631 matches
-
Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Nu se poate ca totul să fie o iluzie, iar dacă toate acestea sunt o iluzie, înseamnă că iluzia însăși este calea și adevărul.” O temă inițial obsedantă, cea a deșertăciunii - de sorginte biblică, dar și cu imagini din eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce spiritul nu cutează” și, mai presus de orice, trudește răbdător și tenace să
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
În gura Obiectului, pe lângă periuța de dinți, o țigară. ― Fumezi chiar și În timp ce te speli pe dinți? Se uită la mine dintr-o parte. ― Mentolate, spune ea. Ce nu-i În regulă totuși cu aceste suveniruri: sclipiciul cade repede. Un memento lipit la noi pe frigider mă aduce cu picioarele pe pământ: „Doctor Bauer, 22 iulie, ora 14“. Mi-era groază. Groază de ginecologul pervers și de instrumentele lui inchizitoriale. Groază de chestiile alea de metal care aveau să-mi despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și avere, O! desbrăcați vieața de haina-i de granit, De purpură, de aur, de lacrimi, de urât Să fie un vis numai, să fie o părere, Ce făr-de patimi trece în timpul nesfârșit. Zidiți din dărmăture gigantici piramide Ca un memento mori pe al istoriei plan; Aceasta este arta ce sufletu-ți deschide Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În mediul tolerant din Berkeley, unde căsătoriile mixte constituiau norma, se luau de piept doar unul cu celălalt și de obicei din cauza banilor și a băuturii, două dintre cele mai banale motive de discordie conjugală. Vera era un fel de memento pentru mine că și femeile inteligente fac alegeri proaste În materie de bărbați. Apropiindu-mă de 40 de ani, aproape m-am convins să mă mărit și să fac un copil. El mă iubea profund și-mi vorbea cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Doamna M... are ochii căprui, acum uscați și decolorați. Niciodată nu m-a lovit ori nu m-a interesat ca astăzi asemănarea dintre ele. În primele momente figura doamnei M... mi s-a părut o imagine dezavantajoasă pentru Adela. Un memento sinistru: Adela, peste treizeci de ani... Dar după o jumătate de ceas am avut impresia că doamna M... e acolo anume ca să scoată în evidență tinerețea și frumusețea triumfătoare a fetei sale. Adela e aceeași, ca și acum trei ani
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de apă minerală la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună atât pentru trup cât și pentru suflet), în căutarea unei amicale mâini de ajutor, ochii mi-au căzut pe literele stângace și am pipăit scrisoarea în căutarea unui memento plin de tact venit de la specialistul în măduvă, de la psihiatru, de la expertul în cardiologie. Acum adresele sunt scrise de fătuțe: astfel scrisoarea are un aer personal. Dar scrisoarea asta avea, oricum, propria-i personalitate. Am rupt-o cu inima bătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sintagma “La Danse Macabre” marchează întrega viziune a morții în epoca de sfârșit a Evului Mediu. Acest element vine din conștiința fricii de fantome, care provoacă panică și dă fiori reci. Gândirea religioasă a transformat acest sentiment în morală, în memento mori, având în vedere două funcții: de a înspăimânta și de a se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după ea, invitându-i, cu pașii unui bătrân și țeapăn profesor de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fusese un abuz de neiertat. Oamenilor le este deja destul de frică de moarte ca să mai aibă nevoie să le și apară În fața ochilor cu un zâmbet spunând, Salut, sunt eu, versiunea curentă, familiară ca să spunem așa, a funestei maxime latine memento, homo, qui pulvis es et in pulverem reverteris, și imediat după aceea, ca și cum n-ar fi fost destul, fusese pe punctul de a arunca unei persoane simpatice care-i făcea un serviciu acea Întrebare stupidă cu care clasele sociale numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tale...), ceea ce exprimă teama de a nu-i fi invadat habitatul lăuntric, sentiment venind dinspre simbolism (Suflete-al meu / nu dărui / ca să nu fii jefuit). Dublul este ilustrat, de asemenea, prin aluzia la cele două lumi, numite de Eminescu în Memento mori: lumea cea aievea și lumea nchipuirii, fiindcă, în volumul de față, lumea din noi, visată-n fiecare se află la antipodul celeilalte, din care pornesc însă toate. Drama latentă a acestui statu-quo vine din imposibilitatea contopirii celor două părți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Limes din Cluj-Napoca, în 2011, în care sunt cuprinse versuri publicate între 1968 și 2011 - o viață de om! - care atestă rezonanța autorului la tot ceea ce alcătuiește lumea cea aievea, și, mai ales, lumea-nchipuirii, așa cum le numește Eminescu în Memento mori, cele două coordonate ale universului oricărui creator de frumos, ale căror date sunt tezaurizate aici, indiferent de locul pe care le așază în ierarhia sa axiologică ochiul comun. Aproape involuntar, când este abordată creația artistică a cuiva, consacrat drept
