KorAP: Find »[drukola/base=minoritar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...30 >

742 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

Tisei și intrarea trupelor române pe teritoriul ungar, situația locuitorilor din vestul țării a cunoscut o sensibilă îmbunătățire. Instaurarea administrației române, atât civile cât și militare, a introdus sentimentul de siguranță publică și, mai ales, privată. Primele grupuri etnice de minoritari din Transilvania care și-au declarat adeziunea față de Unirea regiunii cu România au fost sașii (8 ianuarie 1919) și șvabii (10 august 1919), în cadrul unor manifestări desfășurate la Mediaș, respectiv Timișoara. Cea mai reprezentativă populație neromână, din punct de vedere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Mihail Moruzov, un veteran al bătăliilor informative/contrainformative purtate în perioada premergătoare și în timpul primului război mondial. Prin calități native și abilități practice, Moruzov s-a remarcat în cadrul Brigăzii de Siguranță Tulcea, mai ales în documentarea unor acțiuni subversive ale minoritarilor bulgari. În Războiul de Întregire, agentul de siguranță a profitat de colaborarea dintre D.P.S.G. și Secția Informații a Marelui Cartier General, activând cu succes în zona sa natală, pe care o cunoștea cel mai bine, Delta Dunării. Rezultatele obținute l-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
au fost dovediți că acționau atât în calitate de curieri, aducând materiale de propagandă din Ungaria, dar și subversiv, prin producerea unor ciocniri de trenuri, deteriorarea locomotivelor, a vagoanelor și a altor instalații de infrastructură. Faptele însă au fost denaturate, chiar dacă cei mai mulți minoritari au părăsit România din proprie voință sau la cererea Budapestei, însă minciuna a prins și S.U.A. le-au permis intrarea în bloc, punându-le la dispoziție gratuit terenuri agricole și fonduri pentru a începe o viață nouă. La începutul anului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de măsuri anticomuniste în 13 puncte, printre care s-au numărat: „3. Intervenție la Ministerul Muncii pentru a da dispoziții inspectorilor de muncă să colaboreze cu inspectorii și șefii de poliții în chestiile muncitorești. 5. A se aviza la măsuri contra minoritarilor din administrațiile statului. Completarea dosarului cu suspecți la Poștă, CFR și alte instituții. 10. Reorganizarea serviciului de informații din Capitală și întreaga țară. Prezentarea unui raport complet asupra mijloacelor ce sunt necesare spre a fi pus în aplicare pe teren

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
33 din 2 septembrie 1930 au fost difuzate Instrucțiunile pentru Serviciul Jandarmeriei”, care au instituit inspecții obligatorii în întreprinderile industriale „pentru a se informa asupra stării de spirit a muncitorilor și a împiedica orice mișcări subversive. Controlul trebuia să supravegheze minoritarii, să identifice pe cei cu situații neclare (dezertori, urmăriți, posesori de acte false etc.) sau cu idei subversive, în mod special atentate sau comploturi. Inspecțiile trebuiau conduse de comandantul legiunii de jandarmi, locțiitorul acestuia sau șeful secției de jandarmi pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
comuniști (Petru Fogorossy, Ludovic Samberder și Arcadie Schmidl), doi cu sentimente ostile țării (Pavel Matefi și Carol Donath) și un șovinist (Ștefan Filip). În cadrul Legiunii de Jandarmi Argeș se aflau în supravegherea organelor contrainformative un număr de șapte militari, toți minoritari: Vasile C. Nenciu (bulgar), Husein Amet, Abil Bilil Idiris (ambii etnici turci), Gheorghe Wala (slovac), Loghin Vladicenco (rus), Sava Pantin și Milan Popovici (ambii sârbi). Aceștia au făcut diferite comentarii negative la adresa statului român și a conducerii, fapt care a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a centralizat datele de la unitățile din subordine și a alcătuit un material cu numărul suspecților, originea lor și activitățile pentru care erau supravegheați. În total, organele contrainformative au avut în observare un număr de 32 de militari proveniți din rândul minoritarilor, dintre care 19 unguri, șase ruși, patru români și câte un bulgar, evreu și sas. Aceștia erau vinovați, în cea mai mare parte, de apartenență la comunism dar, în cadrul acesta, existau câteva nuanțe: „bănuit că are idei comuniste”, curier în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
ungar, care a adunat știri din statele vecine și le-a transmis în toată lumea, ca bază a revizionismului și atragerea de noi simpatizanți la obiectivul urmărit. Efectele acestor știri subversive au creat în România „ură, dezgust și dispreț” în rândurile minoritarilor față de autorități, iar în afara țării am fost prezentați drept un popor „incult și sălbatic”, alături de Cehoslovacia și Iugoslavia. Materialele provenite de la corespondenții de presă din spațiu trebuiau să fie exclusiv „de natură detrimentală” politicii interne și externe a statelor succesorale

