1,344 matches
-
valorile etniciste și autohtoniste tradiționale a predispus intelighenția la o carieră de obediență față de regimurile autoritare. Când regimul comunist, după interludiul internaționalist din anii „obsedantului deceniu“, a reabilitat, parțial și trunchiat, naționalismul, la sfârșitul anilor ’50, iar ulterior l-a metamorfozat în doctrină legitimatoare, în anii ’70, intelighenția s-a aruncat cu arme și bagaje în brațele falșilor profeți. Ea s-a repliat în interstițiu, acolo unde a experimentat metoda micului curaj. E o materie în care a dobândit multă dexteritate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin „metode de camuflare“29, intelectualitatea românească sub comunism pare să-și fi compromis „spiritul apartenenței și al responsabilității în chiar mișcarea istoriei“30. Comunismul a reeditat un principiu dramatic din epoca războaielor religioase: cuius regio, illius religio. Principiul juridic, metamorfozat în conduită și atitudine. Intelighenția românească din anii regimului comunist nu a negat în substanța sa acest principiu, întrucât asimilase filosofia lejeră a asumării istoriei ca pe o fatalitate și a poporului român ca o victimă a jocurilor oculte de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aduce soarta, e menit să moară"163. În memoria colectivă, personajul este acceptat ca individualitate numai dacă se integrează într-o categorie impersonală, mai concret doar în condițiile în care individul își pierde o serie de trăsături specifice și se metamorfozează în arhetip. Ana este un asemenea arhetip, iar d-na T. devine arhetipul revitalizat din roman. Ea ni se înfățișează deopotrivă ca prim interlocutor al autorului, întâia protagonistă și cel dintâi narator. Mai greu de argumentat și, pesemne, greu de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care protagonistul află că Ladima, înainte de a se sinucide, a lăsat o scrisoare de dragoste d-nei T.: " În craniul meu se mișcă spetezele unei mori de vânt." Două constatări se impun. Printr-un insolit procedeu de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
calea și lasă-i pe ei să ți-l roadă până la os."200 Atât cât a fost posibil și în limitele bunului-simț, acesta ar fi, din punctul nostru de vedere, mitul lui don Quijote repovestit de Unamuno și care se metamorfozează într-un câmp arhetipal în romanele lui Camil Petrescu. Studiul gânditorului spaniol l-am considerat un reper sigur, fiindcă în permanență am avut în vedere gândul lui Mircea Eliade: "Unamuno este singurul spaniol care a izbutit să dea o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
hamletiană, "buba multei bogății". Cu sume mari de bani, Fortinbras echipează o armată care luptă cu leșii pentru un biet petec de pământ. Lui Hamlet nu-i rămâne decât să deplângă eterna vaniatate umană, care tulbură pacea universală și o metamorfozează într-o cangrenă: "Trei mii de oameni și treizeci de mii/ De galbeni nu pot dezlega un fleac!/ E buba multei bogății și-a păcii/Ce sparge-n trup, și, făr-a se trăda,/Ucide omul. Mulțumesc plecat/"209. Reprezentarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și făcut, Sache. Hai, pe unde a trecut guzganul, poate trece acum și șoricelul...Devii și dumneata complice beneficiar cu noi..."229 Pe tronul țării s-a așezat abuziv și insidios un asasin și crima lui se răsfrânge asupra cetățenilor, metamorfozând regatul într-o temniță. În piesa lui Camil Petrescu tot un asasin se află la conducerea Ministerului justiției și această nefastă stare de lucruri ultragiază în egală măsură condiția morală și logica bunului simț ale lui Gelu Ruscanu. A-l
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tu trebuie să scrii, Creangă, pentru că pe tine nu are nimeni a te îndrepta!") este o reconvertire a rostirii tainice prin care Sfântul Lazăr va fi readus la viață ("Lazăre, ridică-te și umblă!"). Din acea clipă, dascălul se va metamorfoza în marele povestitor, obscuritatea va deveni lumină, necunoscutul va fi înlocuit de cunoscutul și apreciatul Ion Creangă, primit fără rezerve în anturajul junimiștilor. Relația mai mult decât prietenească dintre ei ar trebui comparată cu aceea dintre poet și Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceeași aspirație spre împlinirea erotică. Pasta lirică e definită de senzorialitate, de acaparatorul impuls către trăire: „Poate / se-ndură și vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
