608 matches
-
prin atracția către aspectele sordide ale societății, către declasați. Marginalii populează viziunea rebelă a junelui bard. Cerșetorii, prostituatele, hoții, asasinii și sinucigașii apar drept victime ale unei ordini sociale inicve, urmăriți de polițiști și jandarmi, pe schema unei antiteze accentuate, melodramatice. Acest mizerabilism e nutrit pe de o parte de culoarea întunecat-însîngerată a expresionismului, iar pe de altă parte de filonul romanului-foileton (semn că în domeniul creației nici o formulă nu poate fi socotită complet epuizată, că sînt cu putință surprize ale
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Liliana Corobca nu scrie propriu vorbind o carte despre abandonul familial: sigur, ideea că un sat basarabean poate fi depopulat în așa măsură (aproape toți adulții fiind plecați să muncească în străinătate) rămâne cutremurătoare. Dar în sine, ea nu depășește melodramaticul unei anchete de efect. Indicat ar fi să nu le confundăm. Kinderland, spune autoarea pe clapetă, s-ar fi vrut a fi un roman epistolar, ce urma să conțină scrisorile unei fetițe, Tina, care-și ține la curent mama cu
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
iată că după o lungă perioadă de acalmie, Alexandru Maftei își asumă un proiect dificil, ecranizarea romanului Domnișoara Christina, atât pentru faptul că romanul eliadesc este destul de static, chiar dacă personajele au un relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
desăvârșirea" (23); "cine poate să pășească peste moarte/ ca pe ape/ a lui va fi împărăția numelui" (1). Poemele au mult de câștigat din varietatea registrelor de limbaj, orchestrate cu un remarcabil simț al echilibrului. Mircea Petean știe să evite melodramaticul, notele forțate, vorbele mari, sentimentalismul manifest. Ipostazele unei Ane atotcuprinzătoare - cosmică, imanent-transcendentă - nu se sfiesc de cotidian, de umoristic și anecdotic, ce substituie, uneori, metaforicul. Unele poeme sunt vădit anticalofile, ba chiar nici nu par literatură (75, de pildă, este
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
redă bucuria celor două familii care s-au regăsit și potențiala formare a unei a treia familii - Jeffrey + Sandy. Personajul negativ e cel căruia îi lipsește o familie și cel care încearcă să obțină una prin uzurpare. Din acest miez melodramatic se dezvoltă relații patologice. Feministele afirmă că, într-un context patriarhal, femeile nu pot să combine dorința și datoriile de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
membri nu au în comun legături de sânge. Dar în contextul acestei familii, în care toți sunt adulți, Lynch lasă să se manifeste exacerbat stările, etapele de dezvoltare, chiar complexele, prezente în toate familiile. De aceea, în pofida unor convenții tipic melodramatice, filmul nu extrage lacrimi, ci teamă. Pentru că oricât de perverse sunt situațiile, oricât de mult ar friza absurdul, le poți explica, poți înțelege că s-a ajuns la ele prin degenerarea unor mecanisme psihologice care funcționează în oricine. Monstruozitatea unui
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a fi arogante, sentimentale fără a fi melodramatice. Apelul la profesioniști cu nume și renume pentru regie și decor (Alexandru Tocilescu și Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la Aici nu se simte) scot reprezentațiile din sfera serbării școlare cu ifose care
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
unui film inițial masacrat prin intervenția revanșardă, mistificatoare a producătorului și ulterior pe cale de a fi recuperat și montat din nou în viziunea anterioară, autentică a regizorului. Almodovar este unul dintre puținii regizori care știu să lucreze într-un registru melodramatic fără a vulgariza conținuturile, este ca și cum autenticitatea are neapărat nevoie de clișeul pasional pentru a se remarca. Ca și în film, personajele împrumută un limbaj al pasiunii devastatoare, limbajul melodramei, iar episoadele nu contrazic scenariul și ingredientele: răzbunări din gelozie
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
câți scriitori ar fi lăsat o asemenea poveste formidabilă strict pentru coperta a patra a volumului și n-ar fi inserat-o discret în paginile acestuia ? Câți și-ar fi reprimat tentația de a lărgi, spontan, printr-un amplu text melodramatic, arhiva aflată în curs de constituire? Ei bine, Vlad Zografi e unul dintre acești, din ce în ce mai puțini, sublimi orgolioși. Unul, adică, care-și respectă propriul scris înainte de a-și adula propia expunere. Din cele cinci piese care compun cartea, merită să
