419 matches
-
întâi s-a angajat numai în entomologie, excelând prin alcătuirea unei colecții mari. În anul 1854 a fost co-fondator al "Société botanique de France" (președinte din 1901). Boudier a fost pasionat mai târziu de către savantul francez Joseph-Henri Léveillé (1796-1870) pentru micologie. În acest domeniu a avut mari succese. În 1864, Boudier a fost ales membru al "Académie de médecine" (Academiei de Medicină), care ia acordat premiul "Orfila" pentru tractatul sau științific despre ciuperci, având în vedere caracterul lor comun, chimic și
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
soluri calcaroase, cu preferință în regiuni montane din România, Basarabia și Bucovina de Nord, în păduri foioase de fagi rare, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub pini, din iunie până în octombrie. Ca obișnuit în ultimi ani, micologii se ceartă despre denumirile binomiale a ciupercilor, astfel și cu privire la această specie. Cel mai târziu din 1 martie 2016, buretele ascultă din nou denumirii "Tricholoma tigrinum", ce este corect: Cel mai vechi nume pentru această ciupercă, având astfel preponderență respectiv
Gâscă tigrată () [Corola-website/Science/336434_a_337763]
-
de micologul american William Alphonso Murrill (1869-1957) "Suillellus luridus". Deși buretele trebuie să asculte în momentul de față (din 2014) pe numele "Suillellus luridus", acest articol se ține de denumirea "Boletus luridus", nume binomial folosit în toate cărțile populare de micologie precum în cele mai multe articole științifice, mai departe pricinuit faptului, că în ultimul timp denumiri „noi” au fost din nou replasate (vezi de exemplu la Tricholoma tigrinum). În plus, astfel soiul poate fi cesionat mai bine de cititor. Au mai avut
Buretele vrăjitoarei () [Corola-website/Science/336459_a_337788]
-
Christia(a)n Hendrik Persoon (n. 1 februarie 1761, Stellenbosch - d. 16 noiembrie 1836, Paris) a fost un botanist și micolog din Africa de Sud. El este privit, împreună cu compatriotul său Elias Magnus Fries, fondator al taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi, în conformitate cu o publicație de CG Loyd în 1924, cel mai mare geniu în acest domeniu. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Pers.. Persoon, care a fost de origine germană și olandeză, a devenit la vârsta
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
origine germană și olandeză, a devenit la vârsta fragedă de 13 ani orfan, a părăsit patria sa Africa de Sud, nevizând-o încă odată în viață. A plecat la Paris, unde s-a stabilit și la bătrânețe. Interesul său în botanică și micologie l-au dus la Universitatea din Leiden și Universitatea Georg-August din Göttingen. Dar s-a mutat curând la Halle, pentru a studia mai întâi teologia , apoi și medicina. În 1799, Persoon a promovat la "Kaiserlich-Leopoldinisch-Carolinische Deutsche Akademie der Naturforscher" în
Christian Hendrik Persoon () [Corola-website/Science/335166_a_336495]
-
Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat deja că băiat pentru natură, în special pentru micologie. Dar după absolvirea liceului din Trento a început și terminat studiul cu diplomă în inginerie mecanică industrială la Universitatea din Padova. După acea a început ca profesor de tehnologie mecanică și de laborator tehnologic la "Institutul de Tehnica Industrială (ÎȚI
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
Trento (1946-1956). După un scurt intermezzo de un an la "Institutul Național de lemn" din Florența, el s-a reîntors la institutul Buonarotti, fiind numit din 1986 decan al acestei instituții. Dar Cetto s-a aplicat cu mai multă pasiune micologiei metodice, devenind unul dintre cei mai mari și profunzi cunoscători acestui sector în Europa și în alte părți ale lumii. În acest context, a întreținut relații cu oameni de știință distinși, în special din Germania. Cu activitatea să a contribuit
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
director al cursurilor naționale pentru formarea profesională a personalului medical însărcinat cu controlul de ciuperci comestibile. Mai departe a fost desemnat pentru elaborarea unei legislații privind protecția bureților prin organele provinciale. Cetto este considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă de timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în acest interval cele mai multe premii prestigioase italiene și internaționale. Școală poartă, din 1992, numele
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