Experiențe de acest gen, de-a dreptul surprinzătoare, am avut și cu alte persoane care mi-au înșelat încrederea, dezvăluindu-și astfel minusurile din structura caracterului. Imediat după 1989, caracterul multora dintre concetățenii noștri s-a restructurat și s-a metamorfozat brusc. Și-au trecut în conservare 193 însușirile de caracter cu care au operat în epoca de aur - și care le-au adus numai foloase și privilegii - și au scos de la naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
se considera nici scriitor, nici filozof. Mai mult, suspecta de fals orice rând destinat tiparului. Totul, în acest caz, ar fi fost destinat celuilalt, care, cu prezența lui implicită, ar altera sau ar deturna sinele. L-ar obliga să se metamorfozeze. „Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decât în opera sa”, susține Cioran, invocându-i pe Nietzsche și pe Flaubert („Mi-e cu neputință să recitesc romanele lui Flaubert; în schimb, scrisorile lui sunt totdeauna vii
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
este la Cioran semnul tutelar al adevărului. Dacă la începuturi Cioran trăia din frenezia cu care voia să construiască în istorie (de nu cumva chiar istoria), acum el e adânc înrădăcinat în sentimentul dezrădăcinării. Tocmai de aceea, lipsa adevărului se metamorfozează în șansă. Întrebarea este dacă nu cumva ruptura e înscrisă în chiar manifestările de consacrare, delirante, ale începuturilor. Altfel spus, nu cumva fața își conține de la începuturi reversul? Or, reversul impune ideea că Adevărul pe care îl caută Cioran e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă 9aprilie 1975). Cum să ia în tragic povestea cu înstrăinatul, când el se simte foarte bine în găoacea melancoliei, în care se închide cu voluptate? Sceptic, melancolic, umorist, Cioran nu putea fi tragic, chiar dacă limitele care îl definesc se metamorfozează în deschideri și în iluminări. Să recitim: „Melancolia, această rană a frumuseții”. Dar poate că Cioran spunea toate astea conjunctural, numai și numai pentru a-și vindeca fratele. Nu-i decât o dovadă în plus că, umorist, el se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de țară, Cioran descoperă că vidul său interior este congener vidului valah. Sau poate descoperă că orice vid, odată explorat, se metamorfozează într-atât, încât devine opusul său și e sens. Ura de origini Ă care este înainte de toate ură de sine Ă se transformă în prilejul unei restaurări. Îi scrie lui Aurel Cioran în 2 decembrie 1977 (338): „În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un moment în care reclamă nevoia de a gândi și recuză dezindividualizarea, topirea în materia din jur. Cum vom vedea, tocmai pierderea sinelui Cioran o caută și adesea o provoacă. Să fie, această din urmă căutare, semnul unei neputințe care metamorfozează lașitatea în act de asumare negativ-eroică a nimicului? Oricum, o afirmație ca aceasta, atât de rară în ideea ei, pare cu totul surprinzătoare. Tocmai de aceea ea ar putea spune mai mult decât desele afirmații în care Cioran vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a două decenii, poeme încropite - s-a spus - de un „diletant”). Implicat în prezentul imediat, polemist de temut, muindu-și pana în cerneala pamfletară, el urmărește atent pulsul vieții românești și comentează, poematizând, evenimentul politic, intern sau internațional. Reportajele sale metamorfozează faptele nude (luate ca pretext), așezând sub lupă detaliul, pentru a extrage semnificații în registrul literaturii. Pe-un picior de plai (1957), Cât în șapte zile (1960), Cu o torță alergând în fața nopții (1972) ating nivelul „artistic” al scrisului, vădind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
