605 matches
-
încotro ne îndreptăm, și anume spre un rău tot mai mare căruia nu i se poate găsi împotrivire, singura mîngîiere e să căutăm acele rare indicii care ne amintesc că, prin găurile materiei, duhul divin răzbate în pielea unor ființe mirabile. Numai atunci nădejdea ia locul resemnării, clipă în care creștinul începe să simtă viața ca pe o trecere către ceva mai bun. Cînd însă nădejdea se stinge, sufletul recade în tortura de la început, gustînd din chinul de a asista la
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
sînt încredințați că au găsit în sprijinul ei un eșafod invulnerabil de argumente științifice. Pe scurt, voodoo înseamnă știința pusă în slujba credinței. Exemplele asupra cărora se oprește fizicianul Robert Park sînt grăitoare: credința în posibilitatea fuziunii la rece, procedeu mirabil prin care sursa energetică a omenirii ar fi rezolvată o dată pentru totodeauna, convingerea că astrologia sau homeopatia au ceva științific în ele și că sînt discipline demne de toată încrederea, apoi visul irealizabil al călătoriilor umane în spațiu și al
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
se plimbă printre noi, apoi aberația terapiei cu magneți sau cu biocîmpuri umane mînuite după voie, sau obsesia eternă a construirii unui perpetuum mobile în ciuda legilor termodinamicii, sau naivitatea de a crede că deșeurile radioactive pot fi desființate prin mijloace mirabile de sorginte științifică, sau încercarea de a folosi cunoștințele de mecanică cuantică pentru a explica cum spiritul omului poate modifica realitatea la nivel subatomic, ori aberația de a interpreta rugăciunea sau telepatia ca mijloace de influențare a universului la nivelul
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
și în 9 noiembrie la Timișoara, în special pentru studenți, Florin Piersic jr. cu spectacolul „Sex, drugs & rock’n’roll“ l în 22 și 23 noiembrie, Teatrul de Comedie cu spectacolul „Poker“ l în 1 decembrie, la ora 20,30, mirabila Coca Bloos cu one-woman-show-ul „Ich bin Ofelia“, la Club 30.
Agenda2004-43-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282988_a_284317]
-
Mihai Floarea "Hai, mamă, hai odată!..." "Vin' la mama!..." Reproduc în debutul acestor rînduri doar două dintre mirabilele expresii curente, auzite de la fereastra mea, adresate patrupedelor scoase la plimbare de femei - ai zice în toată firea, dacă nu le-ai auzi vorbind astfel; ele aparțin, care va să zică, unor mame de... cîini!... Bărbații sînt mai sobri față de animalele scoase în
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
matcă de sori,/ Să văd pietrificarea cum se mișcă,/ negura cum se face blondă,/ Carnea seniorală,/ Inima o sondă/ înrădăcinată în ceea ce fără sfîrșit mi-e începutul" (O, farmece). Purtînd sigiliul Creatorului a tuturor celor ce ființează, id est reflexul mirabilului centru cosmic, eul este celest în solitudinea lui imortală, rod al imortalității divine: "Iată plîngînd înlăuntrul ce nu moare./ Inatacabil puzderie a ființelor celeste/ Vin să-l înhațe în paradisiaca veste./ Singurătatea lui nepieritoare" (Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
încheie un timp al prozei muntelui. Singurătatea luminii e confesiunea unui scriitor care cunoaște drumurile din munți. Romanul, confesiunea celui care a scris cele șapte experiențe/volume ale traversării cercului este și rememorarea celui care călătorise, împreună cu familia pe trasee mirabile. Este depoziția celui care salvează rătăciți fiindcă cunoaște muntele. Uneori trasează itinerarii care să le servească nevrednicilor excursioniști: „Am făcut descrierea aceasta pentru a înțelege de ce călătorii experimentați își propun să facă întreg masivul și să iasă peste Otic în
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
elene, atît de scumpă lui Hölderlin, că "Sibila printre puteri mă citește". Aceleiași Elade zeești a marelui precursor i se face parte largă în alte caracteristice secvențe, precum această patetică invocație în care funebralul e ținut în cumpănă de o mirabilă energie crepusculară: "Bătaie de aripi funebre, / Și tu, ucigașă coroană de pe fruntea zeilor, / V-aș fi vrut / Cu tot cerul chemat peste carnea / Aceasta, prin care v-am ținut și mă țin, / Zei căzuți în prăpăstii, / De mult acoperiți de
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
care și-a suflat mucii lautreamont la douăzeci de ani scaunul de ceară al lupului rău topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
Ťde dincoloť și îndemnîndu-ne să credem că rațiunea va triumfa în cele din urmă". în nu mai mică măsură e relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în lumea literară românească a ultimelor trei decenii, pronunțai numele Manolescu, toată suflarea gînditoare știa la cine te referi: la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie comun într-o referință celebră - iată
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
arc întunecos// La gura peșterii desenez bolovani/ tot mai mari străpunși de un cerb" (Grota). Am putea spune că sub pana lui Ion Stratan acel crepuscul al modelelor (fie și al modelor!) lirice pe care-l reprezintă parodia se preschimbă, mirabil, într-un nou revărsat de zori... Ion Stratan - Biblioteca de dinamită, Cuvînt înainte de Călin-Andrei Mihăilescu. Postfață de Octavian Soviany, Ed. Cartea Românească, 2001, 144 pag., preț neprecizat.