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase de șalupa", palida Angelica și Veronica-de-carne, toate aidoma unor "fotografii nedevelopate și nedevelopabile". Tehnică autoarei este tocmai reconstituirea din frânturi, progresivă revenire a memoriei umple golurile, straniile amănunte disparate se organizează ăntr-o poveste melodramatica: Matei ăncercase să treacă ilegal Dunărea ducând-o an spate pe fetiță fără identitate legală a Angelicăi, la rândul ei o victimă a regimului; reperați fiind, fetița dispare fără urmă an apele Dunării. Fiecare dintre figurile azilului e ăntr-un fel
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
demonii xenofobiei, Un bărbat ca Eva revendică o altfel de marginalitate, cea a geniului rătăcind prin bolgiile unei sexualități litigioase, trăind într-o promiscuitate confuză, anxioasă, iar cel de-al treilea, frecventând nostalgic periferia belle époque de o manieră deopotrivă melodramatică și comică, deopotrivă versată și igenuă. Nu te teme, Jakob!, cocteil de Buñuel livrat în notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
trepte mai jos, cântând în localuri. Ea îl rafinează pe Rosenemil pe care o lovitură norocoasă îl proiectează în lumea „bună” din care face parte Bertha, devenind amant en titre al amazoanei care coordonează o serie de afaceri dubioase. Scenariul melodramatic este simplu, Lissy este bolnavă de ftizie, Bertha dorește să-și răscumpere amantul, iar Rosenemil alege, în locul cuștii aurite a contesei, tumultul pestriț al străzii, redevenind un Charlot anonim. Povestea sufletului de aur al unui Mitică berlinez care nu se
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
reclamă androginia, dar ea se află cerebral, psihologic acolo, unde identitatea veche nu s-a resorbit complet, așa cum noua identitate nu a fost pe deplin asumată. Acolo unde Almodóvar risipește capitalul de tensiune și inefabil acumulat este finalul, dincolo de rezolvarea melodramatică, pasiune și crimă, se află însă rezolvarea prozaică, un fel de happy-end leșinat. Rețin în film însă imaginile tulburătoare ale unei feminități care reprezintă o a doua piele, o piele de împrumut în care Vicente nu a intrat pe deplin
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
a dat o formă minunată Galateei lui, dar nu și conținutul pe care-l dorea, pentru că opera sa este un rapt identitar. Filmul ne oferă acel spectru insolit de sensibilitate care face tulburătoare filmele lui Almodóvar, și descărcat de umpluturile melodramatice ar fi putut fi cu adevărat unul remarcabil.
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
în serios a masajului, a fost, până în aprilie 2006, un om în carne și oase. De aceasta ne asigură, în prefața cărții, Robert Șerban. Un asemenea Borges indigen, mai puțin norocos și mai puțin celebru, merita, desigur, o exploatare romanescă melodramatică. E un subiect greu perisabil, care aduce, pe cale naturală, cititori. Un clișeu care vinde bine, până la urmă, justificat și certificat de autenticitatea investigației. Numai că sensul în care își conduce cartea Cătălin Dorian Florescu e altul. Nu lipsit, e drept
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
În secțiune, fragmentar, depinde de interes, de abilitate. Winnie se scufundă tot mai mult. În partea a doua, doar capul rămîne să spună povestea. Pămîntul o trage, o aspiră. Trecut-prezent, prezent-trecut. O atitudine clovnească asupra propriei confesiuni. Nimic patetic, nimic melodramatic. O adevărată performanță, de la idee, la jocul Magdei Stief. O mască. Cîntă, rîde, se rujează, vorbește, vorbește. O Winnie care își asumă tot ce se vede și tot ce nu se vede. Tot ce se spune și ceea ce nu se
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
Brătescu-Voinești sau Gârleanu (aș adăuga-o, dacă tot am ajuns la ligile inferioare, pe Elena Farago) simț al observației ? Dau animalele lor senzația de viață sau sunt niște simple fantoșe? Contează ca ființe sau doar ca mandatari ai unor narațiuni melodramatice? Răspunsul e evident. Acest control superlativ al reacțiilor (fie că e vorba de reacții proprii, fie că e vorba de reacțiile celorlalți) e ceea ce îl face pe scepticul Ionuț Chiva să rămână în prima linie valorică a generației sale.
