962 matches
-
interior al melomanilor o mai mare fericire ca răspunsul la dragoste prin dragoste și spiritualitatea eticii cu un program veritabil și o distribuție artistică dincolo mult de cel mai înalt credo și de ora adevărului spectacolului contemporan la îndemâna furnicarului ce mișună prin organizații, asociații, dicționare, antologii, uniuni...: - orchestra simfonică „Regal d’Art”, sub bagheta dirijorului, compozitorului și orchestratorului Marius Hristescu; - soprana Alexandra Coman și tenorul Sorin Lupu. Până și roadele de aur ale mărului de aur au avut nevoie de culegătorul
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
unde se poate bea cel mai bun lichior de afine, pe care l-ai gustat vreodată! - Mergem acolo? întrebă Carlos cu aplomb. - Acum? - De ce nu? Lea izbucni în râs, înduioșată de naivitatea lui spontană. - Acum nu e posibil, dragul meu! Mișună de urși prin părțile astea și nu cred că ar fi o idee prea bună să ne îndepărtăm de casă! Uneori pot fi întâlniți chiar și la ghenele de gunoi din cartierele rezidențiale. Par prietenoși și nu se tem de
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
când plec acasă și-i las vorbă să vină să te vegheze până vine Aurel. Pentru liniștea mea, nu de altceva! - Hai mamă, du-te liniștită! Ai grijă să nu aluneci și nu cumva să o iei pe scurtătură, că mișună lupii prin pădure. Aseară, când am ieșit afară în curte... știi... ca omu... unul stătea așezat pe troianul acela înalt de zăpadă de lângă cireșul pietros și se uita la mine lung. Noroc că l-am văzut după ce mi-am făcut
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
a mii de greieri. În nopțile cu lună plină, nopți pline de taine și mister, se deschide o poartă , în lumina splendidă a lunii, o poartă spre altă realitate, mereu prezentă dar rareori conștientizată de om. O întreagă lume nevăzută mișună pe sub frunze, prin iarbă, pe stânci sau pe potecile pădurii, o lume intr-o mișcare continuă. Pădurea pare o mare de smarald, în care atâtea flori delicate își împrăștie parfumurile ... Toate acestea se împletesc într-o îmbrățișare permanentă și totală
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
galben marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta?, ei mișună, adulmecă, întreabă, calcă, cine mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta?, ei mișună, adulmecă, întreabă, calcă, cine mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate de secol, nu? mișună, calcă, dar Mihai? fiul cui? fantomele chicotesc, fantoma 1: cine-s ăștia în papuci, prin încăperile noastre?, fantoma 2: niște papugii, ha-ha-ha-ha-ha, ajutat de cineva, mă strecor în apartamentele regale, departe de papugii, lucid, lucid, cu ochii măriți: aici, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
juni cu fesuri trase, bleg, pe urechi. Ce nepotrivire! Continuă și parada căciulilor rusești. De la polismanii în exercițiu la conaționalii de toată mîna, căciula urecheată continuă să fie în vogă. Peneș Curcanul ar muri a doua oară, s-o vadă mișunînd asiatic pe-aici. Am cam scăpat să recunoaștem de "etichetele" defunctului regim. Orice am face însă, oricîtă apă ar mai curge pe Dîmbovița, nu putem scăpa de trei: Dinamo, Steaua și... și... 8 Martie. Cum nostalgicii bărbați cu ochi albaștri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a creatorilor de mîna a doua, dar nu numai ea, ci și cea a artizanilor onești. Adică fundalul scenei pe care evoluau protagoniștii, fără policromia căruia relevanța acestora prin raportare ar fi fost imposibilă. Odată configurată în linii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
albaștri, vedeți? Indiscreția doamnei: Sînteți american? Trăiesc împăunarea lui Gershwin. De revăzut, spre amiază, bazilica Sacré Coeur și (juxtapunere, vai, blasfematoare...) Moulin Rouge. Dezamăgire. În 1989, le admiram prinzînd, surprinzător, o dimineață degajată. Acum, toate neamurile pămîntului sînt aici și mișună, mișună. Îmi amintesc, subit, pasajul din Semințele generozității de Denis Waitcey (lectură absolut întîmplătoare), în care mama, încercînd să înțeleagă de ce-i plînge copilul plimbat totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vedeți? Indiscreția doamnei: Sînteți american? Trăiesc împăunarea lui Gershwin. De revăzut, spre amiază, bazilica Sacré Coeur și (juxtapunere, vai, blasfematoare...) Moulin Rouge. Dezamăgire. În 1989, le admiram prinzînd, surprinzător, o dimineață degajată. Acum, toate neamurile pămîntului sînt aici și mișună, mișună. Îmi amintesc, subit, pasajul din Semințele generozității de Denis Waitcey (lectură absolut întîmplătoare), în care mama, încercînd să înțeleagă de ce-i plînge copilul plimbat totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De ce caut singurătatea, dacă atît mă înfioară atunci cînd mi se pare că totul e ratat? De ce nu împac astea? Ce bună e comoda somnolență, întreținută cu bună știință, ca remediu al lucidității tragice! Iată-i și aici, pe faleză, mișună, vorbesc mult, mult, de frică să nu se simtă singuri. (Puseul melancolic ar părea, cumva, replică la zumzetul totalitar, încercare de opunere. Nu. E doar lamento fără urmări; adn. 2004.) Știu bine că, la anul, voi reveni aici. Căutînd aceeași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
