3,384 matches
-
într-un Lincoln Town Cat închiriat, așteptând să plecăm de la Vancouver spre sud, prin Columbia Britanică, până în Statele Unite, așteptând, cu signor Alfa pe locul șoferului, așteptând, cu Brandy lângă el în față, așteptând, cu mine singură în spate. — Polițiștii au microfoane, ne spune Brandy. Planul e că, dacă trecem granița, mergem spre sud până la Seattle, unde sunt nightcluburi și discoteci în care băieți și fete go-go vor sta la rând să-mi golească buzunarele poșetei. Trebuie să păstrăm tăcerea din cauza poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Planul e că, dacă trecem granița, mergem spre sud până la Seattle, unde sunt nightcluburi și discoteci în care băieți și fete go-go vor sta la rând să-mi golească buzunarele poșetei. Trebuie să păstrăm tăcerea din cauza poliției, că ei au microfoane de ambele laturi ale graniței, Statele Unite și Canada. În felul ăsta, pot să-i asculte pe oamenii care așteaptă să treacă. Am putea avea trabucuri cubaneze. Fructe proaspete. Diamante. Boli. Hapuri, zice Brandy. Brandy ne zice să tăcem cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o jachetă militară de un măsliniu închis și pantaloni largi de camuflaj, suflecați deasupra cizmelor de infanterie. Cu câte-o valiză de fiecare parte. Cu bereta neagră trasă pe frunte, ar putea fi oricine. - Regula era... spune Sfântul Fără-Mațe la microfonul care atârnă deasupra volanului. Și Tovarășa Lătrău spune „Bine”. Se apleacă să scoată eticheta de pe una din valize. Tovarășa Lătrău vâră eticheta în buzunarul ei măsliniu, apoi ia cealaltă valiză și urcă în autocar. Valiza orfană rămâne abandonată, singură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind la orice-ar fi spus în microfon conducând autocarul pe la intersecții, pe străzi, pe lângă casele vedetelor de cinema sau criminalilor supersângeroși, pe lângă apartamentele în care staruri rock muriseră de supradoză. Același tur în fiecare zi, aceeași mantră: crime, vedete, accidente. Locuri în care s-au semnat tratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
imită un ranch, doar un ocol să vadă dacă Buickul cu patru uși al părinților săi e tot acolo, dacă tot aici locuiesc, unde, în curtea din față, un bărbat împinge o mașină de tuns iarba. Acolo, Sfântul spune în microfon încărcăturii sale climatizate: — Îl aveți în față pe Sfântul Mel. Și, în timp ce taică-su mijește ochii la geamurile opace ale autocarului, — Sfântul protector al Rușinii și Furiei, spune Fără-Mațe. Dup-aia, în fiecare zi, turul include „Altarul Sfântului Mel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să râdeți, dar, oricât de însingurată și izolată pare viața ta făcând joc de picioare, viața lui Lenny arată și mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
chelie șuvițele de păr care i-au mai rămas. S-a sculat la cinci dimineața în patul lui de la Motelul 6 să ajungă aici și să-și prezinte invenția, peria specială de scos pete. Săracul de el. I se pune microfonul și e condus pe scenă, în platoul “cameră de zi”, cu pădurea tropicală de plante din plastic. Stă acolo, sub reflectoarele incandescente, în timp ce prezentatoarea face “âncălzirea” în direct. Platoul “cameră de zi” e diferit de platoul “bucătărie” și de “platoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
reportaj despre traficul rutier, o imagine în direct a unei camere de luat vederi de pe o autostradă și vocea comentatoriului, înainte de toate astea producătoarea va însoți peria de scos pete înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați venit, dar ne pare rău. Avem prea mulți invitați, și emisiunea s-a lungit...”. Și va pune agenții de pază s-o escorteze afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta? Fata care prezenta Colanții Ny-Lunecă. Fata pe care o părăsești. Și blonda noastră Miss se ridică. În picioare, să renunțe, să meargă acasă, să eșueze. Și, luând microfonul, verificând întrerupătorul să fie sigur că nu e pornit, spilcuitul spune: — E moartă. Moartă și-ngropată, și nu spune unde. Ori dacă spune, va minți în care oraș. Și pleosc. Părul și fața îi sunt leoarcă. Cafea din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
