478 matches
-
povestire, Surorile, are în centrul atenției moartea reverendului James Flynn, iar ultima, Cei morți, umbra stăruitoare a tânărului Michael Furey. În deplin acord cu tot ce a scris Joyce, Oameni din Dublin transferă întreaga forță semantică a metaforei în spațiul metonimiei. Fiecare instantaneu din viața unui individ reflectă un scenariu major, o frântură din povestea infinit complicată a unei existențe conține, asemenea hologramei, detaliul precis al conexiunii dintre parte și întreg. Volumul are în centrul său un nucleu de semnificații ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și care creează un efect poetic mai puternic cu cât sunt mai originale, mai surprinzătoare. „Funcțiunea poetică proiectează principiul echivalenței de pe axa selecției, pe axa combinării. Echivalența devine factorul constitutiv al secvenței.” Prin intermediul metaforelor și al altor figuri de stil (metonimia, sinecdoca), al ritmului, rimei, repetițiilor, al alternanțelor, al contrastelor, „se poate spune că locutorul elaborează un cod special, un sistem singular realizat într-un mesaj singular. Lucrul acesta nu trebuie înțeles în mod mecanic; în măsura în care un mesaj are funcție poetică
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
73-77; Regman, Cronicari, 180-192; Râpeanu, Interferențe, 192-196; Stănescu, Cronici, 145-155; Ardeleanu, „A urî”, 51-60; Barbu, Sine ira, 162-165; Popa, Modele, 65-67; Ciobanu, Panoramic, 236-240; Munteanu, Opera, 210-218; Raicu, Structuri, 283-285; Constantin, Prozatori-critici, 52-61; Tudor, Pretexte, 155-164; Săndulescu, Citind, 218-230; Martin, Metonimii, 339-342; Iorgulescu, Rondul, 179-187; Dimisianu, Valori, 72-76; Balotă, Universul, 144-164; Dumitru Micu, Periplu, București, 1976, 257-264; Ștefănescu, Preludiu, 174-181; Dimisianu, Nouă prozatori, 89-117; Pillat, Itinerarii, 291-297; Simion, Scriitori, I, 582-597; Raicu, Practica scrisului, 246-250; Alboiu, Un poet, 33-35; Florin Mugur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
care totul se petrece ca și cum n-aș fi citit cartea și În care Îl regăsesc pe noncititorul care aș fi putut rămâne dacă aș fi fost mai avizat. A spune că am citit o carte e așadar mai degrabă o metonimie. Nu am citit niciodată dintr-o carte decât o parte mai mare sau mai mică și chiar și această parte este condamnată, pe termen mai lung sau mai scurt, la dispariție. Astfel, mai mult decât despre cărți, vorbim cu noi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
la șantierele scripturale ale Noului Roman, gemene benigne ale celor de exterminare dintr-o Uniune Sovietică fetișizată, realismul minuitist, martor și aghiotant al unei realități tot mai sărace În minereu nobil, dar nu mai puțin interesante Înțelege să reprezinte În metonimie nu atît o lume, cît mișcări inaderente vreunei ordini, oameni inaderenți (În general: la formele de organizare socială, la valori, la ei Înșiși pînă la urmă); să se abandoneze cînd și cînd În favoarea unor subtile Întoarceri la sine scripturale, să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un producător de veselie la comandă,2) cît și un paratrăsnet pentru nemulțumirile contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin metonimie, „Țara lui Hübsch”, expresie devenită proverbială, folosită pînă și în titlul unei publicații. „Țara lui Hübsch” era una a contrastelor, a capriciului, a arbitrariului, a pseudocivilizației și pseudodemocrației; „țara tuturor posibilităților”, îndeosebi pentru aventurierii străini și pentru autohtonii cu tupeu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
berze în vîrf. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 99 b) O funcție indicială Descrierea unui loc poate fi deturnată prin reprezentarea indirectă a unui alt lucru diferit. Această oblicitate este obținută prin intermediul a două figuri articulate între ele, care sînt metonimia și sinecdoca pe de o parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
