3,563 matches
-
împădurire. La ora actuală, suprafața pădurilor artificiale depășește 60 milioane de hectare. Principalele zone cu păduri sunt următoarele: zona forestieră din nord-estul țării, cea mai mare zonă cu păduri naturale din China, care cuprinde pădurile din munții Marele Xing'an, Micul Xing'an și Changbai; zona forestieră din sud-vestul țării, ca suprafață fiind a doua zonă cu păduri naturale din China, care cuprinde pădurile din munții Hengduan și Himalaya și bazinul fluviului Yarlung Tsangpo; zona forestieră din sud-estul țării care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este o formulă de salut des folosită în China, pe post de "Bună ziua". Aceasta arată importanța pe care o ocupă masa în viața chinezilor. Micul dejun, prânzul și cina sunt trei mese distincte și se servesc la ore relativ fixe: micul dejun, de obicei, între orele 7:00-8:00 dimineața, masa de prânz între 11:30 12:30, dar nu mai târziu de ora 13:00. Masa de seara, între orele 18:00-19:00. Chinezii respectă cu destul de multă strictețe acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
părea mie atunci. Eu am fost singurul născut cu ochii larg deschiși și acoperit cu un strat modest de blăniță moale, cenușie. Eram, de asemenea, pricăjit. Și, credeți-mă pe cuvînt, e cumplit lucru să fii pricăjit atunci cînd ești mic. Acest lucru a avut un efect cît se poate de nefericit asupra capacității mele de a participa cum trebuie la rutina alăptatului, care, de obicei, se petrecea cam așa : mama coboară cu greutate În pivniță, venind doar ea știe de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu toți Scriitorii cu S mare. De pildă, cu Dostoievski și Strindberg. În ei, i-am descoperit pe toți cei ce suferă, pe toți istericii ca mine. Și, de la ei, am Învățat o lecție importantă - că, indiferent cît ești de mic, poți să fii la fel de țicnit ca oricine altcineva. Și că nu trebuie neapărat să crezi o poveste ca s-o Îndrăgești. Mie Îmi plac toate poveștile. Îmi place faptul că au un Început, un mijloc și un sfîrșit. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu un ochi Închis și celălalt lipit de prosop și mă uitam peste movilele din material pufos, vedeam cum se Întinde În fața mea o savană uriașă, de la T-ul uriaș din fundal, ca un baobab impozant și golaș, pînă la micul v din depărtare, de la „visare”. În acele prime zile, ori de cîte ori pleca Jerry, stăteam liniștit și priveam gazelele sărind peste litera E și girafele scărpinîndu-se pe capetele bombate de litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de septembrie, Jerry m-a luat pentru prima oară cu el În parc. Tocmai ne terminaserăm micul nostru dejun obișnuit, cu pîine prăjită și cafea tare, cînd el s-a dus și a dat jos căruciorul roșu din vîrful unui maldăr de cutii. Am crezut că o să pună În el aparatul de făcut gofre și prăjitorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă eu cred că asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare zi mai slab și un pic mai dement. CAPITOLUL 12 Jerry și cu mine am petrecut multe clipe frumoase Împreună. Îmi plăcea Îndeosebi cînd luam amîndoi micul dejun, Îmi plăcea farfurioara mea cu cafea tare și lapte, și cum citeam Împreună ziarul. Într-o zi, la micul dejun, am citit un lung articol din Globe, despre Adolf Eichmann. Arăta imagini cu vagoane Întregi pline cu oameni Înfometați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
GRAHAM GREENE MINISTERUL GROAZEI Traducere și note de PETRE SOLOMON POLIROM 2006 PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
elefanți albi: era ca și cum ar putea descoperi acolo vreun inel fermecat, În stare să-i Împlinească trei dorințe sau un vis la care rîvnea de mult, dar de fiecare dată se Întorcea acasă doar cu cîte un exemplar uzat din Micul duce de Charlotte Yonge sau cu vreo broșură desuetă care recomanda ceaiul de Mazawattee; și totuși, nu era deloc dezamăgit, căci purta În suflet muzica alămurilor și presimțirea unui viitor strălucit, chiar mai promițător decît superba zi ce-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sînt ahtiat după cîștig. Ca dovadă, poftim o liră. Dar țin să păstrez cozonacul. Domnul Sinclair se Întoarse spre ceilalți, cu un gest iritat de disperare pe care nu Îcercă să și-l mascheze. — Dacă vreți, vă dau exemplarul din Micul duce, urmă Rowe. I-ar da posibilitatea doamnei Fraser să facă o donație la fel de discret. — N-are rost să adoptați un asemenea ton. Farmecul după-amiezii era definitiv spulberat; pînă și muzica alămurilor se stinsese În timpul acestei scurte, dar penibile dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești?