20,801 matches
-
a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În 1879, „Foaia veșteda”, după Lenau („Vântu-o foaie vestejita/ Mi-a adus mișcând fereastră / Este moartea ce-mi trimite / Fără plic scrisoarea această”). Eminescu În Italia Despre trecerea lui Eminescu prin Italia nu sunt multe de spus; și nici vesele. Această trecere s-a petrecut la Începutul anului 1884, cănd după ieșirea din
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
Cine-o fi „negociatorul român” și cine vrea să-l „vulnerabilizeze”, doar dl. Năstase știe. De-o fi vorba de Vasile Pușcaș, prim-ministrul poate sta liniștit: pe negociatorul-șef nu-l „vulnerabilizează” nimic. Dl. Pușcaș e beton! Nu-l mișcă, vorba textierului, „nici vânt, nici val”. Intrat în viața politică vizibilă după 1989, Pușcaș a fost numărul doi al României la ambasada din Washington. Ca și astăzi, era de-un cenușiu perfect. Dac-a avut el tupeul să califice șutul
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
dinții pe tot ecranul. Monstrul, destinul și timpul se suprapun. Ai de la început senzația că o arenă de circ e un altar de jertfă. În seara asta Ludwig Metzger își prezintă filmul. În seara asta Aglaja învie în fața noastră. Se mișcă, rîde, vorbește, dansează, ne prezintă un performance împreună cu Jens, la 12 ani apare pe un afiș de cabaret într-un număr cu un titlu incendiar: Trupul. Aglaja într-un hotel, Aglaja în gara din Zürich, unde se întîlnește mereu cu
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
drumului și la urma urmei de-un suflet atît de parfumat?" așa grăiește lupul în timp ce toate nopțile stau cuminți în cuștile lor și veverițele și papagalii și dihorii fac haz nebun de figura ta uluită "O, Scufița Roșie cum te miști cum dansezi pe covorașul ros de soare din memoria bunicuței cum găsești încurcăturile acestea umbroase grațioase care-ți alcătuiesc micul dejun?" Așa grăiește lupul și zilele moțăie pe trapezele lor lucioase uneori certîndu-se-ntre ele cîrîind asemenea unor ciori apoi se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
meu, un hurluberlu et un effronté. În sfârșit, după o jumătate de ceas rămân doar în compania "Universului": Guță cumpără armament cehesc de șase sute de milioane; totodată comandă o sută de tunuri societății Reșița în compensațiune patriotică. Maniu nu se mișcă de la Bădăcin. În schimb Europa e un du-te vino: Ducele călătorește de la Roma la Berlin, Cancelarul de la Viena la Paris, Regentul de la Budapesta la Londra. Și viceversa. ș...ț 10 Mai. Marica pleacă devreme la invitația Veturiei - doamnele Grupului
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
aceeași limbă "necunoscută". Limba Mamei sale. Desertul ...De ce înainte vreme - poate și acum - copiii mici, sugarii, erau înfășurați strâns în scutece, împachetați, mumii? Aseară Dodoloi ne-a făcut o extraordinară demonstrație de gimnastică. Timp de aproape jumătate de oră a mișcat brațele și picioarele, repetând figuri care ne sunt recomandate și nouă pentru mușchii abdominali și dorsali, plus elongații ale fibrei musculare. De unde? Inexplicabil. Încă un miracol. ...Are ochi albaștri cu irizări metalice de gri, ochi deosebiți, ochi rari. Extraordinarul - orice
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
vegetale cînd păianjenul blond din ramurile mestecenilor ar fi dispus să-i dezmierde. Prieteni, măcar voi ascultați cu fervoare rugi în frunze lipite de Zidul Plîngerii: oracol verde. Molima de cristal I Așa a început mașinăria umană în urbea noastră mișcată de mîini călăuzitoare că nimic nu se dobîndește pe gratis nimic nu-ncepe zborul fără o fîlfîire peste prăpastie împins de-un resort nesăbuit. Așa a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și eu nu știam că mă voi prăbuși pînă la urmă) că de-atunci în fiecare noapte a solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu zîmbete de morți furau neveste tinere din
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