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rup încet din astre nebune gravitații... Asemenea imagini sunt încadrabile în perimetrul neoromantismului. Fundalul predilect, pe care se derulează sentimentele, în volum, este, în general, autumnal, toamna apărând și ca sezon, dar, îndeosebi, ca stare de spirit și ca subtil memento că fugit irreparabile tempus: Iau foc de-atâta toamnă, de-atâta răzvrătire, / În frunzele-n cădere culorile de vis; Pe frunza toamnei bruma lucindă de mistere/ Mă mprejmuie...; Aurării de toamnă se cuibăresc sub pleoape...; E toamnă iar, se-mbracă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în ansamblu, ca o demonstrație a necesității visului în lupta cu grava conștiință a existenței de efemeridă: Să fim regali măcar o clipă / să fim ai fericirii pentr-o zi. Pe acest fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o parte poemul ia apă sau, poezia va fi marea / iar tu într-un val, încât nu-ți vei mai pierde / niciodată viața / i se șoptește-n adânc. Cu alte cuvinte, revenind mereu la Eminescu (răzbat și aici ecouri din Memento mori: Din agheazima din lacul ce te-nchină nemurirei / E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirei...), în artă e salvarea de timp și de trecerea lui, chiar dacă, adesea, scrisul fiecăruia în marea artei nu se mai poate citi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
XVI La Elena Drăgănescu, într-o zi de moină prin februarie, Nory intră cu aerul că e purtătoare de mari noutăți. Elena arăta tocmai lui Mini cărți poștale cu vederi poetice trimise de Maxențiu. Prințul luase deprinderea regulată a acelui "memento" și colecția cu cer albastru și munți albi creștea mereu. Nici Marcian nu era uitat de vărul generos, al cărui suflet se purifica tot mai mult și care, îngăduitor cu micile slăbiciuni omenești, trecea peste unele susceptibilități, de altfel imaginare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zi cu mici bătăi de aripi. Seara, lunecă pe suprafața apei și se cuibăresc în apele întinse, puțin adânci, pe care și le aduc aminte din anii trecuți. Planează asupra câmpurilor secerate, dinozauri cu pene trâmbițându-și chemarea, un ultim memento măreț al vieții de dinainte de apariția sinelui. Puiul de cocor care a învățat deja să zboare își urmează părinții înapoi spre o casă de unde trebuie să învețe să plece. Trebuie să vadă bucla o dată, ca să-i memoreze punctele de reper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon Street. Pe St. Ann găsiră cu ușurință Plymouth-ul. Acoperișul lui înalt se ridica deasupra tuturor celorlalte automobile, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trecut de șase când oamenii începură să-și strângă lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice e-mailul. Acolo, înconjurat de un desen viucolorat, îl aștepta un mesaj de la fiul său. NU UITA, spunea mementoul electronic, AZI E SEARĂ DE FILM. În fiecare marți, încă din timpuri imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
televizate ale lui Édouard Balladur; această casetă are un efect calmant asupra anumitor femei, ca și asupra majorității câinilor. Mai există o casetă cu Viața animalelor, prezentată de Claude Darget; nimeni nu se uită la ea niciodată, dar servește de memento și mărturie a barbariei epocilor anterioare. — Așadar, te lasă să scrii..., spuse Încet Michel. Nu era surprins. Majoritatea psihiatrilor privesc cu ochi buni mâzgălelile pacienților lor. Nu că le-ar atribui vreo valoare terapeutică; dar este o ocupație, cred ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fac deci răspunzător numai de omul Ravelstein, și cum nu pot să‑l zugrăvesc fără o anumită doză de autoimplicare, va trebui să tolerați și prezența mea pe margini. Moartea se strângea din ce În ce mai mult asupră‑i, transmițând În avans obișnuitul memento, adresându‑mi‑se În primul rând mie ca, pregătindu‑mă pentru sfârșitul lui Ravelstein, nu cumva să uit că eram cu câțiva ani mai bătrân decât el. La vârsta mea avansată, fiecare al treilea gând ar trebui să se Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Umane. Glumești, nu-i așa? Nu suntem generoși. Asta nu e decât o fracțiune din banii pe care ni i-ai economisit din procesele de calomnie. Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice a simțit cum o arde acest memento al singurului ei eșec profesional. —Ei, sunt sigură că n-o să-i duc dorul Amandei Hardwick. Faptul că nu avea s-o mai vadă pe nenorocita aia de femeie era unul din marile beneficii pe care le presupunea plecarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vasilica dispăruse. Se trezi din somn plângând încet... încet, cu suspine, murmurând. -Fata. Fata mea dragă!.. Ceasul arăta orele opt și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor murmurând. Mai către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i telefon! Vizit!” (sic!), de la paginile 35 și 49. Râd și curcile de această paraliteratură a lui Paul Goma. Memorial evocator al unui erou anticomunist Făgăduisem, În articolul „Providențial medic uman”, apărut În publicațiile „Cuvântul Românesc” din Hamilton Canada și „Memento” din Timișoara că de ne-ar permite sănătatea precară, vom prezenta cartea memorialistică a domnului doctor Teofil Mija, cel despre care este vorba În scrierea citată. Iată că, nu după prea mult timp, Preabunul nostru Părinte Ceresc, ne-a ameliorat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]