1,109 matches
-
despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate osul, de-a fost os,/ Avea-n loc de rădăcini/ Inimă de Făt-Frumos/ Îngropată de străini”). În majoritatea culegerilor ulterioare se intonează o cântare a pătimirii românilor, în versuri accentuat folclorice și mesianice, peste care se varsă lacrima tremurată a unui colț de țară vitregit, bătut nemilos de vânturile istoriei. Tonalitatea elegiacă și sentimentală, ca și cea blasfematorie, încruntată, care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
semințele - făceau ca o parte a terenului arabil să nu poată fi Însămânțat sau să producă mult mai puțin decât de obicei. Yaney, The Urge to Moblize, pp. 515-516. Yaney consideră uimitoare continuitatea aspirațiilor Între ceea ce el numește „agronomii sociali mesianici” din vremea regimului țarist și bolșevicii care se ocupau de colectivizare. În unele cazuri, era vorba de același persoane. Figes, Peasant Russia, Civil War, p. 250. Foametea și fuga din orașe a redus numărul de muncitori din industrie, de la 3
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene. La Octavian Goga, analiza se focalizează în principal pe ipostazele pe care le îmbracă lumina în scrierile acestui poet mesianic. În eseul consacrat liricii lui Aron Cotruș accentul cade numai pe două elemente, pământul și focul, iar ultima secțiune, dedicată simbolismului acvatic la Ștefan Aug. Doinaș, pune în discuție, sub influența teoriei lui Gaston Bachelard, simbolismul ochiului în paralel cu
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
a secolului al XIX-lea este H.-R. prin simbolizarea pornirilor interioare contradictorii (Serafimul și heruvimul, Visul). Odată cu primele înrâuriri ale creației lui Victor Hugo, cu care avea puternice afinități, poetul român evoluează spre o gesticulație romantică, declamatorie, de tip mesianic, plină de grandilocvență, de simboluri și de alegorii. Poemele capătă treptat o coloratură socială și religioasă mai evidentă. Destinul omenirii și îndeosebi locul poetului-profet în univers constituie acum teme dominante. Încă de la 1836 se observă intenția lui H.-R., acaparat
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Relativ prolific - unsprezece cărți în douăzeci de ani -, poetul nu a putut evita instalarea într-un anumit manierism șaptezecist, deși originalitatea tonului nu îi poate fi contestată. Referindu-se la volumul de debut, Laurențiu Ulici semnala însușiri precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
capitalist) și comunismul ateu. Ins), privit) prin prisma dimensiunii mizelor și prin cea a forței conflictului, ideologia a fost subordonat) interesului politicile Americii și Rusiei, care s-au comportat mai mult că puterile tradiționale, decat că liderii unor mișc)ri mesianice. Într-o lume în care dou) state, unite prin antagonismul lor reciproc, îl pun, de departe, în umbr) pe oricare altul, impulsurile c)tre un r)spuns calculat ies cel mai clar în evident), iar sancțiunile la adresa comportamentului iresponsabil își
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
126. Marx prelua unul din marile mituri ale lumii asiatico-mediteraneene și anume rolul izbăvitor al celui Drept („alesul“, „unsul“, „neîntinatul“, „trimisul“) pe care îl asimila însă cu proletarul 127. În plus, el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sămănătoristă ori poporanistă, opuse celei burgheze, mult mai firavă; precaritatea morală a clasei politice, care a intrat, la sfârșitul ciclului interbelic, într-un proces accelerat de disoluție, la care se adaugă inconsistența asumării valorilor și a culturii politice democratice; soluțiile mesianice promovate de carlism, dar și de regimurile legionar și antonescian, care au coincis cu aruncarea peste bord, fără o rezistență semnificativă a instituțiilor și a culturii democratice; resemnarea fatalistă în fața ideii „necesității“ dictaturii în vremuri de restriște (să notăm că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în ținuturile românești și asupra hegemoniei teritoriale a acesteia. Accentele mesianice sunt înlocuite aici cu ieșiri disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt vehiculate multe dintre locurile comune ale politicii oficiale ceaușiste. L. și-a adunat publicistica în volumele
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
pentru a face să meargă un asemenea grup, aș apela la un alt concept, elaborat tot de Bion, și anume grup fără lider. Bion a Încercat să definească felul În care funcționează grupurile ce nu sunt ordonate de o personalitate mesianică, care nu sunt orientate de un mesaj sau de un ideal. O personalitate mesianică acționează Într-un grup ca arhetipul Într-o operă literară. Ideea ar fi așadar de a constitui grupuri fără un centru, așa cum opera pe care o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
elaborat tot de Bion, și anume grup fără lider. Bion a Încercat să definească felul În care funcționează grupurile ce nu sunt ordonate de o personalitate mesianică, care nu sunt orientate de un mesaj sau de un ideal. O personalitate mesianică acționează Într-un grup ca arhetipul Într-o operă literară. Ideea ar fi așadar de a constitui grupuri fără un centru, așa cum opera pe care o analizează asemenea grupuri este o operă fără centru sau anarhetipică. S-ar putea face
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să inducă un model standardizat de comportament, de gândire și de raportare la lume, la societate. Nu intru În amănunte, se poate discuta de unde provine acest model, dacă Își are originea În filosofia marxist-leninistă sau dacă preia și adaptează speranțe mesianice creștine (omul nou al sfântului Pavel) ori gnostice (cum arată Alain Besançon). Ceea ce mă interesează este că societatea comunistă, ca o societate totalitară ce se respectă, a construit un asemenea scenariu explicativ sau adevăr unic, pe care Îl impunea cetățenilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atenția acestei generații s-a focalizat În direcția „provinciilor imaginare”, atât de atent analizate Într-o carte de către Nicolae Oprea: provincii fantasmatice, mitice, marginale, populate - ca În Omul de nisip al lui Mircea Ghițulescu -, de ființe vegetale stranii, cu propensiuni mesianice, răsăritene, marcate de dorința instituirii unui sistem educativ informal, alternativ, construit pe o logică monastică. Acestei generații Îi datorăm Însă și refacerea legăturii cu interbelicul spiritualist, chiar național și naționalist, deschiderea Înspre stilistica dispersivă a Balcanilor (prin exaltarea lui Ion
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe poet să „se petreacă” în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
pastișei, „Nistru”, 1982, 4; Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 196-204; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 288-293; Ioan Holban, „Ambasadorul Atlantidei”, CL, 1997, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 232; Mircea A. Diaconu, Ion Hadârcă. Poezia mesianică, CL, 2000,12; Popa, Ist. lit., II, 1191-1192; Const. Ciopraga, Sonetele lui Ion Hadârcă, CL, 2002, 12. M.C.
