438 matches
-
masă.) MACABEUS: Auzi... PARASCHIV: Zi... MACABEUS: Îmi pare al naibii de rău, dar auzi, al naibii de rău... că nu te-am strâns... așa... puțin... de gât... PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Așa! PARASCHIV: Știu. MACABEUS: Asta e. (Pauză; PARASCHIV lucrează mai departe la împachetat.) MACABEUS (Mieros.): Auzi... PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Iar începe... PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Să mă doară... Parcă mă doare în gât... Nu vrei să vii puțin... să te uiți în gât... PARASCHIV: Nu. MACABEUS (Începe să se clatine încet.): Mă doare urât... mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vasul meu și, de ce nu, ca într-o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie obscură care îți lasă pentru o clipă certitudinea libertății. Numai așa poți escamota culpabilitățile binelui, această satisfacție teoretică și nesigură. Privirile mieroase ale preoților nu ne-ar manipula cu atâta vigoare iezuită dacă nu ar purta în ele argumentul viclean al infernului, temei de nezdruncinat în această teo logie a binelui care nu-ți lasă nici o șansă. Dacă destinul îi favorizează pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
convingător, asta ești, nu? — Nu încerc decât să găsesc o cale de ieșire din corzi, Tom. Nimic mai mult. — Bine. O să iau legătura cu Pamela. O să mă refuze, bineînțeles, dar măcar pot să încerc. — Așa, băiete. Ia-o cât mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-acasă. Nu numai pentru că era și Lucy acolo, mi-a spus, ci și pentru că s-ar fi simțit stingherit știind că eram eu prin preajmă. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Practic de ce trebuia să mă justific? Nu vedeam de ce. Aha! L-ai citit pe șestache. Evident. Altfel de unde aș fi știut? Păi știi că lecturile dtale „reacționare” nu prea sunt sănătoase, tovarășe? - face Valy țuguidu-și buzele pe un ton excesiv de mieros, propriu educatoarei de la grădiniță, pentru copilul care plânge - nu prea sunt în ton cu politica... În sfârșit, Valy părea fericit că eu, fără să mi dau seama, am călcat câș. Încerc să parez: Altfel de unde știam că, după ce i-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Roji, cică.... Poate că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai! Aici e ca într-o bodegă... Se lasă cu amenzi drastic, să știți. Dar hai să n-o mai lungim atâta, că avem treabă - schimbă Sima unghiul de atac, adresându-ise, de data aceasta soției cu o voce nemaipomenit de mieroasă - Parcă te-am întrebat, iubi, adineauri, de ce ne-ați chemat sau mi s-a părut cumva că te-am întrebat ?... Am o problemă... - răspunse abia-abia Iozefina. Ce problemă? Nu puteai să mi-o spui acasă? Vrei să chiar înnebunesc, Gicule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu Însumi sînt un criminal. 2 — Ha-ha! rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se explică, rosti domnul Sinclair cu un fel de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o Glossă. În versuri, altul afirma că Stalin este Dumnezeu. La atare proclamație izbucni un hohot general, dar nu din pricina ideei altminteri comună, ci din cea a expresiei perplexe cu care autorul o clamase. Urcînd cu noi pe culmi extatice, mierosul reuși atunci să convertească rîsul într un sentiment sublim, fapt pentru care l-am admirat deoarece nimic nu e mai impunător decît să întorci opinia publică pe dos. Cea mai populară figură a cenaclului rămînea însă un pompier care, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
el răsturnase scara de valori. Odată, la cenaclu, o fată bucălată ne-a cetit niște versuri triste. Popescu o repezi: - Ce-ți trebuie, tovarășa, durere? Nu vezi cît de roșie ești în obraji? În schimb avu mare succes un prozator - mierosul din cenaclu - care prezenta un caz de conștiință în transformare. Eroul, un elev, se pregătise pentru teză în felul său: și-a confecționat fițuici și s-a așezat în banca de lîngă fereastră pe unde, din cauza ghivecelor, profesorul nu se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