“ CAPITOLUL II ANCHETA PARTICULARĂ „Cicatricea rămăsese profundă multă vreme după Încetarea durerii.“ Micul duce 1 Orthotex - „cea mai veche agenție de anchete particulare din Metropolă“ - continua să-și ducă existența la capătul Încă neatins de bombe al străzii Chancery Lane, Într-o clădire situată lîngă un anticariat, Între o librărie juridică și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un prieten credincios alături de el.“ Micul duce 1 De la Orthotex, Rowe se duse de-a dreptul la sediul organizației Mamelor libere. Semnase cu domnul Rennit un contract prin care se obliga să-i plătească timp de o lună cîte cincizeci de lire săptămînal pentru efectuarea cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ale altor pietoni londonezi, pentru a nu mai fi văzut niciodată de cei ce-l cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zdraveni. Va fi cel mai bun alibi pentru mine. Căci, În definitiv, nu sînt decît un cetățean străin, dintr-o țară inamică... CAPITOLUL V ÎNTRE SOMN ȘI TREZIRE „Ajunseră la o pădure mare, ce părea să nu aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să facem din lumea noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
devenise la fel de familiar ca și cinematograful unde se duceau, cîndva, sîmbătă seara, sau ca biserica unde mergeau duminică dimineața, la liturghie. Aceasta era singura lume pe care o cunoșteau acum. CAPITOLUL VI PIERDUT FĂRĂ URMĂ „Vei găsi toate ușile păzite.“ Micul duce 1 Rowe Își luă micul dejun Într-un restaurant A.B.C. de pe High Street din Clapham. Ultimul etaj al clădirii fusese distrus de bombe, iar ferestrele erau Înlocuite cu scînduri, Încît ai fi zis că te afli Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată că nu mai avea decît foarte puțini. CAPITOLUL VII UN TRANSPORT DE CĂRȚI „Fiind Însă luați prin surprindere, degeaba ne mai Împotriveam.“ Micul duce 1 Chiar și după ce te gîndești vreme de doi ani la avantajele sinuciderii, Îți vine greu să treci de la teorie la practică. Rowe nu putea pur și simplu să se arunce În Tamisa - de altfel ar fi fost repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai punem la socoteală păcatele săvîrșite pe ascuns. Micul duce e mort, trădat și uitat; nu-i mai putem recunoaște pe ticăloși și-i privim cu suspiciune pe eroi, iar lumea ne apare strîmtă și neîncăpătoare. „Ce mică e lumea“, sau „Mă simt străin În lumea asta“ sînt expresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce sirenele Își Începeau bocetul nocturn... PARTEA A DOUA Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încă suficient de Înzdrăveniți. I-am spus domnișoarei Hilfe să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare, ca să te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la zvonuri mincinoase, copilul meu!“ Micul duce 1 CÎnd vrei să ștergi urma unui creion, trebuie să-ți dai osteneala să nu lași nici un semn, căci pentru a păstra un secret nici o precauție nu e inutilă. Dacă doctorul Forester ar fi avut grijă să șteargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a rămîne În picioare, În vreme ce grozăviile vieții lui trecute se instalau În mintea-i răvășită, i-ar fi dat puteri. PARTEA A TREIA CIOBURI ȘI CRÎMPEIE CAPITOLUL I MOARTEA ROMANĂ „O treabă ca asta nu prea putea să fie plăcută.“ Micul duce 1 Rowe urcă scările de piatră Împreună cu omul În uniformă albastră, care-l duse apoi pe un coridor cu o mulțime de uși. Unele dintre ele erau deschise, lăsînd să se vadă niște odăi de același format, mici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care-o aveți, ați rămîne și dumneavoastră perplex. Jones și cozonacul, pavilionul special, bietul Stone... tot ce se vorbește azi despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe În sinea lui, l-am omorît cu adevărat“. Și parcă-l auzi din nou spunînd la telefon: „În ceea ce mă privește, urmă domnul Ford, nu mai am nici o speranță. Absolut nici una.“ CAPITOLUL II CURĂȚENIA „Mai bine te-ai preda!“ Micul duce 1 Doamna Bellairs avea să se arate mai puțin demnă. De la croitorie plecară numaidecît spre Campend Hill, lăsîndu-l pe Davis să-și plîngă melonul stricat. Domnul Prentice părea Îngrijorat și abătut. — N-a ieșit bine, spuse el. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]