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
știri reale sau deformate, acestea urmând a fi «prelucrate» în folosul cauzei ungare. Informatorii principali au fost chemați la Budapesta, unde li s-a pus în vedere să obțină „cu toată stăruința” date asupra economiei românești, asupra eventualelor concedieri de minoritari din funcții publice, despre proiectele de infrastructură feroviară și construcția de noi drumuri. Cercetările efectuate pe teren au identificat pe corespondenții agenției „Duna Posta” și o parte din persoanele care lucrau în favoarea acestora, astfel încât aceștia se aflau într-o strictă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
autenticitate oficială”, după cum arată un raport informativ. Acțiunile desfășurate de Ungaria după 1919 în favoarea reluării Transilvaniei au fost analizate și sintetizate în studiul Acțiunea Serviciului de spionaj și propagandă maghiar din România, elaborat în perioada 1936-1937, care a arătat ca minoritarii dețin 80% din industria transilvană și bănățeană, aveau 209 publicații în 1935, față de 59 în 1919 și dispuneau de 400-500 asociații culturale, religioase, sportive sau de altă natură. În plus, 50% din funcționarii publici erau minoritari, însă majoritatea dintre aceștia

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care a arătat ca minoritarii dețin 80% din industria transilvană și bănățeană, aveau 209 publicații în 1935, față de 59 în 1919 și dispuneau de 400-500 asociații culturale, religioase, sportive sau de altă natură. În plus, 50% din funcționarii publici erau minoritari, însă majoritatea dintre aceștia „nu au voit” să învețe limba română și nici nu au dovedit loialitate față de statul român. Prin coruperea autorităților administrative, întreprinderile industriale conduse de maghiari au găsit modalități de a se sustrage taxelor și impozitelor, sumele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
guvernării liberale și 1930, în perioada guvernării țărăniste, însă fără succes. Tot legat de Basarabia, un semnal de alarmă a fost tras în legătură cu înstrăinarea pământurilor deținute de țărani, fapt apreciat drept „îngrijorător” de analiștii Serviciului Secret. Un număr mare de minoritari au devenit proprietari de pământ în Basarabia, în defavoarea autohtonilor, în principal din „reaua organizare” a notariatelor, în care lucrau foarte puțini juriști, puțini români și, în general, oameni de bună credință. Numai în județul Bălți, timp de 10 ani, au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și noaptea, după modelul prezentat de Eugen Bianu. Paza lucrărilor de artă, în special podurile, nu a suferit modificări, fiind menținută în aceeași formă, cu specificarea de a fi îndepărtate elementele care „nu inspiră deplină încredere”, mai ales din rândul minoritarilor. Pentru paza liniilor ferate principale s-a hotărât înființarea unei unități speciale de jandarmi, pregătiți numai pentru acest domeniu, iar controlul în trenuri, aflat în sarcina Direcției Poliției de Siguranță și a I.G.J., trebuia facilitat prin eliberarea unor permise de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
compuse din Gărzile Naționale ale Frontului Renașterii Naționale, posturile de jandarmi și unitățile de premilitari, care aveau misiunea de a preveni și reprima toate acțiunile periculoase la adresa ordinii, siguranței statului și armatei ce s-ar putea comite de către extremiști sau minoritari. Cel mai important eveniment în comunitatea informativă/contrainformativă din această perioadă a fost contopirea Direcției Generale a Poliției, Corpului de Jandarmi și Prefecturii Poliției Capitalei într-o singură structură denumită Direcția Generală a Poliției și Siguranței Statului (D.G.P.S.S.). În esență

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Informații și Contrainformații, care cuprindeau, în detaliu, scopurile, organizarea, mijloacele și metodele de acțiune ce trebuie implementate de ofițeri, detectivi și agenți de informații. Având în vedere „acțiunea antiromânească și de sabotare” a dispozițiilor administrative care au fost constatate la minoritarii din Ardeal „și în special a evreilor maghiari”, Ministerul de Interne a ordonat prefecților, încă din 4 aprilie 1938, să impună măsuri de verificare a spectacolelor susținute de alogeni. Problema minoritarilor a revenit și în 1939, întrucât raporturile de bună

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sabotare” a dispozițiilor administrative care au fost constatate la minoritarii din Ardeal „și în special a evreilor maghiari”, Ministerul de Interne a ordonat prefecților, încă din 4 aprilie 1938, să impună măsuri de verificare a spectacolelor susținute de alogeni. Problema minoritarilor a revenit și în 1939, întrucât raporturile de bună conviețuire între reprezentanții autorităților administrative, cele ale Jandarmeriei și preoții confesiunilor minoritare au devenit „foarte rele”. Primul ministru Armand Călinescu, care a deținut și portofoliul Ministerului de Interne, a decis că

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în 1939, întrucât raporturile de bună conviețuire între reprezentanții autorităților administrative, cele ale Jandarmeriei și preoții confesiunilor minoritare au devenit „foarte rele”. Primul ministru Armand Călinescu, care a deținut și portofoliul Ministerului de Interne, a decis că arestarea preventivă de minoritari se va efectua numai după ce va aviza personal și va da instrucțiuni în caz. Pe de altă parte, modul de cercetare și chiar actele întocmite în cercetările preliminare „au unele lipsuri”, printre care corpuri delicte, expertize asupra materialului confiscat, fapt