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
ideea genezei divine a poeziei. Istoric prin vocație, el se angajează într-un fel de luare în posesie a trecutului și a urmelor lui. Câteva discursuri ținute la sfârșit de an școlar, conturând vibrația lirică și intelectuală a acestui peregrin mesianic în istoria românească, au circulat și dincoace de Prut: Cuvânt cătră elevii școalei ținut. Hotinului, ruși și moldoveni, rostit în 1837, rămas în manuscris, editat numai în traducerea românească a lui C. Stamati („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1838
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
profeție măcar În parte realizată, ca partizani ai instituțiilor liberale, ai societății civile sau ai drepturilor omului, cei din urmă Își asumaseră statutul de intelectuali critici prin denunțarea efectelor devastatoare ale tranziției și prin apărarea victimelor acesteia. Discursul lor este mesianic și se plasează de asemenea Într-o perspectivă istorică pentru a anunța renașterea colectivă. Autori ai «teoriilor complotului», atribuind Întotdeauna criză pe care o traversează țară dușmanilor străini și agenților lor din interior, ei cheamă la o nouă revoltă populară
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
la trăiri ideale, purificate în cel mai înalt grad prin lumina solară. Actul poetic ține de sacru și nu poate fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la emanciparea națională a românilor. Pentru redeșteptare este nevoie de „duh românesc” și de „braț voinicesc”. Mai interesant, discursul dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822 dezvoltă într-un stil mesianic, ce îl anunță pe acela al lui I. Heliade-Rădulescu, o filosofie a istoriei de inspirație iluministă. Dialectica istoriei se revendică de la antinomia bine-rău. Convertibilitatea celor două esențe determină evoluția ciclică a omenirii. „Roata veacurilor” este mișcată de alternarea stărilor de
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
domestic, iar Lucian Blaga este prezent cu versuri și aforisme. Colaborează, de asemenea, Ion Pillat, cu un număr important de poeme, V. Voiculescu, ce propune o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Zaharia Stancu
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti într-o vreme când nu se știa prea bine la noi ce este jurnalul intim. El avea conștiința jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
1981 Premiul Comitetului Central al UTC pentru cartea Mașina de scris și în 1985 Premiul revistei „Luceafărul” pentru volumul Viața în infraroșu. Mai colaborează la „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Orizont”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Svetova literatura” (Praga), „Literarni mesianic” (Varșovia), „Inostrannaia literatura” (Moscova), „Rumänische Rundschau” (București) ș.a. E prezent în mai multe antologii, apărute în țară și în străinătate. În prima fază a evoluției sale lirice - Elegie pentru puterea orașului și Luminile orașului (1975) - Ș. apare fascinat de peisajul
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
1914-1915), iar la „Moldova de Răsărit” (1931-1932) este redactor. A semnat și Alcest, Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania, Vera. Prima carte, Fiori de primăvară, îi apare în 1912. Lirica lui S. este a unui mesianic, cultivând un vers de inspirație civică. După 1920, în colaborare cu Titus T. Stoika, alcătuiește o „culegere de date și documente istorice”, Basarabia, pământ românesc (1924), și singur, în 1938, „un profil literar” Cincinat Pavelescu. Interesat de literatura franceză, dar
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
revoluție în raport cu această viziune strict mitologică. Mai întâi, el păstrează din iudaism, mai ales din profetismul iudaic, ideea, atât de importantă, a caracterului sacru al istoriei. Istoria omenirii are un sens, are un obiectiv de atins - în speță, instaurarea domniei mesianice - și, prin chiar acest țel, ea devine sacră. Dumnezeul lui Israel se revelează în această istorie, iar poporul pe care El l‑a ales este pe deplin părtaș la planul dumnezeiesc. Apoi, prin credința că Dumnezeu Însuși s‑a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ieronim. Adela Yarbro Collins supune criticii caracterul mai mult sau mai puțin arbitrar cu care cercetătorul german folosește, în cartea sa, termenul „Anticrist”. Este limpede că această denumire nu poate fi aplicată decât unui adversar al lui Dumnezeu, în context mesianic. Bousset însă o invocă în toate cazurile, fără discriminare. La rândul lui, W.A. Meeks îi reproșează cercetătorului german ignorarea tradiției „pseudoprofeților”, tradiție autonomă, care va avea un rol esențial în constituirea anticristologiei. În opinia lui Bousset, pseudoprofeția reprezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]