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu spatele, privindu-l lung peste umăr, cu ochii ei mirabili. Pe omoplatul drept avea tatuat un crin straniu. Andrew tresări și zâmbi de uimire, dar numai o clipă. O dogoreală ca de cuptor îi ardea acum fața. Trupul ei gol lumina ca un rug încins. ...ți-a plăcut? Adevărul este
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
noastre poate, dintr-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Numai Dumnezeu cunoaște ce ne rezervă viața și cum ni se rânduiesc pașii în calea lor. Mulți dintre ei sunt oameni cu educație și bun simț, de o politețe mirabilă, cu mintea plină de gânduri bune și gura plină de uimitoare binecuvântări rostite ca din carte, pentru pâinea primită și pentru bănuț. Știu să vorbească frumos în toată restriștea lor. E o politețe aparte, o bună creștere și o smerenie
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
noastre. L-am aruncat ca o zdreanță în umbra lăsată de strălucirea imaginilor în vogă, eclipsîndu-l și denaturîndu-l fără putință de revenire. Urmarea eclipsării cuvîntului este neglijarea felului în care folosim cuvintele: vorbim urît și fantasmăm frumos. Reveriile noastre sînt mirabile, de o frumusețe nespusă, atîta doar că putința noastră de a le exprima e jalnică. Cum s-ar spune, bogăția imaginativă a minții noastre este însoțită de o sărăcire a expresiei mergînd pînă la penuria lexicală de tip onomatopeic. Ne
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
spre a obține fiorul dens al necunoscutului, constituie ținta estetică, incantația creatoare ce întronează așa-numita irealitate senzorială. Alcătuite din elemente oferite de simțuri, figurile de stil conțin o mutație prin incompatibilitatea expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
egală cu a profesorului în activitatea la catedră. Dar ineditul îndeletnicirii postdecembriste a născut o stare de entuziasm cotidian, pe care rutina vieții didactice îl tocise de multă vreme. Aparițiile în public ale deputatului respiră constant o dispoziție fastă, un mirabil recurs al prospețimii și voioșiei. Este de presupus că o parte din simpatia concetățenilor a fost acordată chipului zîmbitor, în contrast cu fețele crispate ale altora, în timp ce modul de exprimare făcea și el notă aparte, întorcînd spatele retoricii vide, gesticulației și agramatismului
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
oricât de meșteșugit potrivite în absența puterii ei toată literatura lumii e mai nimic în comparație cu miracolul nașterii dă-mi Doamne puterea de-a nu coborî nașterea neliniștirii și neliniștirea nașterii la dimensiunea unei simple teme literare scriind despre burți înstelate mirabile semințe și altele de acest fel lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu riscul de a da la iveală tarele țărănoiului din mine - de îngerul coborât în casa noastră lasă-mi Doamne puterea de a mă bucura - cu
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
timpului 11. acum locurile noastre dezghiocate "ich und du" locul meu ești tu locul tău sînt eu oh carnea ta albă de nisetru nu vreau să ating bilele de sticlă. doar puțin mișcate pentru a face loc vîlvorii, vîlvătăii, gîlgîirii mirabile globilor oculari ai muzicii 12. irișilor tăi înfloriți, brodați cu țesătură grea de brocart am scris cu mîna mea cu mintea mea poemul acesta am scris cu inima mea acest cuvînt pe care să-l pui acolo în sfeșnicul cubic
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
prefrontală e publicată în volum. Tăcerea asupra discursului antitotalitar al textului scris în 1948, când la noi începuse implantarea societății comunitare, este risipită în bună parte de studiul La pragul minunii..., publicat de Nicolae Florescu în 1991 (în volumul Itinerarii mirabile). Sporul adus este de ordin comparatist, întrucât sunt invocate, parțial adecvat, numai antiutopiile lui Huxley, nu și cărțile lui Zamiatin sau Orwell, care au circulat la noi în traduceri franceze. Bibliotecile mari nu le trecuseră la "fond secret", cum era
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
care asculți, bâțâindu-te, rock-uri. Banchet dat în onoarea lui Petre Stoica; vechiul menu găsit într-un sertar. 1) Infusum coffeini, fortissimum, purissimumdulcissimum 2) Spiritus prunorum Valensis, consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum 5) Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Gheorghe Azap Ningea Peste câmpii și peste codri, ningea anțărț, mi-aduc aminte, Ca un potop de inocență purces în planul vertical; Aș folosi oximoronul, anume că: ningea fierbinte Și sforăia ca Toguendama sau hărmăsarul Ducipal. Ningea intens; ningea mirabil! Or, dacă fire-aș-fi înstare Să vă descriu magnificențe, ați crede că vă spui povești. N-am harul sacru și mi-e ciudă că o asemenea candoare S-o tălmăcească în cuvinte știa doar Bardul din Mircești. Ningea cât nici să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
texte în care nu există nici o idee clară, nici un personaj, nici o poveste." Dacă politicul și literarul fac una, într-o logică estetică, fundamentul întregii construcții ridicate de Ion D. Sîrbu este cel al vieții sale, trăite periculos și liber. E mirabil cum, după șapte ani de închisoare și un sfert de veac de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și păstreze spiritul atât de viu. Biografia este asumată cu toate răscrucile și fracturile sale, scriitorul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
de virtutea lor demiurgică, putința de a crea din ele lumi de sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata că forța demiurgică a scăpătat din cauza alterării iremediabile a limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un jandarm cu apucături bahice și durități de
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]