pentru elaborarea unei legislații privind protecția bureților prin organele provinciale. Cetto este considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă de timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în acest interval cele mai multe premii prestigioase italiene și internaționale. Școală poartă, din 1992, numele lui. Din anii 70 el a și fost redactor șef al magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
membru al Leopoldinei. Pe ziua de 20 decembrie 1838 a fost numit cetățean de onoare al orașului Praga și în 1939 împăratul i-a mai dat titlul de consilier gubernial. În afară de cariera sa medicinală, Krombholz avut un mare interes în micologie. El a efectuat numeroase experimente în legătură cu toxicitatea ciupercilor. Lucrarea sa "Naturgetreue Abbildungen und Beschreibungen der essbaren, schädlichen und verdächtigen Schwämme" (Ilustrații realiste și descrieri ale bureților comestibili, dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
marele savant a murit timpuriu, înaintea finalizării acestei mari opere, astfel încât secțiunile finale ale cârtii au fost suplimentate de prietenul său Johann Baptist Zobel (1812-1865) până în anul 1846. Această operă a fost pentru mulți ani carte de standard pentru toți micologii. Între altele el a descris multe soiuri de ciuperci, între altele "Agaricus hortensis" astăzi "Agaricus bisporus" și "Xerocomus rubellus" ("Xerocomellus rubellus"). Dar marele scientist n-a fost sănătos. Deja în anul 1840, a suferit un accident vascular cerebral, plecând de
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
, și Giacopo (n. 14 februarie 1847, Ortisé-Menàs, comuna Mezzana - d. 9 iunie 1929, Trento, a fost preot romano-catolic precum un faimos micolog italian, membru fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") care a caracterizat multe specii de ciuperci. Aprecierea savantului se recunoaște și prin marele număr de taxoni dedicați lui. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bres.. Giacopo s-a născut într-o familie de fermieri
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
și Galzin în studiul întreprins de către cei doi micologi francezi despre "Aphyllophorales". Atât numărul mare de ciuperci noi pe care le-a găsit în timpul excursiilor sale și contactul cu diverși micologi al timpului a dus la un interes specific în micologie. Mai ales descrierile sistematice ale speciilor de ciuperci au avut mare influență privind cunoștințele ciupercilor. În anul 1927, doi ani înaintea morții sale, Universitatea de la Padova l-a numit "Doctor honoris causa". Marele micolog a decedat în casa sa modestă
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
casa sa modestă la Trento, în timp ce lucra la opera sa "Iconographia Mycologica" care a fost ulterior completată post-mortem prin eforturile societății botanice italiene și ale "Muzeului de Istorie Naturală" din Trento. În afară de a fi un fondator al asociației franceze de micologie ("Société mycologique de France") și membru al "Academiei Pontificale de Lincei", Bresadola a primit în viață multe onoruri, printre care: membru de onoare al "Societății Italiene de Botanică", membru al "Societății Botanice ale Americii", membru corespondent de onoare al "British
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
numeroși taxoni noi în România în acest domeniu pentru Europa, de exemplu, "Plasmopara (Bremiella) baudysii". Lucrarea sa inițială despre biologia celulară și subcelulară, citologie și parazitologie, publicată la Editura Ceres din București în 1974, a fost "Metode și tehnici în micologie" scrisă în limba română. Deși netradusă în alte limbi la vremea respectivă, a fost considerată cel mai bun studiu dedicat metodologiei micologice. El a fost foarte nemulțumit de situația politică din țara sa, din cauza presiunilor constante de a se înscrie
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
ridicat la nivelul de gen, stabilind multe specii sub numele folosite astăzi și lăsând pe "Agaricus" cu sensul lui restrâns în prezent. Cea mai importantă carte acestui domeniu, cum deja scris, a fost „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghidul pentru micologie) publicată pentru prima oară în anul 1871, apoi reeditată cu prelucrări și lărgiri în două volume între anii 1882 și 1884. Ultima lucrare scrisă de Kummer a fost o carte despre mușchi care creșteau in împrejurul de Hannoversch Münden ("Die
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]
-
sale "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" din anul 1881. Același sus numitul Schulzer l-a descris pe "Agaricus perrarus" un an mai târziu ca variație a lui "Agaricus Augustus", ce a fost sancționat în 1983 de micologii Marcel Bon și A. Cappelli. Cu toate că micologul italian Bruno Cetto, a insistat până la sfârșit că "Agaricus perrarus" ar fi un soi propriu, descriind diferențele în primul volum al lucrării sale "Der große Pilzführer", el nu a putut să se impune
