2,172 matches
-
de astăzi, mâine, nu poate fi; mâine, de pe o coajă de ou fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau rănile sfinților; din inima horei, limbi de foc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă acoperită; peste cadranul ceasului, necuprinsul se adâncea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omul de acțiune, rămîne gînditorul de după acțiune, fără să fie vorba de o metamorfoză a personalității, ci doar de o desăvîrșită împlinire a ei, în plan spiritual. Nu putem accepta asociația lipsită de profunzime, nu și de o anumită maliție mimînd umorul, făcută de un mai nou exeget (L. Russo), între destinul ideilor lui Savonarola și cele ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care mimează modestia omului de rînd îndrăznind să scrie pe un subiect înalt, și dorința de a-l interesa pe noul principe într-atît, încît să-i acorde favoarea reabilitării. Voind să rămînă el însuși, spiritul se răsfață în parabole ce satisfac orgoliul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o ciudată lege a conservării acționa și aici. Trăgea puțin fusta în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu o ironie elevată, că o privisem foarte decent, mai decent decât credea ea că o poate face un bărbat care circulă cu metroul. Iar eu, pentru care limba rusă de... metrou nu prea avea multe secrete, amânând coborârea, am mimat faptul că nu prea am înțeles. Doamna a coborât la prima, dar nu înainte de a-mi spune că înțelesesem foarte bine sensul celor spuse de ea... Când mă încurcasem cu Andra cum Dumnezeu am reușit noi să ne încurcăm? întreba ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poți merge la chirurg, la ginecolog, la oculist, la vraci... Să zicem că le îndupleci și le prezinți la psihologul terapeut. Dar insul, un ochelarist plictisit, bănuiesc, se va uita la ele ca la niște ciudățenii picate din lună, va mima că încearcă lecuirea lor, însă în sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sine se va întreba: "Ce Dumnezeu mai vrea și asta cu sentimentele ei fleșcăite? Ale mele au dat ortul popii demult, tare demult, și n-am făcut o tragedie din asta. Slavă Domnului că nu sunt infirm, că mai pot mima zâmbetul și amorul înflăcărat, că... Doamne, ciudații de tipul ăsta sunt de pe o altă planetă a inimii. Chiar vor să fie bolnavi de romantism înflăcărat toată viața?..." Știi ce-i de poveste în toată întâmplarea asta a noastră, Z? Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe tot ce-mi spune. Mimam însă, folosind toate resursele zâmbetului meu prefăcut, că am priceput totul. Altfel, gândeam eu, mai puteam rămâne lider în topul meu de suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să dau semne de viață, să mimez că abia m-am sculat din somn, să... Nineta, suspicioasă rău: " Cred că n-ai tras cu ochiul sau urechea. Dacă te prind că trișezi, te pedepsesc de nu te vezi! O să stai cu mă-ta în casă, până când..." Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bandiți, când ai renume, ca mine... Până la Ali Baba și cei patruzeci de hoți nu mai era decât un pas. Eram hotărât să nu pierd un asemenea spectacol, chiar cu riscul de a-mi epuiza toate resursele de actor care mimează somnul... Avem leu aici? Este, cum să nu fie: leoaicele sunt peste tot. Iubesc, sugrumă, lasă, o iau de la capăt, dar au și ceva probleme. Asta-i piatra lor miraculoasă. Costă aproape o juma de o pensioară, dar face: rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lăutarule? a trebuit să fac față unei provocări artistice fără precedent. Ei, geniosule, m-a întrebat muzicianul școlii, ne-ai putea răsfăța cu Sonata nr. 3 de Mozart? Eu, cum eram full de istoria trecută și viitoare a muzicii, am mimat totuși un pic de nesiguranță și am întrebat cu respect: Este vorba despre Sonata nr. 3 în re minor?" El, umflându-se în pene, sarcastic, superior peste poate, cu aerul insului care mă prinsese la smântânit oalele: Evident că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu m-am dat dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre altceva: despre o căutare aproape maladivă a solitudinii... Nu mai am puncte de sprijin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere. Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