însă și altora. Lanțul a ajuns la urechea bine plasată a securității. Una dintre aceste urechi ascunse se arătă amatoare să vadă și alte versuri ale talentatului autor. S-a întîmplat ca „urechea” să fie unul dintre asistenții noștri, anume, mierosul de la cenaclu. Surîzător tot timpul, individul avea un chip cu trăsături dulcege, fine și viclene. Mureau studentele după dînsul. La rîndul său și lui îi lunecau ochii pe ele. Rezumîndu-se la tupeu, fusese plasat ca asistent la universitate. De aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt buzele tari lipite de‑ale mele, zice Anna mieroasă și plină de pofte. N‑ai decât, păpușico, mormăie voiajorul nedeslușit și cu mintea încețoșată, n‑o să mă zgârcesc sub nici o formă, oi fi eu din Linz, da‑s generos când e cazul. În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de mărturisire plin de umilință - veșnic vin tot felul de indivizi care vor să dea buzna peste domnu’ Grogan ca să se afle-n treabă... Așa că trebuie să fiu prudent... Dar dacă v-ați pus bine cu domnu' Grogan - rostește glasul mieros - intrați oricînd poftiți. Cine s-a pus bine cu domnu’ Grogan e-n regulă, continuă glasul cu amabilitate servilă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - șoptește el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mie patru sute de dolari. Vai de mine, cînd Îmi aduc aminte!... Și i-am spus lui taică-tu: Ăsta merită spînzurat! Cu mîna mea i-aș strînge lațul!“ Și-i zice lui taică-tu, Îi zice cu glasul lui mieros: „Vai, să n-ai nici o grijă, Will! Cum o să te fac eu să pierzi vreun ban“ - cînd el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să vezi“ - am zis. Ei, și-a deschis și s-a fîstîcit de tot, zău așa. „Cum, dumneata ești, doamnă Grant?“ zice. „Așa-i că te-ai Înșelat de data asta?“ - am zis. „Domnul Grant e aici“ - zice cu glas mieros, Împungînd Înainte cu nasul lui roșu, plin de negi, ca un castravete - „ne-am adunat și noi la un pahar de vorbă“ - zice. „Mi se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oriunde, tineret care cheamă și strigă din adâncuri: apărați Neamul, apărați credința, apărați Biserica. Să nu-ți pleci capul în fața vicleanului cel fără de Dumnezeu. Învață să deosebești lumina de întuneric, învață să deosebești adevărul de nelegiuirile duse până la trădare. Cuvintele mieroase, frumos îmbălsămate, să le drămăluim cu sfintele noastre porunci. Vezi să nu-ți tulbure ochii și să nu-ți amețească mintea mirajele minciunii. Comunismul, fiară apocaliptică, urmărește distrugerea neamurilor, creația lui Dumnezeu, și să doboare Biserica lui Hristos. Dar Biserica
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se întâmplă aici? Stați de vorbă, în loc să munciți? Eu sunt stăpânul vostru și vă plătesc, iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros, arătând spre Valerius. El refuză să alerge, crede că e diferit de ceilalți. Nu putem să-l batem ca pe ceilalți, nu putem să-l biciuim până la sânge, așa cum facem cu cei care nu se supun ordinelor noastre... Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dumitru. Să dea Dumnezeu! Numai să ne ferească de zile ca aiestea - a răspuns Pâcu, stors de vlagă. Apoi au mâncat în liniște, stingând din când în când cu vin mujdeiul de usturoi.La sfârșit, Pâcu a întrebat cu glas mieros: Costache, flăcăul tatii! Mai ai tu prin fundul beciului niște vinișor, așa măcar pentru un descântec? Fă-ți milă de un om aflat la mare necaz și îți va fi recunoscător. Este! Cum să nu fie pentru fețe așa cinstite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
boli grave. Zmeii aceștia mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
face din acest pământ o grădină cum nu s-a mai văzut. Și eu și oamenii ne-am pripit și i-am dat o parte din munți pe mână. Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]