727 matches
-
le oprime. Arbori calzi, deveniți aproape muzică, își mișcă frunzele, ca un tigru somnoros mușchii. Și pentru prima dată țin în mână două fructe de mango. Nu sunt verzi ca în pânzele lui Gauguin, ci galbene și mai mici. Dacă mexicanii au dreptate, fructele strălucitoare pe care le arată prin muzee tahitienii lui Gauguin sunt însă dintr-o specie inferioară. Cele de aici sunt înnobilate, au miezul parfumat și mai dulce. Strălucesc ca tezaurul lui Moctezuma în visurile spaniolilor. Cum ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o impresie de ziduri extenuate de lumină, un aer de oraș mediteranean unde trotuarele ard la amiază și noaptea e neagră ca un steag de pirați... Care e adevărata Villahermosa? Orașul unde Graham Greene își cumpăra hamac, sarape (poncho-ul mexican) și leacuri contra mușcăturilor de șarpe (în vederea expediției sale în interiorul provinciei Tabasco, pentru care venise) și unde, ca să evite apa din fluviu, trebuia în mod obligatoriu să consume "bere Moctezuma" sau ape gazoase îndulcite, nu mai există probabil, iar cel
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau în satele retrase la marginea lor, sunt ceasuri în care fața aridă a zeului Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele nu fac parte, ca la alte popoare, doar din patrimoniul lor cultural. Ele nu sunt, pur și simplu, povești. Sunt extrase, parcă, din viața
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ploii nălucește și azi. Începută cu o trădare a zeilor, istoria Mexicului s-a reconciliat cu ei. S-ar zice că istoria nu-i ajunge mexicanului și că mitul îi dă tot ce nu găsește înlăuntrul istoriei. De aceea pentru mexicani legendele nu fac parte, ca la alte popoare, doar din patrimoniul lor cultural. Ele nu sunt, pur și simplu, povești. Sunt extrase, parcă, din viața trăită azi, contaminate de ea, amestecate cu ea. D. zicea că în mit pașii timpului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cei care îl însoțeau n-au bănuit că undeva în pământ se afla un oraș mort. De fapt, nici azi nu se cunoaște numele acelui oraș. Palenque este numele unui sat vecin, Santo Domingo del Palenque. Bineînțeles, ca un bun mexican ce este, omul nu pierde prilejul de a amesteca legendele cu faptele istorice reale, fără grija de a le nuanța. După ce ne-a explicat, vizibil încîntat, că unii dintre cei care au văzut ruinele de aici înainte de Stephens au crezut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de la Teotihuacan și cele de aici vorbesc despre moarte ca sursă și condiție a vieții. Numai sacrificiile prelungeau ceea ce nici zeilor nu le stătea în putere. Piramidele au devenit, între timp, "vestigii", dar și azi Mexicul depinde, sufletește, de ele. Mexicanul n-are libertatea de mișcări a vecinului său american care, netrăgând după el decât un trecut subțire, care nu depășește fotografiile dintr-un album mai vechi de familie, se poate mișca în voie. Or, chiar dacă nu vine niciodată la Palenque
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
n-are libertatea de mișcări a vecinului său american care, netrăgând după el decât un trecut subțire, care nu depășește fotografiile dintr-un album mai vechi de familie, se poate mișca în voie. Or, chiar dacă nu vine niciodată la Palenque, mexicanul duce, fără să vrea, ceva din umbra ruinelor în ideea sa despre viitor. Poate că asta explică și gradul de civilizație diferit din America și din Mexic. Mă uit în jur la templele construite pe piramide și încerc să rezum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
