62,686 matches
-
la anumiți autori - la Faulkner, la Hemingway etc. Pe de o parte am încercat să completez aceste goluri, pe de altă parte am căutat să aduc la cunoștința cititorilor opere noi, care schimbau fața literaturii europene. Îmi vine acum în minte "Noul roman francez" care, deși a avut o glorie trecătoare, a lăsat urme. Cărțile legate de acest curent au avut o rezonanță și mai mare. - Uneori, criticii erau chiar mai interesanți decât prozatorii. - Criticii erau uneori mai interesanți pentru că ei
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
un râu, fără îndoială râul Mohawk. Cele două păsări din stânga, în prim plan, ar fi încântate să le gâdili gușile albe sau măcar să le folosești pentru a exemplifica ceva anume în vreo parabolă. Am oare dreptul să te caut cu mintea mea prăfuită, plină de maculatura a vreo cinci mii de cărți? Abia dacă merg din când în când la țară. Vrei să mă înveți câte ceva despre frunze? Știi ceva despre ciupercile narcotice? Lady Marilyn a murit doar de câțiva ani
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Tudorel Urian Un jurnal este (ar putea, ar trebui să fie) o formă de conservare a unei existențe. Se spune îndeobște că un om trăiește atîta timp cît amintirea lui rămîne vie în mințile urmașilor săi și ale celor care l-au cunoscut. Dacă viețile celor mai mulți dintre oameni se încheie, astfel, o dată cu dispariția propriilor copii sau nepoți, cele ale autorilor de jurnale rămîn conservate, ca într-un bloc de gheață, în caietele și/sau
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
Nu intenționez să evoc minunatele două zile petrecute în orașul Independenței americane, deși poate ar merita măcar pentru cei vreo cincisprezece brâncuși (autentici!) pe care i-am admirat la faimosul Museum of Art. Din această vizită mi-a rămas în minte și un episod plin de tâlc: în unul dintre holurile principale ale universității am descoperit un panou cu chipurile câtorva absolvenți ce deveniseră între timp celebri. Curios, m-am apropiat de �vitrina premianților" și mare mi-a fost mirarea să
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
Donald Trump e o celebritătate care a studiat la Penn State University, dar asta nu trebuie să constituie un motiv de mândrie pentru nimeni. Comportamentul său l-a exclus de pe lista persoanelor onorabile". Această secvență mi-a revenit automat în minte când un intelectual subțire din administrația de stat a găsit de cuvință să închidă gura celor indignați de prezența statuii lui Antonescu în clădirea guvernului. Argumentul graseiat se baza pe-o fraudă semantică: dacă germanii nu fac un secret din
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în mintea înaltului personaj din guvern. Felul acesta de a ne preface că nu vedem problema când ea e peste noi cât capra arată gradul de incoerență cu care se acționează în România. După doisprezece ani de gândire liberă nu am abandonat
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
clasă unde învățau simultan a II-a și a IV-a, și unde, spre a sta cuminte, mi s-a dat de scris, vorba poetului. Ce anume voi fi desenat atunci cu titlu de litere și cuvinte nu mai țin minte, dar asta e prima mea amintire de �scriitor". Apoi mi-amintesc cum pe vremea primei mele clase (iată am fost și eu, totuși, odată, în prima clasă, în elită cum ar veni) și și în clasele a doua și a
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care, de altfel, fusesem colegi de grupă/facultate/�Echinox" și care prin repartiție ajunseseră la Borșa Maramureșului -, Horia Ursu, Marius Jucan). Totuși, țin minte că apariția Vieții fără nume mi-a dat o mare bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape o sumețire, mi se părea că scrisul are sens, că multele mele caiete manuscrise au născut ceva important, că
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