va minți în care oraș. Și pleosc. Părul și fața îi sunt leoarcă. Cafea din cap până-n picioare. Cafea rece. Cămașa și cravata, pătate. Părul dat pe spate îi cade pe față. Și blonda noastră se întinde să-i ia microfonul, și spune: — Mulțumesc de sfaturi. Spune: Cred că eu urmez... Și, la naiba, cu mult mai rău decât faptul că e prea blondă, mai rău decât faptul că i-a distrus hainele și freza, slăbănoaga noastră s-a și îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la Calvin Klein..., spune Inky. Inky și Evelyn dau o raită prin împrejurimi, doar ele două într-o plimbare lejeră. În fața lor pe stradă, anturajul unei statui în fustă mini se revarsă dintr-o limuzină, tipi zvelți având căști cu microfon între ureche și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l mai aibă. Stăm aici cu toții, privindu-ne unii pe ceilalți. Așteptând următorul punct din scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin adânc sau cadavrul victimei unui omor, detectivii ascund acolo un microfon. E procedura standard. Face un semn din cap în direcția Contelui Calomniei, a reportofonului din buzunar. Poliția se ascunde pe-aproape și ascultă vreme de câteva zile sau săptămâni. Pentru că aproape întotdeauna ucigașul se întoarce să vorbească cu victima. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
clipă numai, ca țâșnirea minunată a artificiilor care ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum spre biroul ei la etaj, trecând pe lângă o baricadă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urechile lui Adrian ajunse huruitul de motor Diesel al taxiului care o aducea pe Fanny Tarrant. Scoase din combină CD-ul cu muzica de Händel, pe care-l ascultase până atunci în surdina, și pregăti casetofonul pentru înregistrare, montând un microfon miniatural, portabil, pe poliță cu cărți. Soneria târai exact în momentul când el își termină pregătirile. Adrian îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat la sunete. Sper că și al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E ultimul răcnet în domeniu, îl anunță ea. De ce doriți să înregistrați interviul? — Pentru eventuale litigii legate de afirmațiile mele. — Mi se pare corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu avea microfon. Aruncă o privire scurtă către combină hi-fi din bibliotecă. Beculețele aprinse arătau că-i încă pornită. Se apropie și apasă butonul Play al casetofonului. Din boxe răsună fâsâitul benzii neînregistrate. Tinu apăsat câteva secunde butonul de derulare, după care apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
posibilități, sub privirile Îngăduitoare ale polițiștilor puși să supravegheze acest miting al prieteniei româno-evreiești. Pe ducă, măi, a zis șefu', odată cu plecarea lu' domnu' Cain. Care și lui i-o fo' reparat odată ceasu', spuse sergent Ispas, gata să sfarme microfonul pe care o reporteriță imprudentă de la televiziunea locală i-l Încredințase pe timpul interviului. N-o să mai știm pe ce lume suntem, suspină o bătrână sub o umbrelă de soare. Cain Îți spunea oricând ora Londrei. Și a Europei centrale. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi invitat la microfon de către președintele cenaclului, iar el, cu capul plecat pe umărul stâng, se va apropia umil de locul ce Îi era destinat și va anunța sec: Scurt poem epic dintr-un roman poetic. Va aștepta resemnat ca ovațiile să se risipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înaintam, cu atât alarma se auzea mai tare. Locul era imens. În cele din urmă, doctorul coti la stânga, pe un coridorul secundar mai mic și trecu printr-o ușă care dădea într-o cameră plină de computere și televizoare și microfoane, fire și cabluri peste tot, dispărând în tavan și șerpuind alandala pe toată podeaua. — Nu nu nu nu nu. Haide. Fidorous lovi cu palma una dintre unitățile de computer. Alarma era asurzitoare acolo. Fidorous lovi din nou unitatea, apoi schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peste aparate, fire și tuburi, pentru a arunca o privire mai de-aproape. Pe o masă de lângă cea la care lucrase Fidorous, la un televizor mic rulau cadre de știri despre furtună tropicală ale cărei zgomote erau redate de un microfon legat la un computer. Computerul avea instalat un program de dictare și părea să încerce să transforme în cuvinte sunetele produse de vreme, creând șir după șir de text, cuvinte începând cu „s“ sau „ș“ în principal, cu blocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eu cînd sé strigați! CÎnd mé auziți pe mine cé strig, atunci sé strigați! Deasupra, pe școalé, fîlfîiau steagurile, baloanele tremurau. Dincolo de gard, dupé sélcii, bîrnîi o mașiné și-n ea s-au vézut o grémadé de steaguri, boxe și microfoane și un balon care flutură, legat cu ață de oglindé. Încetișor, sélciile au Început sé rémîné În urmé și foarte repede, dincolo de colț, nu s-au mai vézut nici steagurile pe care paznicul Vanea le-a pus cu scară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]