parte, metafora și comparația pe de altă parte. Fără a subestima importanța metaforei, voi insista asupra a doi tropi esențiali care concură la apariția, în mod spontan, a imaginației spațiale. Sinecdoca este cea care se definește prin ideea includerii; cealaltă, metonimia, prin ideea de coexistență. Ambele au capacitate particulară de creație: în descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus, o logică a imaginarului prin faptul că ele vorbesc despre
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
creație: în descrierea romanescă ele fac să varieze o logică a spațiului și o logică a imaginației, sau mai bine spus, o logică a imaginarului prin faptul că ele vorbesc despre și structurează o lume. R. Debray-Genette, 1984 Scrierea realistă: metonimia și sinecdoca A fost de mai multe ori subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ele vorbesc despre și structurează o lume. R. Debray-Genette, 1984 Scrierea realistă: metonimia și sinecdoca A fost de mai multe ori subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd linia raporturilor de contiguitate, autorul realist operează digresiuni metonimice, de la intrigă la atmosferă și de la personaje la cadrul spațio-temporal. R. Jakobson, 1963, p. 62 Teorie pe care o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lîngă gard, preotul cu tricorn, care-și citea cartea de rugăciuni, își pierduse piciorul drept, iar ghipsul, cojit de ger, îi lăsase un fel de rîie albă pe obraz. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 47 În ce privește relația dintre metaforă și metonimie, J. Neefs (1973) distinge două tipuri de metafore descriptive, după felul în care sînt, extra-diegetice sau intradiegetice. Sînt extradiegetice procedurile comparative al căror atribut comparativ se referă la un dat spațial exterior contextului istoriei povestite (diegeză), fie că aparține microuniversului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ureche)], [ochi (pupilă)], [pupilă (iris)] etc.; de micropropoziții descriptive de tip pd. ASM cu [urechea (corespunde unei pete)] și de tip pd. SIT cu [ochi (protejați de pleoape)], [pată (poziționată lateral ochiului)] sau [narinele (se deschid la extremitatea botului)]. Observăm metonimia contactului exterior al pleoapelor și al ochilor cu localizarea spațială: în lateral, la extremitate. Astfel avem o idee asupra modului de stabilire a coeziunii-coerenței și a conexiunii globale din secvența descriptivă. Ca omagiu adus lui J. Ricardou și pentru a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dinamicii comunicative aduce un anumit număr de răspunsuri asupra importanței textului "de suprafață" în tratarea informației. Este posibil chiar să rezumăm sensul configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
configurațional al secvenței prin parcursul unei relații de coerență dintre două elemente în care se regăsesc figurile (sinecdocă, metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a "noului venit" (paragraful 4 din Doamna Bovary): (40) Rămas în colț, după
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al obiectului descris (scutul). La acest nivel, se situează o primă diferență între DA analizate în [3] și descrierile homerice. În acestea din urmă, atenția nu este focalizată nici pe actor, nici pe acțiune, ci pe obiect, obiectul legat prin metonimie de personajul care acționează. Acest tip de descriere a fost mult timp considerată de către retori drept un model, drept singurul mod corect de a scrie. Ea este, pe rînd, calificată drept descriere "dramatizată" sau "narativizată". Dacă este adevărat că "descrierea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
99, 100, 113, 114, 122, 129, 130, 132, 139, 142, 177, 189, 193 matezică (funcție) 34, 45, 58, 65, 71 metaforă 11, 29, 30, 63, 65, 66, 68, 70, 74, 76, 78, 125, 141, 147, 149, 218, 219, 229, 232 metonimie 63, 68, 147, 149, 154, 156-158, 181, 203 micro-propoziție 46, 47, 93, 96, 98, 99, 103, 107, 108, 112, 113, 143-149, 151, 154, 156, 167, 180 mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Rice sau din filme precum The Hunger (1981), The Lost Boys (1987), Little Dracula Goes to School (1992). Potrivit lui Zanger, faptul că mitul vampirului a supraviețuit în cultura populară contemporană se datorează trecerii de la vampirul ca metaforă la vampirul ca metonimie 