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
să din 1876 "Étude sur leș Champignons consommés à Nantes sous le nom de Champignon roșe ou de couche". În anul 1884, compatriotul lui Genevier, Claude Casimir Gillet (1906-1896), a redenumit specia în "Pratella xanthoderma", iar, un an mai tarziu, micologii francezi Charles Richon (1820-1893) și Ernest Roze (1833-1900) i-au dat numele "Psalliota xanthoderma" în lucrarea lor "Atlas des Champignons comestibles et vénéneux de la France et des pays circonvoisins". O altă taxonomie, "Fungus xanthodermus", a găsit biologul german Otto Kuntze
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
fost foarte rentabile, se pare că scrisul de cărți precum prelegeri ar fi fost singurele surse de venit ale lui Gray. Majoritatea publicațiilor sale, s-au ocupat cu probleme medicale, dar s-a implicat de asemenea activ în botanică și micologie (printre altele lucrări ample despre scoici, viermi sau morfologia insectelor. Spre sfârșitul vieții sale Gray a fost constant bolnav. El a mai publicat "Elements of Pharmacy" (1823) și "The Operative Chemist" (1828), lucrări practice de merit ridicat. A murit, cu
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
fost înmormântat în biserica "New Chelsea Church". a fost de profesie farmacist, așadar cele mai multe publicații ale lui s-au ocupat, ca deja menționat, cu probleme medicale. Totuși, a fost implicat activ în botanică și zoologie precum în mare măsură în micologie. Opera principală a savantului, de interes până astăzi este "The Natural Arrangement of British Plants" („Aranjamentul natural al plantelor britanice”), publicat în două volume în 1821 care a inclus secțiuni substanțiale de ciuperci, clasificate ca plante criptogamice și introducând mai
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
(n. 15 august 1794, Femsjö, Jönköpings län - d. 8 februarie 1878, Uppsala) a fost un botanist suedez și specialist în micologie. El este privit, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondator al taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Fr.. s-a născut în regiunea Småland din sudul Suediei, o zonă deosebit de bogată de
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
(n. 15 august 1794, Femsjö, Jönköpings län - d. 8 februarie 1878, Uppsala) a fost un botanist suedez și specialist în micologie. El este privit, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondator al taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Fr.. s-a născut în regiunea Småland din sudul Suediei, o zonă deosebit de bogată de ciuperci. Această ocazie, la care trebuie să fie adăugată și educația botanică care a
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
de asemenea, a figurat în funcția de șef a "Grădini Botanice" din Lund. În același an s-a căsătorit Christina Wieslander. În timp ce a fost la Lund, Fries a produs inovatoarea sa Systema micologica în trei volume (1821-1832), un sistem de micologie în care a clasificat ciuperci prin caracteristicile lor fizice și formele corpurilor de fructe (în special culoarea sporilor și structura suprafețelor purtătoare de spori (branhii, pori, dinți, falduri, suprafață netedă, etc, numite Hymenophore). Această lucrare seminală este fundamentul celei mai
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
întreținut acest scaun de profesură la fel ca fiul său Thore Magnus (1832-1913) care a fost și rector al universității. Savantul a emeritat în anul 1859. Elias Magnus Fries a fost, împreună cu compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondatorul taxonomiei moderne (micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi, astfel mulți micologi au denumit un număr mai mare de taxoni (genuri, specii și varietăți) în onoarea lui: "friesii" sau "friesiana". În marea sa monografie (1836-1838) precum în special în ultima sa lucrare majoră "Hymenomycetes Europaei
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
clasificat 116 de genuri și peste 400 de specii, unele foarte cunoscute, între altele pe Buretele galben, Buretele viperei, Creasta cocoșului, Hribul, Lăptuca dulce, Vinețica porumbeilor, Șampinionul (Ciuperca de câmp), Zbârciogul sau Zbârciogul gras. Aceste lucrări i-a inspirat pe micologii Lucien Quélet și Petter Adolf Karsten (1834-1917) de a practica o micologie modernă. Ei, folosind deja microscopul care pe timpul lui Fries a fost necunoscut, au reclasificat și redenumit mai multe genuri și specii cazat posibilității de adăugare a elementelor microscopice
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]