420 matches
-
în Asia. în dezacord cu limbagiul mândru și atitudinea dârză, cu două luni în urmă, când șeful guvernului englez anunța convocarea rezervelor și războiul contra Rusiei, lordul Beaconsfield a mers până a justifica jaful Basarabiei, lordul Beaconsfield a avut atunci micimea de suflet de a susține cum că retrocedarea către România, la 1856, a celor 3 județe basarabene, a fost o eroare și o nedreptate. Românii aveau atunci o singură mângâiere, aceea că premierul englez se numea Disraeli și că erea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
-mi aminteam nici în ce context, și nici când. Oricum, am beneficiat de vizionarea pe gratis a priveliștii. De la cetate am coborât în Târgu Neamț pe bicicletă, solicitând la maximum frânele. În oraș m-a mirat, pentru a câta oară, micimea casei în care locuise Veronica Micle. Întrebând despre drumul spre mănăstiri, (constatasem că Târgul era mai mare decât crezusem), am ajuns la o intersecție. Se încrucișau: drumul spre Poiana Largului, șoseaua spre Piatra Neamț și drumul pe care venisem mai devreme
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
pur și simplu dislocate de la locul lor din cauza zdruncinăturilor, iar șezutul ne durea îngrozitor, întrucât stăteam direct pe platforma Molotovului, șoferul a încetinit și a virat mult spre stânga, pe un alt drum. Din poziția înghesuită în care stăteam, în ciuda micimii mele și a prafului care ne umplea ochii, am putut citi în fața noastră pe o pancartă mare de tablă vopsită în galben, scris cu litere roșii, mari, de tipar: "GOSPODĂRIA AGRICOLĂ DE STAT PAVEL TKACENCO". Am străbătut incinta gostatului de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
depăși pe dvs. înșivă - și spiritul dansatorului, acel spirit de ușurință care îți permite să dansezi chiar stând în cap, care dă încredere în sine și dispreț desăvârșit față de ființele josnice care ne înconjoară și care, simțind grandoarea dvs. și micimea lor, ar face orice pentru a vă împiedica să vă realizați? Vă implor, nu-l ascultați pe cel care v-ar spune „la ce bun să faci istoria religiilor?”. Nu vă ascultați nici pe dvs. înșivă dacă uneori dezgustul, acedia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de „ceilalți”, oricare și oricine ar fi, o a „doua ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numit în documentele vremii Theodoro. Era o mică formațiune politică pe coasta apuseană a Crimeii. Principele acestui mic principat și fratele său aveau relații de bună vecinătate și comerciale cu tătarii, cu genovezii din Caffa și cu Cetatea Albă. În ciuda micimii sale teritoriale, principatul avea trei rânduri de fortificații și cetatea era așezată pe o înălțime întărită în mod natural. Cât de puternică a fost cetatea Mangopului o arată rezistența acesteia în fața atacurilor turcești. Constantinopolul, de exemplu, a fost cucerit după
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zile și trei nopți d-a rândul, făr-a se opri nici prin sate, nici prin orașe, pân-ajunseră la marginea mării”, în timp ce Țugunea le depășește în zbor, până în inima tărâmului infernal. Frații mai mari ratează sau refuză din teamă (sentimentul micimii ființei) drumul indicat „rutier”: „S-o dus ș-o ajuns la trei cruci, la trei drumuri. Și pă unu o fost scris: «Cine mere p-aici, nu mai vine-napoi». Cel mai mic o zis: - Eu p-aici m-oi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scriitor. (Probabil că un secret sentiment al ratării apasă pe orice conștiință creativă, în afară de cea a lui Pygmalion; dar vedeți bine la ce trădare dureroasă duce această conștiință satisfăcută). Dacă la noi ratarea trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un orgolios nu acceptă să fie lăudat pe nemerit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mari ale literaturii noastre: Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ralea, Călinescu. Uneori este convingător, alteori nu. Că abdicările de la morală ale lui Arghezi, mai vechi sau mai noi, ar fi fost răscumpărate de puternicul său sentiment religios, din a cărui perspectivă „micimile cotidiene“ nu mai contau, iată o teză care nu convinge. Sau ce să mai vorbim despre imaginea unui Călinescu protestatar prin clovnerie, prin bufonade, prin strâmbăturile de dispreț pe care le făcea într-o adunare publică, pe când citea un text