103. O mutație asemănătoare a avut loc și în ceea ce privește tipul eroului, de la reprezentări metaforice la cele metonimice, discutate la finalul capitolului anterior. La fel ca urmașii lui Superman, noii vampiri nu posedă acea dimensiune metafizică a originalului. Parțial identificabili cu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în inconștient, ceea ce pro-voacă manifestări patologice: fobii, obsesii, lapsusuri, discontinuități de limbaj. Simptomele sînt semnificanți a căror semnificație trebuie descifrată, descifrare care este de fapt sarcina psihanalistului. Modelul lingvistic în psihanaliză este legat de teoria lui Jakobson privind metafora și metonimia ca poli fundamentali ai limbajului. Condensarea presupune suprapunerea semnificanților și generează metafore; deplasarea nu mai substituie un termen altuia, ci ia partea drept întreg, elementul drept ansamblu pe baza unei contiguități, adică a metonimiei (visul despre injecția făcută pacientei Irma
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
teoria lui Jakobson privind metafora și metonimia ca poli fundamentali ai limbajului. Condensarea presupune suprapunerea semnificanților și generează metafore; deplasarea nu mai substituie un termen altuia, ci ia partea drept întreg, elementul drept ansamblu pe baza unei contiguități, adică a metonimiei (visul despre injecția făcută pacientei Irma semnifică neliniștea lui Freud privind propriile cercetări). Inconștientul este acel capitol al istoriei individului marcat de un spațiu alb sau ocupat de o minciună: este spațiul cenzurat al cărui adevăr poate fi găsit însă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
educativ. Contiguitatea naturală a indicelui îl plasează la baza procesului de semnificare; "în aculturarea individului, indicii sînt primele semne, ei reprezentînd modul comuniunii și al contactului" ( D.Bougnoux,1991:50). Ca fragment prelevat din obiect, indicele prezintă referentul prin mecanismul metonimiei; referința sa este autoreferențială; de aici și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în interval de o jumătate de oră); în schimb se insinuează dubii, ezitări cînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Astfel, Umberto Eco distinge cinci nivele de codificare a mesajului publicitar: • iconic (similar iconicului denotativ barthesian); • iconografic (bazat pe tradiții culturale și convenții de gen, similar iconicului barthesian conotativ); • tropologic (al figurilor de stil vizuale, în primul rînd metafora și metonimia); • topic (al premiselor și toposurilor argumentării, cu prioritate toposul cantității "Toți utilizează produsul X" și toposul calității, al unicității produsului: "Numai X scoate orice pată"); • entimematic (structura narativă actualizată, eventual bazată pe un mister sau lovitură de teatru pentru accentuarea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau semiologia ca privire nouă asupra sensului (diferit focalizată) este poate alături de matematică limba latină a secolului al XX-lea. Problema ei este cea a responsabilității transplantării corecte a unor categorii lingvistice și poetice fundamentale. Denotație și conotație, metaforă și metonimie, sistem și proces, cod și mesaj, semnificant și semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
presa back-to-back, neintervenind nici unul în teritoriul celuilalt. iv) distanța publică pînă la și dincolo de 10 metri. Este distanța spectacolului, a conferinței, discursului politic. Comunicarea facială este neutralizată, gesturile se amplifică, vocea trebuie și ea supradimensionată. Definind teritoriile eului ca indici (metonimii ale persoanei), E.Goffman (1973) evidențiază modurile violării spațiale: incursiunea ("măturarea" cu privirea a figurii interlocutorului percepută ca ofensă în bandele de tineri mexicani cărora le este interzis sa îl fixeze pe șef sau ca preludiu al hărțuirii sexuale etc
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poate fi sesizat sub două aspecte fundamentale: ca sistem sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii de semne utilizate. 2
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]