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
care îl exprimă (concentrat pe propriile obsesii, de un egocentrism ce merge până la nombrilism) a nu avea nimic în comun cu Giuseppe De Santis (semnatarul, în 1949, al filmului Riso amaro/Orez amar/ - reprezentantul unui cinema neorealist popular, cu note melodramatice, dar puternic ancorat în realitatea social-politică a Italiei imediat postbelice). Sau cu Luchino Visconti - aristocratul comunist care, prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
a sonda cu ajutorul personajului teme dificile, dar și hiperomantizarea pe care o imprimă personajelor și unor situații. Agentul Gestapoului, femeia de la camera șase cu care profesorul are o aventură este pusă să joace pe final de mandat spionistic o partitură melodramatică, lăsân-du-se ucisă pentru Dominic de către doctorul Rudolf apărut din senin la Geneva - în varianta Coppola - pentru a-l recupera pe profesor. Din fericire, Tim Roth este un actor inteligent, care face față punerii în scenă a unui personaj complicat a
Visul chimeric al tinereții eterne by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6979_a_8304]
-
dată, el notează, profesoral, cota legitimă a fiecăruia dintre numele menționate. Brătescu-Voinești, de pildă, mandatar al unuia din cele mai dizgrațioase discursuri din epocă, e pus la locul lui cu severitate: „Autor exclusiv de povestiri cu respirație scurtă și vag melodramatice, avusese momentul lui de notorietate, care îl propulsase la Academie, precum și în manualele școlare. Acum era cu totul în afara jocului și, evident, plin de resentimente. Așa că ajunge să ațâțe, folosindu-se și de poziția sa academică, împotriva literaturii «imorale»: adevărată
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
poetice. Pentru că ele se adaugă și completează nevoia de a iubi. Dacă ai străbătut niște etape, ce poți spune despre cea de acum? Încă de pe vremea când scriam Cărțile vieții a început să mă atragă ceea ce am numit "dulcea neghiobie melodramatică a existenței". Am adus-o în viziunea mea, reformulându-mi astfel viziunea. Nu știu dacă am și revoluționat-o așa. Însă e clar, uneori trebuie să faci pasul înapoi, dacă el te face mai uman, te apropie de sensul existenței
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
viziunea. Nu știu dacă am și revoluționat-o așa. Însă e clar, uneori trebuie să faci pasul înapoi, dacă el te face mai uman, te apropie de sensul existenței. De fapt, ca să înțelegi mai bine existența și de ce este ea melodramatică și de ce avem nevoie de opere lacrimogene, e de ajuns să cunoști mai bine femeile. Ele au un mult mai pronunțat simț al vieții decât bărbații, care sunt mai rigizi. Existența noastră ca o telenovelă... Încă nu reușesc să urmăresc
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
urmăresc telenovelele, dar nu e niciodată prea târziu! Deci, am ajuns la "viața ca o telenovelă" după ce, cu doar vreo zece ani înainte, descoperisem "filtrele de esențializare" necesare focalizării temei unui roman. E haios, la urma urmei. De la tragic la melodramatic, având câștigul că știi mai bine viața, chiar dacă pari mai puțin de luat în serios. Toate "scăderile" acestea, îmi lasă libertate să mă concentrez într-o altă direcție decât cea a scrierii romanului. Și să produc surprize literare. Vorbeai acum
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
caracteristică, totuși, simțirii de sanatoriu, pe care Păstorel nu o trăiește cu durerea mată a marilor bolnavi, în stare să aprindă inimi cu inimile lor în care abia mai mocnește cîte ceva, e Scrisoare amărâtă. Adresată lui Goga, și semnată, melodramatic, Solitar. Întîlnindu-se, în lumea unde Sfîntul Petru - vor fi avînd și așezămintele de sănătate paznicii lor.. - pune "la rău canon pe-un biet creștin", nu cu Duca Vodă, de-l pomenește, ci tocmai cu moș Istrate-Voievod, domnul hîtru al unei
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
sau altul vor prefera să ocolească o astfel de carte născută din prea multă durere. Trebuie să spun că și eu, cunoscînd istoria acestei cărți, m-am decis destul de greu să o citesc, nefiind deloc un mare amator de povești melodramatice. Or, această carte prezenta toate datele apriorice ale unei drame la limita suportabilității. Din capul locului trebuie să spun că, în ce mă privește, toate temerile preconcepute s-au dovedit a fi complet nefondate. Portretul lui M este un soi
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]