povești de dragoste consumate sub fulgi proaspeți de zăpadă și sub crenguțe de vâsc, și-au făcut din plin datoria. Trăim, precum se vede, în cea mai bună dintre lumile posibile, în care indivizi cu vagi reminiscențe de apartenență creștină mimează cu religiozitate sărbătorirea evenimentului în familie și în care oameni al căror suflet generos adăpostește deopotrivă strămoși shinto și parfum de Nirvana se grăbesc să-i imite pe primii. À propos, tocmai am primit o ofertă irezistibilă de la Pizza Hut
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
genunchi, cu buze tremurânde, inelul strecurat pe deget, până când moartea ne va despărți, despre nopți pierdute în pasiune, unul în brațele celuilalt... în opoziție cu asprimea, indiferența, bădărănia chiar a bărbatului japonez, care, chiar dacă a început, în ultimul timp, să mimeze cu stângăcie comportamentul așteptat de la el, lasă, imediat după căsătorie, să cadă masca străină și revine la ce știe el mai bine. Și totuși, aceeași femeie japoneză, cu capul greu de atâtea vise și dorințe imposibil de îndeplinit, își trăiește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei meduze tremurătoare cu mii de tentacule, inspirând și respirând în unison cu timpul eternității, concentrează în sine energia vitală a corpului unic japonez, a oricărui grup japonez, oricât de mic ar fi el, femeia alesese un absurd joc de mimă. Își cumpărase locul în grup cu prețul acestei minciuni grosolane, acestui fals care îi desfigura nu numai trupul, chinuit mă întrebam: cât oare poate rezista așa? Ea nu s-a gândit la asta? ci și sufletul, incapabil să șteargă tăietura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
presupunem acest lucru. Trebuia să asum, așadar, că acest scaun plăsmuit din abur și fum exista, mai mult decât atât, că exista aici și acum, mai real decât cel pe care îl simțeam sub mine? Că femeia nu doar îl mima, fantasmatic, ci îl crease, asemenea unui Dumnezeu posedat, nu numai în minte, ci și în realitate, pentru că, iat-o din nou, zâmbind și spunând oishii vecinei din față, da, delicios, într-adevăr delicios. Pentru ea, pare că nu mai există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
statuie, pe ea întâmplarea a șocat-o, nu putea vorbi, nu putea zâmbi, nu-și simțea trupul, de aceea continuu la Tatăl se ruga. Era surprinsă că prepelița a știut și nu i-a spus, de aceea era necăjită și mima în glasu-i sugrumat și cruce și-a lăsat. Pe de altă parte bărbatul, se uita la cer, pe care îl scruta și se întreba: -Oare e stafie?... și singur răspuns a găsit: Nu, m-a vrăjit această făptură, pură și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ținta atacurilor lui Mircea Badea se pare că a fost Andreea Esca, are a primit premiul pentru cea mai bună emisiune de știri, în detrimentul Observatorului de la Antenă 1. "Un cretinism. Un prilej de PR tâmp, de fotografii tălâmbe cu fețe mimând prost fericirea de a lucra biceps cu trofeul întruchipând o cravată de metal. Sau o lopată de zăpadă. Scopul e să creadă telespectatorii tăi că ești apreciat, stimat, nu contează de cine și de câți, asadar el se află în
Mircea Badea, atac la Andreea Esca by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80598_a_81923]
-
Național al Audiovizualului, a fost scandalizată de show-ul "Dansez pentru tine" de la Pro Tv, de vineri seara, când la o oră de maximă audiență, Roxana Ionescu a sărutat-o cu limba pe coregrafa Cocuța, iar "bebelușa" Oana Ioniță a mimat că îi face sex oral partenerului său. "Acest lucru se observă de cinci ani. În goana după audiență, televiziunile au testat piața cu limbajul sexual, apoi au văzut că nu pățesc nimic și au transformat expunerea tematicii sexuale într-o
Narcisa Iorga, scandalizată de sărutul lesbi și mimarea sexului oral la ”Dansez pentru tine” () [Corola-journal/Journalistic/80697_a_82022]