ideal de acțiune în scrutarea exoticei provincii italienești. Tolerant și acid totodată, epicureu distins și meditativ, iubitor de pățanii inedite și preocupat de chestiuni general-omenești, M. își colorează paginile cu un umor de finețe. SCRIERI: Anna sau Pasărea paradisului, Cluj, 1972; Vine istoria (volum colectiv), Cluj, 1972; Cel iubit, Cluj-Napoca, 1976; Caii sălbatici, Cluj-Napoca, 1981; Pe
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
animiste asupra naturii și satului, în diferite anotimpuri și ipostaze. Într-o reprezentare plastică personală, poetul schițează peisaje sau momente, notând senzații vizuale, auditive, constatări imediate cu o rostire metaforică, alegorizantă, care creează imagini insolite, dinamice, fără implicare sentimentală sau meditativă. Mai impregnate de afectivitate sunt poeziile din ciclul Inventar sentimental. Într-o stare de intensă așteptare, timpul se deformează, natura pare înțesată cu semnale, tensiunea erotică devine halucinatorie, exacerbând starea personajelor lirice. În general, o modificare a raporturilor firești dintre
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
poezie, I. a scris versuri fără calități deosebite. Elev și imitator al lui D. Bolintineanu în prozodie, el a contribuit la îmbogățirea meditației lirice românești de până la Mihai Eminescu, printre precursorii căruia poate fi socotit. Cultura filosofică sistematică și firea meditativă se întrevăd în versurile lui I., care se detașează de poeții minori ai epocii prin abordarea unei tematici descinse din romantismul german, din schopenhauerianism și filosofia indică. A mai publicat satire, epigrame și ode în „România literară”, „Buciumul”, „Dâmbovița” și
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
paralele” și director editorial la „Lumea magazin”. A debutat în 1973 la revista „Flacăra”. Colaborează la „Orizont”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Tribuna”, „Facla”, „Familia”, „22”, „Caiete critice” ș.a. Placheta de debut a autorului, Unde, ce, când... (1990), cultivă o lirică meditativă, cu străluciri mate, în care realul este perceput în versuri intens metaforice, denotând o sensibilitate artistică ce oscilează între ingenuitate și artificialitate. O melancolie surdă străbate întreg volumul, trimițând, în anii sfârșitului de secol XX, la acel mal du siècle
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
bibliografice: Horia Bădescu, „Poema”, ST, 1971, 10; Al. Lungu, „Poema”, ATN, 1972, 4; Dana Dumitriu, „Vânzătorul de memorii”, ARG, 1972, 8; Anton Cosma, Un baroc al involuției, VTRA, 1973, 10; Emil Manu, „Poemele mării”, SPM, 1975, 256; Dana Dumitriu, Gesticulații meditative, RL, 1977, 47; Popa, Dicț. lit. (1977), 285; Dicț scriit. rom., II, 684-685; Popa, Ist. lit., II, 289; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 162-164.
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]