1,001 matches
-
toate s-a așternut tăcerea. Întâlnire la Torino Cum am avut întotdeauna un puternic senti ment de predes tinare, nu prea pot crede în întâm plare, mai ales când viața cam depășește măsura în privința coincidențelor. Ne-apucă râsul când, în melodramele de altădată și-n telenovelele de azi, gemeni despărțiți din leagăn se regăsesc după trei zeci de ani, mame și fii își descoperă rudenia chiar când sunt gata să se căsătorească unii cu alții etc. Dar viața e o trebușoară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
limbă maternă. Mă uit la copilul meu englez și mă gândesc la limba mea română. E însă o senzație doar posibilă, nu neapărat reală. De când s-a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
2 Secolele XVIII și XIX În secolele XVIII și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea. Ba, mai rău, el care se înfruntase cu pericolul într-o acțiune care, dacă se gândea bine, mirosea a melodramă de la o poștă, văzuse acest pericol depărtându-se de el. Reîntoarcerea la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuit să fiu lângă Zenobia, să o țin strâns de mână... „șase ani am iubit-o“, spunea Constantin, „dar ea nu m-a iubit nici o secundă. Tu nu poți să-ți închipui ce înseamnă asta...“. Poate că are chef de melodramă și m-a găsit pe mine, mă gândeam, sau poate că e mort și numai umbra lui culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea. Ba, mai rău, el care se înfruntase cu pericolul într-o acțiune care, dacă se gândea bine, mirosea a melodramă de la o poștă, văzuse acest pericol depărtându-se de el. Reîntoarcerea la palat în noaptea asasinării președintelui Hardie, fusese într-adevăr actul unui nebun, cu mult dincolo de posibilitățile unui Gilbert Gosseyn, om normal și cu frica legilor. Fără îndoială, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
HOLBAU LA ÎMPĂRĂTEASĂ. ALȚII SE UITAU LA HEDROCK, APOI LA ÎMPĂRĂTEASĂ ȘI DIN NOU LA HEDROCK. PE FEȚELE TUTUROR CITEAI LIMPEDE NEDUMERIREA. PĂREAU SĂ NU ȘTIE SIGUR DACĂ E VORBA DE O GLUMĂ PROASTĂ SAU DE UNA DINTRE ACELE BLESTEMATE MELODRAME REALISTE PE CARE LE SCORNEA DIN CÎND ÎN CÎND ÎMPĂRĂTEASA, SCOPUL DECLARAT FIIND DOAR ACELA DE A STRICA DIGESTIA TUTUROR. "LUCRUL IMPORTANT", SE GÎNDI HEDROCK, " ESTE CĂ SITUAȚIA A ATRAS ATENȚIA TUTUROR OAMENILOR DE LA CARE MĂ AȘTEPT SĂ-MI SALVEZE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dintre acele creații enigmatice ce dau feminității lui Pratt amprenta ei inconfundabilă. Aliaj de inocență și de senzualitate, Pandora este parte din fragmentul de memorie ce tulbură pacea demonică a stăpânului insulei ascunse. Drama lui Pratt știe să recupereze ingredientele melodramei, iar sunetul Pacificului are un ton romantic-tenebros, tem perat de armonia tangoului argentinian. Castelanul de pe Escondida este umbra unui alt Groovesnore, care a ales să moară după ce dragostea lui nefericită a murit, la rândul ei. Pacificul și viața de eremit-pirat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
briza marină pe care o aduce în spațiul ficțiunii proprietara miticului bordel din Djibouti. Italiancă, dar ostilă fascismului, prostituată al cărei curaj o face pandantul natural al amazoanei Ghula, ea este fereastra prin care povestea lui Koisnki se deschide către melodramă cinematografică. Sunetul și culorile sunt re cog noscibile fără dificultate. Schema mitică se suprapune peste realitatea istoriei. Ca și Bogart, cel din Casablanca, patroana lui „Brise de mer” trece din viață în vis, prin poarta ficțiunii. Cât despre Koinski, el
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi entitatea ce aduce împreună energiile revoluției din Europa, Americi și Caraibe. Moretta nu este decât ultimul dintre bărbații pe care Circe îi seduce și îi sacrifică pe altarul cauzei sale. Geniul lui Pratt recuperează, ca și în alte texte, melodrama, rețesând firele diferite ale istoriei într-o narațiune ce se încheie în nota ambiguă a unei povești conradiene. Caraibele, ca și Africa sau Bahia, sunt saturate de enigmele care nu se lasă niciodată citite. Răzbunarea este, ca și în La
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
