425 matches
-
care nu aveau nici o vină. — Poate nu m-au crezut, cugetă. Poate își închipuie că un targuí ignorant nu se va putea apropia niciodată de președinte. Și poate că aveau dreptate, pentru că în timpul acelor zile Gacel își dăduse seama de micimea lui în comparație cu universul complex al unei capitale unde cunoștințele, experiența sau hotărârea sa nu-i slujeau la nimic. O pădure de clădiri scăldate de o imensă mare sărată, unde în multe colțuri se înălțau fântâni din care într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dat seama că nu-mi pasă. Asta e, probabil, bătrânețea: reacțiile emoționale se tocesc, păstrăm puține ranchiune sau bucurii; mai mult ne preocupă funcționarea organelor, echilibrul lor precar. Coborând din tren și traversând orașul, am fost frapat mai ales de micimea și urâțenia lui - un loc absolut oarecare. În copilărie, sosind la Meaux Într-o duminică seara, aveam impresia că pătrund Într-un infern colosal. Ei bine, nu, era doar un infern mărunt, lipsit de orice caracter distinctiv. Casele, străzile... toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochii mei Îngrozitor de Înalte, de lungi, de late, de mari. Aveam senzația că privim cu toții spre omul acela separat de noi printr-o uriașă distanță de singurătate. Mortul părea o figurină singuratică rămasă pe o scenă imensă și, prin Însăși micimea și singurătatea lui În mijlocul uriașului spațiu cenușiu, parcă dobîndea o nesfîrșită măreție și demnitate. Iar acum am avut impresia că, așa cum făpturile moarte, livide, ale nopții, ființele vii cu chipuri cenușii se Înfruptau din imaginea lui cu ochi Întunecați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecute / să fie trăite / din nou prima oară sau această poemă a vieții, fragment din VIAȚĂ, poate fi continuată de toți ceilalți: voi puteți completa / cu viața voastră / această poemă. Și, totuși, în ciuda repetabilității, în numele oricui își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu se pot înălța cu fapte, atunci să-i coborâm noi pe ei, legionarii, la micimea noastră, revărsând valuri de otravă. Să nu ne autodemobilizăm de la lupta noastră, de la crezul nostru. „Dușmanul, las să urle, las să geamă și să drapene cu gheara, nouă nu ne este teamă atunci când țara ne cheamă.” „Legionarii sunt arhangheli cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care sînt în totul alături de principe și în același timp nu se arată hrăpăreți, trebuie să fie cinstiți și iubiți, iar aceia care nu se angajează de partea principilor trebuie considerați în două feluri. Se poate că o fac din micime sufletească și dintr-o firească lipsă de curaj; în cazul acesta trebuie să te folosești de ei, și mai ales de aceia care îți pot da sfaturi înțelepte, așa încît în timpurile de prosperitate să te mîndrești cu ei, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toată această lume supusă? Oricît de mare ar fi Principele, el nu este decît o ființă foarte limitată; abia ar putea ține minte numele provinciilor sale, iar măreția lui nu va folosi decît pentru a pune în evidență adevărata lui micime. Nu mărimea țării pe care o conduce îi conferă principelui gloria; și nu cele cîteva leghe de pămînt în plus îl vor face ilustru, căci așa, cei care posedă cele mai multe pogoane de pămînt ar trebui să fie cei mai stimați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ca-n pămîntul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cît de atractivă, pe atît de Înșelătoare... - Modificată În minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era În ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strîngea tacîmurile acelui prînz Întîrziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am rămas același, cu păcatele, cu micimile, cu patimile mele, atunci m-aș fi putut retrage din lume, aș fi fost liber să-mi aleg drumul pe care mi-l hotărâsem, aș fi fost liber să fac orice, tocmai pentru că puteam face contrariul. E adevărat că Jenia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în scene caracteristice prin încordarea dramatică a clipei prezente, care retează lumina și aduce spaima întunericului și a neantului. Romanul pe ambele fronturi, al dragostei și al războiului, este o incursiune în conștiință: În afară de conștiință, totul e bestialitate." Viața cu micimile ei este purificată de examenul conștiinței și când, după marea dezamăgire din dragostea sa fără margini, eroul o întâlnește pe fosta soție, evenimentul e ridicat la scară universală și abdicarea este totală: Drama erotică capătă alte dimensiuni prin cealaltă ipostază
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid. Mai conciliant din fire, îndulcea tonul: "Nu te inflama pentru toate micimile, Iordan". "Eu nu cînt în struna lor. Refuz partitura". "Am refuzat ce trebuia refuzat, Iordan. Atîta tot". Așa era. Regionala de partid (PCR) îi ceruse să ia direcția Filarmonicii. N-a primit-o. Atunci fuseseră invitați de-o asociație comunistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tac încrâncenându se lăuntric, iar copiii (Fănel, sub forma cea mai nevinovată, acuză și încearcă să potolească bestia de milițian care prin limbaj și atitudine este personificarea regimului comunist). Se subliniază demnitatea fostului militar - erou al războiului - în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