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Avem de-a face cu două elemente, mai mult, două negentropii, ordini sau, dacă vreți, Vieți: marea, a cărei negentropie se manifestă prin zbucium; muntele, a cărui negentropie rezidă În Încremenirea sa semeață și solitară, În antiteză cu golul sau micimea din jur. O negentropie orizontală, respectiv una verticală, iar Între ele, plaja, nici mare, nici munte, adică Întrepătrunderea lor, adică Încă, entropie, degradarea fiecăruia dintre cele două elemente primordiale. Păi, dacă se Întâlnesc două negentropii, de unde să apară entropia, iar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu avem aproape nici un fel de contingențe... 30 martie 1953 Am colindat pe bicicletă străzile copilăriei mele... Toate aceste case, toate aceste locuri, care mi se păreau odi nioară atât de impunătoare, atât de pline de importanță, mă surprind prin micimea și prin lipsa lor de semnificație... Să fie oare la fel în ceea ce privește toate lucrurile? Notițe în caiet Tu ești între mine și lume asemenea unei umbre imense, ce uneori mă apără de razele arzătoare ale soarelui, iar altă dată îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pune vreodată degetul pe conceptul inteligent care stă la baza acestei construcții : capcana sarcinii nedorite, firește, dar și cea a camerei impersonale de hotel în care se rezolvă avortul, capcana întinsă de domnul Bebe (cu șantajul sordid în care intră, micimea perversului de duzină și puterea megafrustratului care jubilează când are pe cineva la mână), capcana mijloacelor de transport în comun (în care călătorii erau de fapt infractori cu scadența inclusă), capcana ”aniversării în familie” (e formidabil cadrul fix în care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
le descifra. Fiecare necesita răbdare de paleograf și cel puțin o dublă lectură: la prima aproximai, la a doua te concentrai pe termenii neînțeleși. Acum, la pregătirea lor pentru tipar, a trebuit să mă ajut de-o lupă, nu din cauza micimii literelor, ci a formei lor, care poate genera confuzii: „r”, de pildă, seamănă cu „v” sau cu „x”, „b” cu „t”, „m” cu „u”. Mulți „i” se deduc doar și mulți „e” din finalul anumitor cuvinte lipsesc. Dar odată trecută
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu alți intelectuali ai epocii, voi ține seama cînd voi relua acest studiu, într-o cercetare poate de dimensiunea unei cărți. La fel de mult m-a bucurat și a doua ta scrisoare (primită acum trei zile), deși în ea îmi înfățișezi micimea de care sînt capabili unii oameni. Chiar dacă ceea ce ai scris despre mine n o să mai apară, nu-i nimic. Asta ne avertizează că solidaritatea noastră, a celor puțini și dușmăniți de nulități, trebuie să crească. Superioritatea noastră stă în aceea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am lăsat pe delături. Deocamdată, deși am scris peste 150 de pagini (de curs!) nu cutez să extrag nimic pentru publicare (chiar dacă Ovidiu Genaru m-a somat să dau ceva pentru ianuarie). Îl redescopăr pe Eminescu și mă sperii de micimea mea... Află că acel care se cheamă Const. Ciopraga, care acum doi ani m-a repezit în plină catedră că am opinat moale că este total nepotrivit ca Istoria literaturii. Marii clasici (de la Eminescu pînă la Coșbuc inclusiv) să se
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dar aten- ția ține de evidențierea ulterioară a unei body language. Nici moravurile societății în care trăiesc personajele sale nu sunt excentrice, însă discursul acestor personaje le redimensionează. Discursul este umbra pe care micul burghez, încă neincriminat serios pentru această micime, o aruncă în jurul său, iar umbra, cum prea bine știm, este sensibilă la deformare. Prin urmare, vom utiliza această analogie teratologică în contextul procesului de deformare, nicidecum cu valențele anatomo- patologice. Tipul pe care-l invocă acest personaj în registrul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia plus o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