madam Marcachis, în timp ce eu jucam țurca afară cu băiatul lor, Costel, cu care mă împrietenisem. Mă și enervam de atâta sporovăială. Ce-or fi vorbit ele acolo în casa atât de bine îngrijită a grecului? Casă foarte curată, având, țin minte, o curte străbătută de o podișcă de lemn, cum nu mai văzusem la nimeni, să nu iei în picioare noroaiele Bărăganului, și din care pricină, nici nu puteai să joci ca lumea țurca; ...vreau să spun, ce discutau acolo femeile
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
el. Pe ce tăiș de proveniențe se sprijină spița bufoneriei "cu prăbușire în noroi", a lui Pirgu? El, mereu iscat să se mențină într-o vâltoare ofensatoare de memorii ori de rostuiri prezente. Cum de și-a pierdut Pena Corcodușa mințile din iubire? Ea, care nu cunoscuse până la întâlnirea dintre "floarea de maidan" cu "Făt frumosul" în ființa căruia s-au îmbinat "strălucirile a două cununi împărătești", decât istoriile de amor ale lumii ei, în care mișună derbedei, femei pierdute și
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
dinăuntru se-auzea nilul susurînd/ și palmierii și viperele mici și galbene/ ca niște jartiere de damă/ și glasul lui ramses/ proaspăt trezit din somn/ cînd tocmai te visase/ în slipul tău triunghiular/ în care clipea ochiul lui dumnezeu/ ții minte cum mergeam împreună la servici/ cum mîncăm covrigi cu susan/ și tu îți ridicai puțin noaptea de pe ochi/ șam ai plătit lumină mă întrebai/ erai pudica eu te duceam cu vorba/ îmi plăcea întunericul tău/ mă bălăceam în el/ pînă
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
desprinde traseul sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și poate resemnat a suportat întunecarea minților noastre. Alienarea ce ne-a bîntuit și ne bîntuie se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste. Ce s-a pierdut
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
serios. Se vorbește angoasant despre asta dar, dincolo de marcarea penibilă cu buline roșii a teritoriului ce va fi vătămat, dincolo de această hartă a dezastrului și a lamentațiilor sterile, nu se întîmplă absolut nimic. Cred că asta l-a scos din minți pe Dabija. Arghezi și Patapievici și inflexiunile lui Iureș "spiritul orașului"care cere socoteală în al douăzeci și cincilea ceas; chipurile noastre proiectate pe ecranul-tablou al rușinii, un element coborît parcă din Casa Poporului, o ramă imensă în care se
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții ăștia și ascultă-l pe băiat! E, o idee
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
o convenție narativă. Căci, în prefața auctorială la romanul Cei trei muschetari (încă un metatext: al treilea!, tot nereeditat, tot netradus!), naratorul pretinde a crede în existența unui "manuscris in-folio, înregistrat la cota 4772 sau 4773, nu mai țin bine minte", intitulat " Memoriile domnului conte de la Fère". Pe care declară a-l fi publicat fără să schimbe o iotă, cu toate că-și asumă, explicit, întreaga responsabilitate pentru ce a (re)produs. Jocul e transparent, desigur, dar e numai prima manșă. Pentru că, după
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
și, mai tîrziu, romanele, dînd adevărata măsură a înzestrării sale de fin analist al sufletelor "simple și adevărate". Tot acum, în 1884, începe lunga și "aristocratica" misiune diplomatică în Italia, și cîștigă totodată în Titu Maiorescu un valoros corespondent pentru minte, inimă și literatură. Ca "epistolier", Duiliu Zamfirescu beneficiază pînă în 1903 de sfaturile și îndreptările aceluia pe care P. Constantinescu îl socotește "ecoul de conștiință critică a timpului". Fără providențiala înrîurire maioresciană e greu de presupus încotro s-ar fi
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
alții au noroc de feciori, iar nu de cinste, și de bogăție și de altele, și tot au și lipsă de unile, iar acest domn în toate au avut noroc, bogat, frumos la chip, la stat, vorba lui frumoasă, cu minte mare, rude multe, fii, fete din destul, gineri, nurori așăjderea, cinste mare și în boieriea lui, și în domniia lui, ci au domnit nici o lipsă nu va fi avut. Și acest domn ar fi putut să zică cuvintele lui Solomon