fatală, precum un fatal clopot, / Răsună în urechile aceleia pe care mi-am dorit-o de soție". Goddwyn. A Tragedy / Goddwyn. O tragedie - "Ea auzit-a glasul morții"; "glasul ascuțit al cruntei suferințe"; "Războiul cel cu fața sîngeroasă". English metamorphosis / Metamorfoză engleză - "război mistic". An excelente balade of charitie / Baladă excelentă despre caritate (1464) - "De nori o grămădire, ce-avea culoare mohorîtă sură"; "furtuna cea neagră"; "Cît de mizer și cît de veștejit, sfrijit, mort!" Songe to Ælla / Cîntec pentru Ælla
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pași în a patra dimensiune” și are o imagine specială a lumii, dar și fiorul unei existențe de dincolo de concret, de materie și spirit, de viață și moarte, de sens și nonsens. Hipertrofierea eului conduce la desubstanțializarea individului, identitatea finită metamorfozându-se într-o entitate dezmărginită, care cuprinde însăși lumea. Poetul conferă un vag sens cognitiv tulburatelor sale imagini, sugerând că vrea să dezlege tainele cele mai ascunse, să aprindă „miezul lucrurilor” „cu foc ceresc”, dar rezultatul e o poezie prea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
la emoții sofisticate. Mai trebuie oare precizat că hedonismul este contrariul supunerii față de instinctele cele mai de jos ale animalelor și că presupune inversul supunerii față de imperativele gregare ale momentului? Ale noastre trimit la consumerismul care traversează secolele și se metamorfozează în funcție de nevoi. Numai filosofia ne permite să facem o triere, să distingem plăcerile care alienează de cele care eliberează și dezvăluie semnătura radioasă a unui efort reușit asupra propriei ființe. MOMENTUL AL CINCILEA SALVAȚI PRIN POLEMICĂ: TREI MUȘCHETARI HEDONIȘTI VIII
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de lucru filosofic. Acest oriental elenizat romanizează o gândire și îi dă mijloacele de a se metamorfoza păstrând și apoi depășind un anumit număr din învățăturile Magistrului. Traversând lumea mediteraneană de la est la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp. 234-235. 227 Ibidem, vol. I, p. 80. 228 Ibidem, p. 266. 229 Ibidem. 83 suveranului dorința de a se afirma ca un justițiar, și nu ca un supus. Cuvântul metamorfozează și salvează, o dată în plus, onoarea femeii. Cu o certă apreciere a spiritelor mari ale epocii, Elisa evocă, în ziua a șasea, figura lui Guido Cavalcanti, nu doar un mare liric, ci și un spirit luminat, retras departe de cei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ales educația aleasă primită de la o vârstă fragedă: „am învățat încă din cei dintâi ani ai fermecătoarei copilării, sub îndrumarea unei respectate învățătoare, tot ce se cade a ști o tânără nobilă.”241 Dragostea va fi cea care o va metamorfoza, o va determina să acorde o atenție sporită propriei persoane, dar care o va aduce și pe prăpastia disperării. Este deosebit de interesant acest traseu inițiatic al femeii în tainele iubirii: începe de la ezitări și incertitudini, se instruiește în tainele disimulării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
puterea așa cum și-a dorit: „Îmi puse mie frânele în mână/ Să fiu pe casă, pe pământ stăpână,/ Pe brațu-i și pe limba lui procleată;/ și-i poruncii să arză cartea-ndată.” 395 Focul vine din nou purificator, distrugând răul metamorfozat în manuscris. Cartea devine un substitut al femeii, un mijloc misogin prin care bărbații își ascundeau de fapt temerile cele mai intime, Jankin preferă „terfelogul” în locul consoartei sale reale, înlocuind plăcerea oferită de relația conjugală cu cea a lecturii. Târgoveața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
batrânețea și urâciunea nu s-ar cuveni să fie impedimente în calea fericirii.417 Regăsim aici o reacție împotriva ierarhiei sociale rigide a timpului. Deznodământul nu poate fi decât fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice și 581 Francesco De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]