târât în prealabil, cu diametrul egal cu diametrul ciurului și a cărui capacitate asigura prinderea cantitativa a lichidului scurs. Pentru scurgerea completă a lichidului, produsul se așează pe ciur în strat uniform și se lasă să se scurgă 5 minute, mișcând ciurul cu grijă, din când în când, pentru a nu se destramă pulpa legumelor sau fructelor respective. După surgere se cântărește vasul cu lichid și se determina masă lichidului scurs (m3). Ambalajul gol se spală, se usucă și se cântărește
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
peliculele anterioare marelui cataclism, referitor la iradieri. Dar cum ți-e gândul numai la femele nu mă mai mir de nimic. Joo Își plecă fruntea mormăind ceva fără Înțeles. Ochelarii Îi ascundeau privirile. Numai botul Încrețit de timpuriu i se mișca nervos, nemulțumit. Pavilioanele urechilor Îi tremurau de furie, transmițând tremurul ochelarilor cu rame minerale. Era de plâns, dar nu merita cercetarea mea. Chiar nu știi nimic? l-am zgândărit din nou. Joo tăcu. Își afundă mâinile În buzunarele cauciucate ale
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
cititorilor rafinați, iubitori de esențe: Luceafărul sau treptele spiritului hyperionic (2010) (distinsă cu Premiul național „Mihai Eminescu”, ediția XX, 2011). Este aproape uimitor cum un poet trecut bine de optzeci de ani, privește atât de limpede obiectul său de studiu, mișcându-se cu ușurință printre concepte și adevăruri estetice relevate de cercetarea (permanentă aproape) a operei eminesciene. De la carte la carte, ideile câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
cîinelui acoperit de frunze amuțind sub frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi umbla prin haos cu ochii deschiși și dacă îmi voi aminti de tine am să strig iar strigătul meu se
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase, stropise, pulverizase la cererea Birgittei care nu se mai putea mișca decât cu două bastoane. Se îngrășase, devenise enormă. Margot mă rugase să mai trec pe la Gunnar. M-am dus după o săptămână. N-am putut sta mult. Mirosea! Mai rău ca pe vremea când trăia Birgitta, cu toate bolile ei
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Ion Pop Semn N-ai deschis bine ușa, că un pumn de piatră izbindu-te în obraz te-a și umplut de sânge. Sunt semne că lumea se mișcă, sunt semne că lumea e vie, sunt semne că ziua începe bine. Temă cu variațiuni Mi se pare, albină, că ești absurdă. Tocmai am citit undeva că nu vei trăi decât vreo treizeci și cinci de zile (da, trei-zeci-și-cinci!) și-ncep să
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
fugi din casa nebuniei Luna verde în flux dă un luciu curat mediocrității Foarfecele atârnă taie desparte Fecioara de prunc într-o poșetă pierdută se află ultima batistă plânsă a umanității. Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
și-și lipește obrazul de geam. Oamenii pe care-i iubesc Se tem de mine. Cabina de telefon E pentru noi un costum uriaș de reclamă, E un animal caraghios care știe o poezie, Care vinde, Care, greoi, abia se mișcă Și-i stânjenește pe trecători. Dar de data asta Nu doar ochii se văd dinăuntru, Ci se vede totul. Vocea mea îl apasă pe bărbat, El se lasă în jos, Se chircește la picioarele mele, Lângă câine. Nu-mi cer
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
niciodată cocoțat pe acel candelabru imens, ancorat în niște lanțuri cu zale mai mari decât capul lui. Fusese turnat , probabil, în atelierul în care se făcuse și tunul cel mare cu care nu se trăsese niciodată pentru că nu putuse fi mișcat din loc după ce ieșise din mâinile faurilor. Își notase la un moment dat - în minte, evident, pentru că altfel nu avea nici pană, nici călimară și nici foi de scris - problema pentru a-i cere lămuriri Marfei Stanilova, dar fără îndoială
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
