1,562 matches
-
doua sesiune, desfășurată în primitoarea sală a bibliotecii Academiei, a debutat cu comunicarea lui André Le Gall, autor al unei monografii dedicate dramaturgului (publicată recent în Franța, la editura Flammarion), care a prezentat elementele autobiografice din teatrul și scrierile sale memorialistice, în care, potrivit lui, Ionesco, "se pune în scenă" pe sine. Prof. Gabriella Bosco (Universitatea din Torino) a analizat drumul parcurs de cele cîteva proze ionesciene transpuse în piese de teatru. În ce mă privește, am vorbit despre experiența traducerii teatrului
Colocviu Eugène Ionesco la Roma by Vlad Russo () [Corola-journal/Journalistic/6611_a_7936]
-
a "patriarhalismului" - I. Slavici, I. Creangă și N. Gane. Nici unul nu e scriitor profesionist, nu întreprinde studii preliminare asupra mediilor descrise sau a claselor sociale, ci ei "servesc" în fond meleagul de baștină din care provin, cu înclinație spre genul memorialistic, amintiri folosite atât ca nuvelă sau roman, cât și ca "tablou de moravuri" sau studii psihologice, adică "o impresie integrală asupra mediului"18). Creangă apare aici în paradigma "realiștilor patriarhali", care s-a impus ca "un suflu de pace socială
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual, dar neesențială în fond, situație similară celei din romanul Maitreyi, al lui Mircea Eliade, în care "referința la jurnal are o importanță redusă" (p.
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
ce are predilecție spre evocarea elogioasă. Nu are malițiozități sau uri manifeste, de unde și tonul de blîndețe ceremonioasă cu care face portretul intelectualilor pe care i-a întîlnit. E curtenitor fără tresăriri beligerante, trăsătură care îi împrumută aerul unei reverențe memorialistice. E o candoare stranie în tonul lui Zeletin, un fel de sentimentalism gingaș fără pete licențioase, triviale sau necuvenite. De aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
doamna grasă? Să fie literatura română însăși? Dacă e așa, Cronicarul protestează: literatura română e încă destul de subțire. Cel puțin prin comparație cu alte... doamne. Aflarea în treabă Duminică seara, ediția online a EVENIMENTULUI ZILEI anunța pe scurt apariția volumului memorialistic al lui Adrian Marino, Viața unui om singur. (Cartea, incendiară din câte se pare, conține referiri nu tocmai flatante la o bună parte dintre personalitățile culturale ale momentului. E probabil și unul dintre motivele pentru care autorul a decis ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
din palmă și am descoperit că sunt identice cu ale mele, cu triunghiurile doar mai puțin ferme.” (p. 257) O scurtă glosă pe marginea unei posibile întrebări: de ce a decis Constanța Buzea să-și publice tocmai acum acest prim volum memorialistic? În orice caz, nu din motive conjuncturale. Vremea dezvăluirilor postdecembriste a trecut de mult. {i oricum, nu în dezvăluiri stă centrul de greutate al Creștetului ghețarului. Sigur că au și ele o pondere, că în ordine imediată au de ce interesa
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
motivație strict familială: bunicul dinspre tată al lui Rădulescu-Motru, care luptase în oastea de panduri a lui Tudor, silit fiind să se ascundă după înăbușirea răscoalei, a fost adăpostit la mînăstirea de la Gura Motrului de Eufrosin Poteca. Cît despre partea memorialistică, se vede lesne că, spre deosebire de scrisori, șubrede prin tonul fastidios de perorație goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
lingvistica romanică și în studiul comparatist al limbilor romanice, Alexandru Niculescu a avut șansa de a-și petrece mulți ani în universitățile din Occident: Berlinul de Est (1954-1955), Viena (19631965), Padova (1965-1971), Sorbona (1980-1983), Udine (1986-2002), lingvistul adunînd un material memorialistic de o luxurianță care, cantitativ vorbind, putea singură să-i umple tomul. Dacă însă rezultatul nu se potrivește intenției e din cauza modului în care autorul a înțeles să-și scrie cartea. Deschizînd Peregrinări universitare europene, ești martorul unei acribii filologice
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