penelul lui Stendhal (al acelui Stendhal pasionat de Italia și de gustul peisajelor ei) cu cât ele învăluie trădarea în haina luxoasă a prefăcătoriei rafinate. Ca și în alte texte, Pratt este maestrul care știe să reunească ingredientele suspansului și melodramei. Complicele feminin al lui Troilo, falsa soră salvată din captivitate, moare spectaculos în incendiul pe care îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și această dragoste imposibilă dintre cel însemnat de destin și cocota ce visează la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de potențialul dramatic al melodramei, melodramă din a cărei plămadă se nutrește și această dragoste imposibilă dintre cel însemnat de destin și cocota ce visează la o Argentină a tututor promisiunilor. În cele din urmă, în acest infern dominat de litera stacojie a legii, Molly și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Dorian. Văd că m-am înșelat. Dă-i drumul înainte. Pălmuiește-mă din nou, dacă îți face plăcere. — Nici nu vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori de dorința s-o faci. Ți-ar plăcea să mă rănești, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai stea o zi cu Kitty, dar nu voia să mai doarmă În rulotă, nu voia să-i lase lui Charlie satisfacția gândului că avea nevoie de el. Același refren, de la capăt, iarăși și iarăși. Kitty era obosită de toată melodrama asta. Charlie, Charlie, Charlie. Numele lui Îi rănea timpanele, și-ar fi dorit să nu-l mai audă niciodată. Dar Îi era teamă că până dimineață Desert Rose avea să-i ierte toate greșelile. La răsărit, Kitty o duse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al lui. Din cine știe ce calcul - pentru că nu putea să fie din instinct - el se pregătea să-l implice pe Belbo Într-o scenă de melodramă. Dacă juca teatru, a jucat bine, pentru că Belbo n-a observat nici un bluf și și-a ascultat interlocutorul ca și cum nici n-ar fi așteptat altceva de la el. „Acum o să vorbești“, zise Agliè, „ o să vorbești, și n-o să rămâi pe dinafara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Monnei, iar ambasadorul nefiind decît o invenție a autorului roagă a nu se mai scrie despre el: istoricii i-au consacrat un paragraf în istoria secolului XX” („Dama cu inima sgîriată“, în Contimporanul, nr. 74). Victime predilecte sînt genurile populare: melodrama, romanul de dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călugăru. Rubrica de „notițe” îi consemnează conștiincios manifestările. Încă din nr. 2 putem citi următoarele informații: „ansamblul rătăcitoarei trupe din Vilna se stabilește în țară, după o epocă de turneu prelungit. Se fixează cu program, care nu mai oscilează între melodramă și pictură expresionistă, aparent. Prospectul lansat zilele trecute e precis. Noua grupare tinde să se îndrume pe căile inovațiilor moderne. Nici compromis cu lipsa de gust; nici compromis cu prostul gust”. Conducerea sa e asigurată de Iacob Șternberg - director artistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în tîrgul vechi de Peretz (1930) sînt apreciate de Ovid S. Crohmălniceanu ca niște „date memorabile în istoria teatrului idiș european” (op. cit., p. 134). O notă din Integral nr. 2 semnalează contrastul dintre calitatea regiei și „platitudinea” textului: „Pe șesul melodramei lui Ossip Dimov, cenușiu și neted, regisorul Bulov a regizat o pictură de Marc Chagall. A abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Plumb”: „Dar mai ales, spuneam, e dureroasă absența dlui G. Bacovia. (...) «Bucăți de noapte» continuă în dimensiuni de concentrată avariție, nota de ironie prețioasă din «Scîntei galbene». Continuă și adîncește. (...) Ironie, simbol, ecouri enigmatice, un amestec bizar de atitudini de melodramă și pantomimă și, mai presus de toate, o artă a prozei, o cizelare a frazei și a periodului - tot atîtea însușiri cari fac din «Bucăți de noapte», în ciuda proporțiilor lor liliputane, o realitate fundamentală. Singura scuză, poate ar fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțin timp după, sugerează să-i invităm pe la noi, Îmi spune cît de mult Îi lipsește Tom maică-sii și că toate astea o omoară. O să fim amîndoi acolo, zice el. N-o să se Întîmple nimic. Vrei să Încetezi cu melodrama și să nu mai fi caraghioasă? Nu o mai pedepsi pe ea pentru ceea ce n-a fost decît un accident teribil, dar care, slavă Domnului, a rămas fără urmări tragice. Și, În final, adaugă: Vrei să Încetezi să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ceară o formă de emplotment și numai una singură. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Iisus Hristos, melodrame despre Holaocaust (celebrul mini-serial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC În 1979; mai recent și mai faimos, filmul lui Steven Spielberg, Schindler’s List), spectacole de marionete cu Romeo și Julieta.19 În acest context teoretic, „Chick” ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atunci mai bine de șase ore. Când ajunse acasă, Îi spuse Paolei despre Întrevederea de la miezul nopții, iar ea, care-și amintea discuțiile din trecut despre Ruffolo, se alătură lui Brunetti tratând-o ca pe o glumă, o dovadă de melodramă cauzată În mod clar de faptul că Ruffolo se uitase prea mult la televizor În cursul ultimei sale sentințe. Nu-l mai văzuse pe Ruffolo de când depusese mărturie Împotriva lui și-și Închipuia că-l va găsi În mare neschimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]