sunt tulburați de elanuri romantice - așa că cei mai mulți se grăbesc să depășească minunatul parc de odihnă, recreere și petrecere plăcută și utilă a timpului liber într-un pas săltat și cu privirile hoțește îndreptate spre orice boschet care foșnește, adie, se mișcă, sau, și mai rău, miroase de te trăsnește. Ei bine, sâmbăta seara, Ludmila și Boris - de Cervenkovi e vorba - se îmbăiau cu jumătate din apa caldă din boiler și plecau să se plimbe, ținându-se de mână, pe aleile parcului
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Emil Brumaru (1959) Musteau fierbinți, sub zare, dovlecii de mătase. Păianjeni dulci și putrezi zvîcneau în preajma lor. Și străveziu de crude și de primejdioase Țîșneau florile-n aer din carnea morților. Omizile în fructe mișcau sîmburii grei. Se prelingea o rîmă pe ceafa lui, bălană... Greieri răscopți de cîntec îi țîrîiau în rană Și îl mînjeau copacii, blajini și surzi, cu clei. Ce-adînci îi erau ochii de-adolescent, deschiși... Cu sînii prinși în palme se
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și înfiorată de sunetele subțiri care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase ieșite din sufletul muribund al unei femei îndrăgostite. Cristian se ridică ușor, urmând clinchetul ca o adiere și licărirea apelor spiralate, fără să se
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
încerc să obțin imposibila viză. Pentru mine porțile erau închise și telefonul suna ocupat tot timpul. Zilele următoare au fost zile "fără piele" - zilele lui Saturn. Gigantica planetă Saturn l-a întâlnit pe dușmanul său - Pluto, cea mai periferică planetă, mișcându-se în același plan cu alte planete. Asta îmi amintea de timpul când mă ocupam cu astronomia răsfoind reviste de specialitate, de când aflasem că Pluto fusese descoperită în 1915 de Percival Lowell, așa-numita "planetă X". Scriu asta pentru că anul
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
Brumaru Amoroasei noastre dragi Eu ce-am fost odată june Iar acuma-s bou prăjit La crieri de boliciune Stau și-ți scriu cracii vrăjit Unul e o libelulă Care-n aer trece-n zbor Celălalt e o pendulă Ce mișcă prin dormitor Însă amîndoi mă-mbată Căci în viața tristă grea Mi s-a pus pe ei o pată Ce n-o șterge nimenea Nice îngerii din ceriuri Nice însuși Dumnezeu Dînșii poartă dulci misteriuri Preste sufletu-mi mereu Între
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
Viitoarea mea Scurtă istorie a poeziei române, care va exista în cinci-șase ani, nu va depăși 350 de pagini, la fel ca Împotrivirea la uitare (despre prozatori, critici, dramaturgi), care nu va trece de 300 pagini. Foarte mult m-a mișcat chemarea telefonică a lui Alain Paruit. Însuși faptul că el mă solicitase cu traduceri din Cezar Baltag, acum doi ani, mă umpluse de mândrie, căci A.P. este cel mai mare și mai fertil traducător din limba română în cea franceză
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
în lumea noastră, cu toate că nu destul de bine remunerată - lucrurile mergeau și ele strălucitor, deși raționalitatea, care până la apariția Betinei fusese punctul meu forte, se topise și nu mai acordam nici o atenție schimbărilor din jur. Greșeală fatală. Căci în jur, lumea mișca totuși, chiar dacă, în încremenirea timpului nostru, noi nu o vedeam, nu o auzeam și nimic din afara noastră nu conta. Guvernul putea să-și facă de cap cu reformele și dute-vino-ul lui neîntrerupt. Guvernanții n-aveau decât să prospere în aiureala
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
consolez?... Bineînțeles c-am încercat să mă consolez. Nu se poate zice că nu. O-ho, cum am mai încercat să mă consolez... Și-am încercat să-mi văd de treabă. Să țin cont de mișcarea lumii. Și lumea se mișca. Se tot mișca lumea asta, nu se poate zice că nu. Așa au trecut anii. Între timp am încărunțit. Am început să albesc. Am albit de tot. Chiar până la oase am albit. Între timp, deși nu pare, lumea s-a
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]