aici și nu altundeva, deoarece, din cauza caracterului ei hibrid, riscă să cadă în afara sferei de interes atât a cronicarilor, cât și a istoricilor literari. Profit, deci, de împrejurare pentru a semnala documentele pe care le conține, împreună, desigur, cu contextul memorialistic hărăzit de autor. Volumul se alcătuiește dintr-o suită de profiluri literare, deghizate în memorialistică. O memorialistică blândă, necorozivă, care tinde să se obiectiveze și, de aceea, face apel la document. Se poate spune chiar că memorialistica nu există, pentru
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
Cosmin Ciotloș Niculae Gheran, Arta de a fi păgubaș (III). Îndărătul cortinei, București, Biblioteca Bucureștilor, 2012, 604 pag. Despre primele două părți ale Artei de a fi păgubaș am scris mai demult („România literară“, nr. 9/ 2011). Între timp, tetralogia memorialistică plănuită de Niculae Gheran a mai înaintat cu un volum. Îndărătul cortinei apare acum, la aceeași editură, în completarea seriei inaugurate de Târgul Moșilor (2008) și Oameni și javre (2010). Probabil peste doi ani, dacă e să se respecte ritmul
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
să dea numele unui întreg volum de articole și eseuri apărut recent și în traducere românească (excelentă, mulțumită traducătorului Ciprian Șiulea și redactorului Radu Pavel Gheo). Volumul reunește șapte texte, mai mari sau mai mici, articole, eseuri, scrieri cu caracter memorialistic, scrise între 1936 și 1947 și apărute în publicații precum „Tribune, Fortnightly, Polemic, Folios of New Writing, Now” sau „Partisan Review”. Indiferent de tema sau de natura textelor, toate sunt scrise în aceeași manieră și, absolut remarcabil, toate conțin judecăți
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
ce credeți că pun la cale domnișoarele? (Lilit Petrosian și Marina Balaian, rețin eu.) Prind a cânta ceea ce știu: Vine, vine primăvara. Bineînțeles, împreună cu ele, cânt și eu, amintindu-mi de copilărie. Și chiar despre cum am scris la romanul memorialistic Copil la ruși. Cântăm, încheiem cu bine, cursiv, fără sincope melodia, după care domnișoarele (Lilit scrie versuri), în duet parcă, încep a recita Revedere de Eminescu, și eu rostesc versurile împreună cu ele: Numai omu-i schimbător, / Pe pământ rătăcitor, / Iar noi
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
mistuite de patimi, slăbiciuni și prăbușiri iremediabile. În acest tipar filogenetic intră și Igor Isac, al cărui volum cuprinde cortegiul de iubiri, rătăciri și pasiuni artistice care i-au întipărit ființa în ultimele decenii. E cronica răvășirilor puse în tipar memorialistic, grosul amintirilor fiind rupt din boema artistică a Chișinăului din anii ‘70-’80. Cititorul face cunoștință cu figuri antologice din scena cu deșertăciuni culturale ale lumii de peste Prut. Igor Isac e un înzestrat portretist, căci personajele ți se întipăresc în
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
și sentințe pentru a le dilua în semnele expresionismului regenerat. Lipsesc din roman o bună parte din termenii care invadează poezia lui Baghiu, cu precădere cei medicali, împrumutați, fără îndoială, de la expresioniștii germani. Atmosfera morbidă este refăcută doar de textul memorialistic al tatălui, Grigore Barna, pe care fiul Vili, naratorul, îl transcrie în timpul unei burse culturale în Occident. Aceasta este și povestea romanului. O confesiune de departe, cu teleportări întrun trecut ramificat, după modelul manifestului poetic. Nu lipsesc desele afilieri biografice
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după criteriile unei memorii capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării: stilizând scrisul tatălui, fiul trăiește viața celuilalt. Asistăm la
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
menită să pună cap la cap, cu luciditate, toate aspectele operei lui Manea, pe verticală și pe orizontală. Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași teme și obsesii
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași teme și obsesii ordonează opera lui Norman Manea dincolo de particularitățile ei de expresie. Pe orizontală, Claudiu Turcuș renunță la postularea celor
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
neabătut, un model. Eclipsele de caracter ale autorului Istoriei deveniseră deja, ele însele, istorie. Revenind la Crohmălniceanu, în ce-l privește, cele două tipuri de atitudine s-au precizat clar odată cu apariția acestor Amintiri deghizate (1994). O parte dintre paginile memorialistice de aici au fost amendate de comentatori (în virtutea unor stenograme apărute după revoluție) ca mistificări în folos propriu. E adevărat, totuși Crohmălniceanu n-a ascuns, aici, episoadele de tinerețe care nu-i făceau cinste, dar, de explicat, le-a explicat