toate triburile din Mexic pentru motive lesne de înțeles, dacă ne gândim că și azi porumbul deține un loc esențial în hrana locuitorilor de aici)... Cea mai înaltă piramidă e cea deasupra căreia se ridică Templul Inscripțiilor. În 1949, arheologul mexican Alberto Ruz a descoperit aici, sub lespezile de la intrarea templului, o scară ce cobora înlăuntrul piramidei. I-a trebuit aproape un an ca s-o degajeze și să ajungă la un tunel, urmând drumul arătat de un șarpe sculptat în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fi ocrotită, pentru speranța de a fi mai aproape de viață. Muzeul-seră e înlocuit cu clima străzii. Riscurile ascund tot atâtea șanse. Sunt ispitit să cred că pictura mexicană a coborât în stradă din aceleași motive care l-au determinat pe mexican să-și trăiască din plin sărbătorile. Așadar, nu numai pentru a se apropia de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru a ieși ea însăși din singurătate. Muralismul mexican mi se pare de aceea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de o sete cronică, imemorială, ca o boală pe care ploile o tămăduiesc numai temporar. Când această boală reizbucnește, țărâna capătă culoarea pietrei, pământul se zbârcește ca obrazul unui indian bătrân, iarba devine prăfoasă, cenușie și chiar cenușă. Și totuși, mexicanii au un fel anume de a vorbi despre secetă, surprinzător. Aproape tandru, aș spune, dacă nu m-aș gândi că această tandrețe e bizară, suspectă, subterfugiul cuiva care vrea să se arate și în fața naturii primejdioase un macho... arbori de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în jur fără să caut ceva anume. Și deodată îmi atrage atenția un amănunt pe care nu l-am observat până acum: felul cum trec familiile de mexicani. Mai întîi bărbatul, adăpostit sub un sombrero impunător. El reprezintă, evident, forța și orgoliul. Se uită undeva în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe care merge, ci numai problema orizontului. Apoi, la un pas în urmă, femeia și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
inspiratoarele acestor pasiuni muzicale și vecinii pot, în sfârșit, să adoarmă. După căsătorie, nu mai au nevoie de demonstrații muzicale. Dar un adevărat "macho" păstrează sub semeția de cocoș un temperament inflamabil. E destul de dificil să te lămurești ce înțelege mexicanul prin "macho" și prin "machism". Străinii și mai ales americanii zâmbesc ironic: macho? Și ironia cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e de carton și, se zice, n-ar fi rare cazurile când duelurile ceremoniale se sfârșesc cu urechi tăiate sau chiar cu accidente mortale. Dar a reduce "machismul" la atât înseamnă a vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la buze, s-a purtat ca un adevărat "macho". Onoarea, glumea Herder, e o vorbă care costă puțin, dar pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vedea în el ceva exotic, în vreme ce, în viziunea mexicanilor, Socrate însuși, ducând fără să-i tremure mâna, cupa cu otravă la buze, s-a purtat ca un adevărat "macho". Onoarea, glumea Herder, e o vorbă care costă puțin, dar pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia există ca să fie înfruntată, chiar dacă îndrăznețul nu se alege cu nimic din asta. El va avea măcar dreptul să spună că s-a comportat ca un bărbat. Ceea ce, pentru un mexican, poate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pentru mexican ea prețuiește uneori mai mult decât viața. Primejdia există ca să fie înfruntată, chiar dacă îndrăznețul nu se alege cu nimic din asta. El va avea măcar dreptul să spună că s-a comportat ca un bărbat. Ceea ce, pentru un mexican, poate însemna uneori totul. despre orgoliu Câteva nuanțe s-ar impune totuși. Căci anecdota cu cel care își descarcă pistolul în creierul unui prieten bețiv pentru a-l scăpa de durerea de cap se referă, ni se spune, tot la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
legendă în istorie, noi am făcut un drum invers. Plec de aici amețit, buimăcit de soare. La intrare, observ abia acum câteva prăvălioare în care se vând tot felul de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i să creadă că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de obiecte. Un american cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i să creadă că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o mistifică adesea prin exces. Fenomen care, de altminteri, nu se întîmplă numai aici. Nici o țărancă de la noi n-ar purta dumineca la horă costumul pe care scenografi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Săpătorii de fântâni din Yucatan nu se opresc până ce nu dau de apă. Și pentru mine apa căpătase altă importanță. Nu pentru că aș fi suferit de sete, ci pentru că uscăciunea, în loc să mă deprime, mă limpezea. În zilele de maximă limpezime, mexicanii zic despre Popocatepetl: "se vede". Nici nu e nevoie să pronunțe numele muntelui. Poate că și despre fericire se poate spune uneori la fel. tempo naturale Dimineața, soarele plutește din nou orbitor deasupra junglei. Ne pregătim să urcăm azi treptele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
