2,604 matches
-
umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zece mii de dolari. Prima casă pe care am făcut-o era o o clădire de patru etaje cu acoperiș mansardat și două scări interioare, una pentru familie și cealaltă pentru servitori. Avea candelabre de metal și sticlă, cu niște beculețe minuscule. În sufragerie avea parchet; o lună și jumătate a durat până am tăiat și asamblat toate piesele podelei. În camera de muzică avea un plafon pe care soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte, până târziu. În sufragerie avea un șemineu; focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am stat împreună, fără televizor sau radio, după ce Katrin adormea; pe vremea aceea ni se părea un lucru atât de important... Așa erau cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri. În după-amiaza în care m-am întors acasă și am văzut ce făcusem, aceea a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule, focul de sticlă si farfuriile. Înfipte în pantofii mei - mi-am lăsat urmele de ușițe, rafturi, scaune, ferestre și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sub gluga labiilor interne, ca un copac crescut într-o văioagă. Dar pe drumul spre vagin, într-un loc în care ar fi trebuit să dea doar peste o lunecare anticipativă, peste faleza ce coboară în mare, găsi un nodul minuscul, un grăuncior de carne. Desigur, dacă i-ar fi permis mâinii să ducă o oglindă în locul acela, așa cum fusese învățată, să o ducă în locul pe care gura lui Dan îl vizitase atât de rar, Carol ar fi putut să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu căcat, pișat și borâtură. Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale, oscila cu furie. — Hai că să spun. A fost „lăsat“ la vatră! Publicul izbucni în hohote. Bull o porni spre bar să mai ia un Pils
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea o atmosferă de impotență vulgară. Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui cronici insensibile și constipate, pline până la refuz de analogii sportive, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a viitorului. A viitorului ei cu Alan. Alan era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
străbată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
tovarășei Câsu, învățătoarea care-o înlocuise pe prima învățătoare, tovarășa Ulărescu (trebuie să aflați că tovarășa Câsu, alături de care am și poze 9/12 pe treptele școlii, ce e drept, poze de grup, cu încă treizeci și unu de pionieri minusculi cu tricolor alb-negru, era o zână, un pic zaharisită, fără baghetă, cu ochelari, înaltă, uscățivă, ar fi făcut sigur carieră în baschet dacă nu s-ar fi dedicat celor mici, în timp ce tovarășa Ulărescu, cu care n-am nici o fotografie, Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din înaltul universului, și, după toată chestia asta, nimic. Dacă n-ar exista blestemăția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau doar luminile, contrastele și contururile, cu care făcea experimente de alchimist în minuscula lui cameră obscură (amenajată în veceul de serviciu al apartamentului 40). Și, deseori, după ce tata stătea închis în încăperea aia de un metru pătrat, pe întuneric, vedeam cum apar fotografii ca nisipul aurifer sau chiar ca pepitele. Mă lua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un rapel), fără să fi folosit ham și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei din blocul de vizavi, căreia, dacă i-aș enumera stările, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cordilieri, Alpi și Polul Sud, bunicul meu a transmis cale de șapte kilometri, tocmai până-n pătuțul metalic al fratelui meu cel mic, visul seducător al crestelor albe, tainele alchimiei alpine, limbajul norilor și al vântului, frisonul escaladelor izbăvitoare. Un puf minuscul, asemănător funigeilor (dar care nu era unul din ei, fiindcă toamna nici nu se întrezărea), trebuie să-și fi luat zborul din centrul orașului, mai precis de pe strada Crăciun, de la numărul 21, să se fi înălțat și să fi plutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde (precis) s-a culcușit ca o sămânță vrăjită, din care avea să răsară iubirea în stare pură, cristalină, pentru munți. Atâta drum (cam șapte kilometri, cum ziceam), puful minuscul n-a fost purtat prin văzduh nici de adierile molcome ale arșiței, nici de furtuni, nici de îngeri, nici de puterile nevăzute ale telepatiei, nici de ursitoare sau de descântece. Ci de harul omonimiei. În lunile calde în care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întindea în casă, ademenitor, înaintea tuturor meselor cu Mircea. Pe munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși, cu gropiță în bărbie, cu pieptul pudrat până la decolteul rochiei și cu o aluniță tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de bulevardul Drumul Taberei, având hotarul de vest la Valea Ialomiței, iar cel de est la Valea Argeșului, pentru ca la sud, să se găsească, odată și pentru totdeauna, câmpul. Și, la fel de bine cum harul omonimiei a făcut ca „un puf minuscul, asemănător funigeilor... să se fi înălțat și să fi plutit pe deasupra acoperișurilor, bulevardelor, copacilor, turlelor de biserici, piețelor și maidanelor, să fi ajuns într-un târziu peste blocurile din Drumul Taberei“, s-ar putea ca acest troleibuz ciudat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și ăsta de aici e stricat” - și apoi asamblîndu-le la loc. Avea vederea atît de proastă Încît practic trebuia să lucreze cu nasul lîngă masă și, din cauza asta și a faptului că avea degetele groase, cîteodată mai scăpa unele părticele minuscule pe jos. Îmi plăcea mult cînd se apuca să le caute stînd În patru labe. Parcă era un urs. Cred că aș putut foarte bine să i le caut și să i le dau eu, Însă n-am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș și ucenic al strămoșilor mei ce săpaseră la Pembroke, nu m-am simțit deloc intimidat și Într-o zi, cînd Jerry era plecat, am Început aventura de a transforma o crăpătură minusculă Într-una mare. Am numit-o Construirea Găurii celei Mari. De fapt, nu era chiar așa de greu. Decenii de umezeală făcuseră lemnul moale ca buretele și cît se poate de ronțăibil și În mai puțin de două zile gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a fost dureros de limpede că, atunci cînd mă privea, tot ce vedea era un animăluț simpatic, care se dă În stambă ca un clovn și pe care nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu adevărat, că sînt de fapt un geniu cît se poate de cinic, temperat vicios și melancolic, sau că am citit mai multe cărți decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
amenințător. M-am cocoțat pe fotoliu și m-am Întins pe spate, cu toate cele patru picioare În aer. Am Închis ochii. Am făcut mai mult decît să-i Închid, i-am strîns tare de tot. Mi-am scos telescopul minuscul și am căutat-o pe mama. Am Început să spun povestea vieții mele. Începea așa : „Aceasta este cea mai tristă poveste pe care am auzit-o vreodată”. Am stat așa toată dimineața, iar propozițiile soseau precum caravanele În deșert, aducînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte lumină protuberanța Venerei și liniile Încrucișate care indică, după cît se pare, numărul copiilor și durata vieții... — V-ați modernizat, zise el. Lampa asta electrică... Fără a lua În seamă niște vorbe atît de ușuratice, femeia rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și de discretă ca orice altceva produs de Catherine, încă mai conține pentru mine esența delirului erotic al accidentului de mașină, mai excitant decât mucusul ei rectal și vaginal, la fel de rafinat ca excrementul unei regine dintr-un basm sau ca minusculii stropi de lichid care se formaseră lângă bulele lentilelor ei de contact. În acea baltă magică, ridicându-i-se din gât ca o rară trombă de fluid țâșnind din gura unui altar îndepărtat și misterios, mi-am văzut propria reflexie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]