datează și paginile lui Edmond de Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o mai portretizase la fel de acid câțiva ani Înainte. Bărbații care se Înghesuie cu lornioanele lor În balcoanele și avanscena teatrelor, care mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
aflate în conflict. Răspunsurile îi definesc pe cei intervievați, decupajul operat de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
rulantă, a înaintat spre ea, întinzându-și unicul braț: - Hai, frumoaso, o rublă pentru un invalid! Instinctiv, Charlotte s-a ferit de el, așa de mult semăna necunoscutul cu un om ieșit din pământ. Atunci a observat că în jurul târgului mișunau soldați schilozi - „samovare” din acelea. Înaintând în lăzile lor, dotate când cu roți mici cu pneuri de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câteva pâlcuri de copaci negri. Sunt înfometate... - Și de unde știi tu toate astea? îl întrebă Arrus. Xtyn se întoarse spre el, îl privi lung și ieși din camera sa mică, săpată în stânca peșterii. Ajuns la intrarea largă, pe unde mișunau cu treabă zeci de semeni de-ai săi, Xtyn strigă puternic. - Fraților, merg împreună cu cei care vor dori să mi se alăture să-i ajutăm pe prietenii noștri din tribul Bratti, care sunt atacați de lentile și de florile cântătoare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la bătrânețe Își croiește haină nouă din stofă veche. (Adică Își va duce viața de familie după principii și obișnuințe proprii vârstei pe care o are.) Unde sunt dulciuri, acolo sunt și muște. (Unde se Înregistrează succese sau oportunități, acolo mișună tot felul de profitori, de oportuniști.) și-a găsit sacul peticul. (La Înțelesul obișnuit, de potrivire după fire a oamenilor, adăugăm și următorul: la o așa intenție, așa faptă.) Osia unsă nu scârțâie. (Bunăvoința altora o obținem și o păstrăm
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Nouă, a cărui vedere atîtea inimi de emigranți a umplut de bucurie și de noi speranțe. În baierele uriașului palat plutitor, un țăran român privește, prin geamul rotund al cabinei sale, spectacolul neobișnuit ce-i oferă zecile de vapoare, care mișunau În port.” Andrei Popovici, 1937 Despre America, tărîmul de „dincolo” - indiferent din ce punct de pe glob l-ar privi cineva -, s-a scris și se scrie atît de mult Încît, paradoxal, s-ar putea ajunge să reținem foarte puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
spune că este „sora ierbii tinere” și contemplă mișcarea universală, tânăra sortită dispariției apropiate intonează Imnuri pentru pământ, „pentru păduri și izvoare”, adresându-se mărilor „netulburate”, râurilor „sfinte”, „câmpiilor vieții”, „firelor de iarbă, subțiri”. O privire proaspătă îmbrățișează fauna ce mișună pretutindeni, „animale cu coarne”, păsări, șopârle, insecte, reprezentând instinctualitatea pură. În marea „călătorie în moarte”, viziunea rămâne subliniat mioritică, spre a sugera fuziunea lină cu materia: „Șopârle verzi, din verzile păduri, / vor înălța fierbințile lor guri / pân-la urechea mea, să
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
și culoarea limbajului fănușian se întâlnesc cu ironia subțire a spiritului ploieștean educat la școala lui Caragiale. Printre teancuri de hârtii, zmângălite cu șiruri de cifre seci sau înțesate de formule sleite prin (ab)uz inept, antipersonajele lui Mihai Ispirescu mișună, se agită, se isterizează în plin nonsens. Suflete moarte, acești ipochimeni ce se vânzolesc într-un grotesc în care nuanța bufă (se face că) disimulează arbitrarul terorizant apar ca niște marionete ale absurdului. Caricaturi, dar exersându-și cu vigoare malignă
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
ca o zombie. De fiecare dată cînd Îmi amintesc scena, Îmi vine să vomit. Erau Împreună. Erau Împreună. — Bex? Cumva, nu știu cum, am trecut de ușile de sticlă și mă trezesc stînd În picioare, Într-un soi de transă, În timp ce chelnerii mișună În jurul meu În toate direcțiile și oamenii de la mese vorbesc. — Bex, ești ok? se grăbește Suze să mă Întîmpine. Îi cad ochii pe picioarele mele dalb Înciorăpate și nu-și poate reveni din șoc. Ce naiba sînt ăștia de pe tine? Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
creată o zonă de recepție, cu o masă cu pahare de șampanie și un ecran mare cu imagini de la ultima paradă de modă a lui Danny. Au venit deja cîțiva ziariști pentru conferința de presă, și tot departamentul de PR mișună peste tot cu ochi strălucitori, Împărțind materiale de presă. — Rebecca. Eric mă ia În primire imediat, fără măcar să mă lase să-mi dau jos haina. — Un cuvînt, doar. Ai vreo veste despre designul creat special pentru noi? Asta e singura
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]