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
cărții: „Util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator”. Așa încât, mai mult decât o autobiografie reconstituită memorialistic, Internaționala mea e o reconstrucție documentară cu intenție de frescă. Oricât de ciudat ar părea faptul, Ion Ianoși își documentează propria existență cu acribia și cu imparțialitatea consacrate în volumele de cercetare propriu-zisă. Certificate de familie, situații școlare, liste instituționale
O frescă autobiografică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4388_a_5713]
-
mea, fidelitatea mea față de extrem-radicalul Nietzsche, pe care l-am pus în exergă încă de la primele mele romane. I. S.: A devenit de asemenea o regulă a ultimilor 10-15 ani ca în paralel cu proza să scrieți eseuri, critică literară, memorialistică, să realizați traduceri de poezie. Rechizitoriul din volumul Trădarea criticii a făcut multă vâlvă. Criticilor generației dumneavoastră le aduceți o gravă acuză: aceea de a fi trădat literatura din 1990 încoace. Mie nu mi se pare că Eugen Simion sau
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
personalități infinit mai ponderate, precum Alecsandri ori Kogălniceanu - toate au trecut la stilul excelsus al prozei, cultivat atunci de Heliade. Originalitatea lui Heliade poate fi însă măsurată prin faptul că el nu a rămas prizonierul poncifelor biblice din propriile cărți memorialistice. Cea mai savuroasă dintre ele, Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine, își extrage interesul tocmai din relatarea vie și colorată a evenimentelor Revoluției, realizată de un martor ocular subiectiv, iritat și bîrfitor. Să nu uităm că, genuin, Heliade a
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
că destinul lui Stroescu- Stînișoară e să fie mereu asociat cu imaginea directorului Departamentului Românesc de la Europa Liberă, nici o altă perspectivă neavînd trecere pe lîngă această efigie înțepenită în memoria colectivă. Și totuși autorul de cărți Stroescu- Stînișoară (cărți predominant memorialistice, la fel ca cele două volume de Întrezăriri, apărute anul trecut la ICR) e un luminos interlocutor de timbru confesiv: o natură vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
îi va spune că poezia nu se poate scrie decât din îndemn lăuntric și nu prin „exersarea voinței”. De atunci, mărturisește poetul, „am utilizat voința în alte domenii, acolo unde era justificată: în eseu, în traduceri, în proză, în fragmente memorialistice”. Atât că momentele de grație, momentele care aduc duhul poeziei sunt rare, parcă prea rare, ceea ce naște alt șir de întrebări și neliniști, alte frământări: „Doamne, cât de rară s-a făcut coborârea poeziei asupra-mi! Poeții și matematicienii sunt
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
Rotondei 13”. Inaugurate de Șerban Cioculescu și continuate, după moartea sa, de alți amfitrioni, respectivele întâlniri și dezbateri s-au dorit a fi un cadru neconvențional de manifestare a istoriei literare, sub forma evocărilor, medalioanelor și, mai ales, a intervențiilor memorialistice ale unor personaje ale acesteia: scriitori, critici, editori, artiști. Volumul al VII-lea ne propune, astfel, după scenariu deja acreditat, 13 „Rotonde 13”, dedicate unor clasici ca I. L. Caragiale, Mihai Eminescu sau George Bacovia, criticilor G. Călinescu și Perpessicius, scriitorilor
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]
-
comentarii care să o pună în valoare. Dar, ca și în volumele anterioare, majoritatea intervențiilor editate aici sunt de citit de la un cap la altul. Oralitatea discursului netezește, cumva, asperitățile istoriei literare, transformând-o - în special în evocările cu caracter memorialistic - într-o lectură agreabilă, în egală măsură plăcută și instructivă. Asta dovedește că Șerban Cioculescu a avut dreptate când a inventat formatul „Rotondei 13”: chiar dacă istoria literară a devenit o îndeletnicire accesibilă mai curând specialiștilor, rebarbativă pentru marele public, dezbaterile
Farmecul pierdut al istoriei literare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5058_a_6383]