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Dintre cei identificați în acest sens, au fost semnalați căpitanul în rezervă Wilhelm Zay, organizatorul Asociației „Front Kompfer” și locotenentul în rezervă Carol Zerbes, ambii din Sighișoara. De asemenea, în zona orașului Sibiu informațiile culese au confirmat faptul că unii minoritari germani sunt chemați în Germania pentru a urma un curs de 6 săptămâni, după care sunt retrimiși în România ca „ofițeri politici”. Formarea unui corp de propagandă a fost confirmat - „se verifică” -, componenții acestuia fiind atât elemente germane din Transilvania

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
primul rând, diplomația polonă a încercat „să consacre în noul statut european” principiul drepturilor istorice și al necesităților economice, alături de cel al drepturilor etnice, dar acest din urmă drept îi era „total defavorabil”, întrucât Polonia avea înglobați în granițele sale minoritari care reprezentau circa 35% din populația țării. Al doilea motiv a fost reprezentat de dorința de a evita formarea unui stat ucrainean autonom sub egida Germaniei, care să poată fi utilizat în viitor contra Poloniei. În acest caz, teritoriul obținut

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Maghiarilor din România, au pus la punct un plan de acțiune care a prevăzut înființarea unor echipe volante cu sarcina de a distribui materiale propagandistice, de a înființa case culturale maghiare și societăți sportive, toate în scopul unei pregătiri a minoritarilor în vederea primirii trupelor horthyste. Alte grupuri cu misiuni terorist-diversioniste au fost descoperite și anihilate și în prima parte a anului 1940 de către S.S.I., iar documentele compromițătoare au fost înaintate factorilor de decizie pentru a fi exploatate „așa cum se va crede

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
nuclee de informatori (trei persoane), procedeul „cel mai întrebuințat” a fost acela al agenților izolați, care a permis o siguranță sporită față de o eventuală deconspirare a acestora de către contraspionajul autohton. Informatorii, baza oricărei acțiuni de spionaj, au fost recrutați dintre minoritarii cu legături familiale în Ungaria, soțiile ofițerilor sau funcționarilor superiori, soldați minoritari, studenții și elevii care urmau studii în Ungaria, preoții, profesorii și gazetarii maghiari, dezertorii români, proprietarii de pământ din zona de graniță ș.a.m.d. Transmiterea datelor obținute

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fiecărui corp de armată funcționa „o centrală de informații” cu raza de acțiune în circumscripția marii unități. Sarcinile informative aveau ca teme principale problemele militare și economice, colaborarea cu organele revizioniste și șovine din țările vecine sau în care existau minoritari germani, pregătirea unor acțiuni subversive etc. Din punct de vedere contrainformativ, centrele colaborau activ cu Serviciul de Siguranță al Reichului, organizațiile publice și partidul de guvernământ. O organigramă diferită a funcționat în Prusia Orientală, unde aceste misiuni au fost conduse

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
practic obiectivele menționate au fost cinematograful și fotografiile, presa militară, emisiunile „Ora Armatei” la radio, utilizarea misionarilor propagandiști și a afișajului. Intensificarea acțiunilor subversive ale statelor vecine la adresa României nu a rămas fără urmări, mai ales în centrele populate de minoritari. Prima consecință vizibilă a fost „sporirea” numărului de dezertori din rândul alogenilor în U.R.S.S., Ungaria și Bulgaria. O a doua a fost observată în rândul concentraților care, o dată reveniți acasă, au produs o stare „de nemulțumire și neliniște” cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în țară sau introduse clandestin peste graniță, elaborarea de studii și sinteze asupra problemelor aflate în preocuparea guvernului. Prin brigăzile centrale a fost organizat aparatul informativ, care a adunat date despre mișcările politice, sociale, economice din Capitală, a supravegheat activitatea minoritarilor, străinilor și suspecților, a investigat/descoperit întrunirile clandestine și agitațiile puse la cale de legionari sau comuniști. La nivel teritorial, organele exterioare ale D.P.S. au fost: - la inspectoratele regionale de poliție, Serviciul de Siguranță, cu patru compartimente; - la chesturi, Serviciul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1883 în Vulcănești, Cahul), pensionar, fost subprefect al plășii Vulcănești și director de prefectură la Cetatea-Albă. A fost semnalat, printr-un denunț, că în funcția de subprefect s-a manifestat „ca înfocat filorus” și a înlocuit funcționarii români cu cei minoritari, în special ruși. Cercetările efectuate la vremea respectivă nu au reușit să dovedească nimic din acuzațiile aduse lui Popovici. La domiciliul menționat locuia împreună cu soția sa, Emilia Popovici, economistă la Căminul Industrial de Fete „Doamna Tudosea”. Al doilea imobil verificat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]