stranie coincidență, însemna "vulturul care cade". Vroia să ne sugereze ― mi-am dat seama -să nu judecăm vechiul Mexic doar după pietrele de sacrificii sau după finalul crud din jocul de pelotă. ― Și să nu cumva să credeți că un mexican se simte jignit dacă-i vorbiți de cruzime, ne-a avertizat dr. Huerta zâmbind. Avea dreptate, mă gândesc acum. A vorbi despre ghilotină înseamnă, oare, a-i ofensa pe francezi? Ar trebui englezii să se rușineze de crimele sângeroase din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
la volan. Noi care suntem doborâți de căldură... Mergem cu viteză, trebuie să ajungem la timp la Valladolid, am întîrziat prea mult între minele de la Chichen-Itza. (Ah, această obsesie a exactității! Și eu care mă asemăn atât de mult cu mexicanii la capitolul "punctualitate"... ) Câmp gol, ars de lumină, câțiva palmieri, nimic altceva, ba da, un lan de henequen, cea mai importantă cultură din Yucatan, un fel de cânepă, apoi un bărbat care merge călare, o femeie care s-a oprit
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu pretenții de macho. Vorba unui înțelept, el minte cinstit și cu bună credință. Iar dincolo de plăcerea de a se lăuda există un adevăr care nu-l privește numai pe el. Întrucât, fără pretenția de a face din asta filozofie, mexicanul ar râde în nas oricărui misogin. "Ce prostie mai e și asta?, s-ar întreba el. Să trăiești, să fii tânăr și să nu iubești, să disprețuiești femeia?" Și, ca un argument zdrobitor, ar fi gata să-ți aducă aminte
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tineri ce stăteau la Chichen-Itza, cu spatele la piramidă, pe prima treaptă, îmbrățișați. Pentru asta există soare, tinerețe și dragoste. În mod normal, maximele morocănoase ale lui La Rochefoucauld nu pot avea nici o priză aici în Mexic. Ce să-i spună unui mexican asemenea vorbe?: Adevărata iubire e ca apariția spiritelor; toți vorbesc, dar puțini le-au văzut". Parcă-i aud pe tinerii mexicani comentând, în timp ce cu un bobârnac își împing frumosul sombrero spre ceafă: "Acest domn n-a avut noroc, ori s-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sunt uneori decât pseudonime pentru zeii primitivi. Mai important e altceva, că vocația mitului a rămas aproape intactă. Într-o arenă de sport, învingătorul se transformă cu ușurință în zeu. Învins, va fi apoi uitat, dar să nu-i reproșăm mexicanului această infidelitate. Foamea lui de mit trebuie hrănită mereu cu sânge proaspăt, ca odinioară zeii de care depindea universul. Mexicul mi-a sporit, deci, credința că, simplificând, trebuie să simplificăm în favoarea noastră. Soarele, nisipul, apa, sunt, de fapt, elemente la fel de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
zvonea că unul dintre marinari și-ar fi pierdut un ochi. Altercația s-a extins și a adus față în față personalul de la baza navală din Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele au scris că mexicanii purtau, pe lângă șișuri, și însemne naziste și că sute de soldați în uniformă, marinari și infanteriști, au năvălit în centru orașului Los Angeles înarmați cu ciomege și bâte de baseball. De asemenea, se presupunea că un număr egal de pachucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întunericului. Uitând de rivalitatea dintre ei, soldații și pușcașii marini răsturnau împreună mașinile parcate în fața unei vinării, în timp ce pe trotuarul de vizavi tinerii recruți din marină, îmbrăcați în maiouri de bumbac și pantaloni albi evazați, ciomăgeau de mama focului niște mexicani copleșiți numeric. Ceva mai încolo, la marginea grămezii, am zărit grupuri de colegi de-ai mei care se trăgeau de șireturi cu hăndrălăii din Patrula de Coastă și Poliția Militară. Nu știu cât timp am stat pe loc, năucit, întrebându-mă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]