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
memoria: " Și mai lasă-mă naibii cu Marx al tău! Să-l văd eu pe tac-tu că ară pământul de dimineață până seara, că apasă într-una pe coarnele plugului, nemâncat, cu soarele-n cap, să-l văd!" Țiu minte că, asemeni unuia care asistă la o luptă aprigă de cocoși, m-am pomenit strângând din pumni și foindu-mă ca un chibiț pe colțul biroului. Ei, să te văz acuș, Alexandre, îmi ziceam, (cum îi ziceam eu lui Ivasiuc
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
capăt în Parlament și chiar promulgată, de-abia atunci presa ar fi devenit o forță reală în România. Căci dosare care astăzi nu produc mare impresie opiniei publice, deoarece politicienii și mass-media care le fac jocul pot susține că presa minte, ar deveni beton armat după apariția legii lui I.M. Pașcu. Însă orbiți de resentimentele lor față de presă, parlamentarii nu s-au gîndit la asemenea consecințe. Dorința lor era să strîngă presa de gît și să o învețe cine are puterea
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
de vizavi, citind dintr-un masiv tratat de psihiatrie, mult prea scump ca să-l pot cumpăra), de o "epilepsie morfeică neconvulsivă de lob temporal stîng" sau, poate, doar de o dispoziție mistică sau poetică exagerată, ce avea să-mi distrugă mintea cu desăvîrșire." Putem afirma (puțin în glumă) că Mircea Cărtărescu a ieșit din zodia literaturii "perfecționiste", nu-și mai irosește timpul servind capodopere precum Nostalgia sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
oare-n acel moment conștiința mea un fel de pliu, o cută, un cuib de rîndunică thomian? Se adîncea deodată țeasta mea casa-n ruine și eu însumi în mijlocul ei, în fața oglinzii din mobila străveche? Mă găsesc deodată în centrul minții mele, ochi în ochi cu un frate tăcut?" etc. Astfel de dilatări nepermise ale întrebărilor retorice, ale imaginilor care aveau mai mult funcție de coagulare, își găsesc cu greu justificarea. Un exemplu foarte bun este un capitolul despre "primele amintiri". Cu
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
Pen și pe "pieds noirs" algerieni ori, în general, pe arabi), din rațiuni ideologice, de puritate a rasei și a nației, dar sînt gata să-i lichideze. Fie și înjurîndu-i. Dar, mai des, aplicîndu-le pumni și picioare ca învățare de minte că au culoarea pielii pe care o au. Dintotdeauna nazismul, antisemitismul, rasismul, comunismul, ca ideologii extreme, s-au asociat cu violența și crima. Legionarii i-au ucis pe Armand Călinescu, I.G. Duca, Iorga, Madgearu și alții. Hitler i-a exterminat
Violență și ideologie by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15120_a_16445]
-
patul bolnavilor pentru a-i îngriji, admițîndu-se tacit că personalul mediu restructurat nu mai poate face față) sînt pisălogi iar timpul, sever drămuit. Puteam înțelege și că în practica unui spital de urgență sentimentele mai mult încurcă, ce-i în mintea și sufletul bolnavului nu interesează. Dar toate astea nu justifică ignorarea unei componente esențiale: demnitatea individului. O valoare normală care nu apare nici pe tomografii, nici pe analizele de sînge, dar care contează, cred, imens. Umilit oricum de boală, de
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
în patru pe care ai păstrat-o despre mine... Eu nu-mi amintesc nimic, nimic, nimic în legătură cu asta - nici articolul de care pomenești, nici contractul, dar m-aș mira dacă Mioara X (îi uit numele de familie, dar o țin minte ca excelentă secretară) ți-ar fi povestit basme. În orice caz, spre a mulțumi pentru giuvaerul de articol și a-mi face iertat gestul neasemănător mie de acuma o jumătate de veac, te rog să binevoiești a accepta să faci
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în care se ascund ciupercile otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb, cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la numele mai multor
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]