etc.) Nu da cu bâta În baltă, că te stropește. Efectul de bumerang al răului pe care i l-ai făcut cuiva se explică prin faptul că el se va reflecta În conștiința celor din jur ca o dovadă a micimii caracterului tău.) Ce nu vrei să știe dușmanul nu spune prietenului. Într-un alt proverb ni se dă explicația acestei invitații la prudență În comunicare: „Tu spui secretul tău prietenului, iar prietenul tău are și el un prieten”. Există, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care a tăiat obiectele în felii infinit de mici. Și Galileo a meditat asupra infinității și a acestor arii infinit de mici. Aceste două idei depășesc înțelegerea noastră finită, scria el, „prima din motive de mărime, cealaltă din cauză de micime“. Însă în ciuda profundului mister al infinitelor zerouri, Galileo le-a intuit puterea. „Imaginați vă ce pot deveni când sunt combinate“, spunea el. Învățăcelul lui Galileo, Bonaventura Cavalieri, avea să ne dea o parte din răspuns. În loc de butoaie, Cavalieri a secționat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
poporului cu o sumă de satire violente împotriva partidului conservator și a fruntașilor lor, printre care firește d-l Take Ionescu ocupa locul de cinste ce i se cuvenea." Chiar dacă monahul Nicolae Delarohia se îndoia că e "necesară enumerarea tuturor micimilor vieții unui artist", propun un scurt popas meditativ pe seama celui ce mărturisea cu mîndrie către Gherea sentimentul adeziunii populare la aventurile sale politice ("măi Costică, nu stii tu cât mă iubeste poporul!"), afirmînd în paralel principii de felul: "Ferice de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
viața personală, sau un tânăr inginer pus pe inovații care se confruntă cu inerția, sau un absolvent de facultate care alege să lucreze „la țară”, Tatos ne prezintă episodul echipei de filmare cu „Responsabilul”, un gestionar de provincie, amestec de micime sufletească, prostie, eroism, frică de singurătate, obediență, bunătate, de un realism feroce, câtuși de puțin socialist. Episodul nu are nici o morală la final, nu pune în lumină principii, mari opțiuni, nu demonstrează superioritatea nimănui asupra nimănui, este cu totul și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Poate niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s-a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
foarte sigură că nu l-am înțeles. Cred că este greu să nu oferi o versiune a atitudinilor sale care să-ți fie ție accesibilă, dar atunci relatarea este de fapt numai despre tine; este infectată de propria mediocritate sau micime sau lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dorința” e mai puternică, cu atît devine mai exclusivistă, impunîndu-ți un anumit tip de comportament: cînd, de exemplu, cineva este Înflăcărat de dorința răutăcioasă de a arăta ridicolul din comportamentul cuiva, Își dezvăluie, de fapt, fără să-și dea seama, micimea sufletească, devenind astfel el Însuși ridicol (și implicit ținta unor ironii). * „Unii stăpînesc cetăți, dar sînt robiți de femei.” (Democrit) De unde rezultă, Încă o dată, faptul știut că „rațiunea” este meșteră În strategii, pe cînd „sentimentul”, În arta de a ne
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
poate acoperi” (V. Hugo); „CÎtă frumusețe, cîtă generozitate și noblețe sufletească stau ascunse chiar și În firea celor mai umile făpturi omenești.” (V.G. Belinski); „A spune că omul este un amestec de slăbiciune și putere, de lumină și orbire, de micime și grandoare, nu Înseamnă a-i face proces, ci a-l defini” (D. Diderot). * „Nu te Întovărăși cu nimeni prea mult. Te vai bucura mai puțin dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Negreșit, sunt puțini oameni care să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru păcate și se cere iertarea lor. Trăim în aceste momente suprema sensibilizare pentru păcătoșenia noastră în față măririi Celui ce ni se dăruiește. De aceea, chiar dacă am primit iertarea de păcate în Taina Pocăinței, primită înainte de împărtășanie, trăim, odată cu micimea noastră ontologică, și neputința de a fi cu totul curați, de a scăpa de firea noastră egoistă, prin starea de jertfă ce ne-o imprimă Hristos.” Taina Pocăinței a fost instituită de Mântuitorul Hristos, după învierea Sa, când a suflat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
43 niciodată nu s-a aflat într-o relație atât de proastă cu sine și nu s a acuzat cu atâta vehemență ca în scrisorile din acei ani către Engelmann. În ele revin mereu cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
foarte sigură că nu l-am înțeles. Cred că este greu să nu oferi o versiune a atitudinilor sale care să-ți fie ție accesibilă, dar atunci relatarea este de fapt numai despre tine; este infectată de propria mediocritate sau micime sau lipsă de complexitateă“52 Despre cei zece ani, care au trecut până în 1929, când Wittgenstein a revenit la filozofie, s-a vorbit ca despre „anii săi pierduți“. Poate că nu așa au fost resimțiți ei de către Wittgenstein. Cucerit de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]