oamenii individual, pentru ceea ce au făcut și fac. După cum ne va ajuta să judecăm partidele politice și guvernările după rezultate și nu după părinții fondatori. Mă tem că nici unul dintre noi nu o să mai aibă după ce club să-și pituleze micimea și neputința. Și că o să ne privim goi, fără pene de împrumut, așa cum ne comportăm, cel puțin statistic: nu producem, nu educăm, nu administrăm, nu guvernăm. O carte de (anti)istorie a deceniului nouă ar putea să poarte titlul: Ce
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aici sau concentrat valorile culturii românești. Năzuind să pătrundă și el, lucru care s-a întâmplat repede, încă nu știa că Bucureștiul e totodată o concentrare de obedienți care, lingând blidele, pretind altora tot soiul de servituți. Își salvau propria micime preschimbând idealuri înalte în doctrine stereotipe. Puterea lor era înspăimântătoare. Nici măcar versurile poetului nu ne pot indica momentul în care încrederea aceasta i s-a spulberat definitiv. Schimbările de acest fel se notează de regulă într-un jurnal intim pe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lui don Calabria că redactarea Constituțiilor era terminată. Din păcate, evenimentele beliciste nu au permis revizuirea definitivă a textului. Acum se vedea nevoia revizuirii și tratării profunde a chestiunii. «Repet că Opera e specifică timpurilor actuale, destinată să împlinească în micimea și sărăcia sa, dar mare în mintea lui Dumnezeu, planuri noi și mărețe specifice timpului pe care îl traversăm; dar ca ea să poată urma într-adevăr aceste planuri divine și să fie lumină și sare după spiritul pur și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mădularele mai de necinste cu mai multă cinste le îmbrăcăm. Și eu sunt unul din aceste ultime mădulare, căci Dumnezeu m-a îmbrăcat cu o strălucire pe care El mi-a dat-o pe măsura Lui, și nu pe măsura micimei mele. Căci propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, pe cea ascunsă pe care Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mărirea noastră și pe care stăpânitorii acestui veac n-au cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noapte lungă, toate din 1997, Alte jurnale, 1998, Jurnalul unui jurnal, 1998, Jurnal de apocrif, 1999) se constituie într-un rechizitoriu lung și lipsit de orice menajamente, îndreptat împotriva a ceea ce, în viziunea sa, este spiritul exagerat de conservare și micimea sufletească a scriitorului român, resemnat cu anticipație și incapabil de revoltă civică: „Ce fel de oameni suntem noi, românii? Niște ființe lipsite de coloană vertebrală, incapabili să facem ceva prin noi înșine, mereu privind, trăgând cu coada ochiului la Stăpânul
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
precauții de-a dreptul magice în apartamentul său". Henri Lafon a remarcat cu justețe că acest parcurs merge întotdeauna către o îngustare din ce în ce mai accentuată pentru a ajunge la abolirea oricărei distanțe. Deja o casă mică își găsește justificarea în chiar micimea ei care înseamnă concentrare opusă "disipării" lumii: pompoasele apartamente din oraș sunt prea pompoase în mai multe sensuri pentru ca aceste plăceri să ne rătăcească în ele aproape întotdeauna"249. Astfel, în interior spațiul se divizează, îngustându-se: ca și grădina
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că îmi oferea pentru noaptea aceea jumătate din patul său. Primii propunerea cu speranța că-mi voi face un prieten ce mi-ar putea fi de folos. Mă dusei cu el. Aprinse opaițul. Camera lui mi se păru curată în micimea ei; el mă primi foarte binevoitor. Scoase dintr-un dulap o carafă cu cireșe în rachiu, mâncarăm fiecare câte două și ne pregătirăm de culcare". Atunci descoperă cu oroare capcana abatelui: "Mă prefăcui a nu pricepe ce voia de la mine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]