826 matches
-
se referea la abolirea elementelor profane din cadrul liturgiei: nu numai eliminarea melodiilor profane, dar și a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și a fiecărui cantus firmus care nu era gregorian, precum celebrul cântec L’homme armé din acel timp, pe baza căruia mulți compozitori și-au realizat misele lor, de la Dufay până la Ockhegem, Josquin și Palestrina. Nu mai erau permise nici misele parodii, construite pe compoziții polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
polifonice profane preexistente. Compozitorii s-au adaptat acestor norme sau, mai bine zis, uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine nomine (fără titlu). În sfârșit, Conciliul din Trento a insistat asupra inteligibilității cuvintelor: intercalările și întrepătrunderile polifonice trebuiau simplificate, astfel încât să se respecte, ca o prioritate absolută, dicția clară și corectă a textului liturgic; în fond, era aceeași exigență
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
rămas în sânul bisericii romano-catolice, legendă care astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
astăzi nu mai are niciun fundament. Se povestește că prelații adunați în conciliu intenționau să abolească cu totul polifonia din cadrul cântului bisericesc. Aflând de acest lucru, G.P. da Palestrina a compus imediat o misă (Missa Papae Marcelli) pentru părinții conciliari. Misa a plăcut așa de mult și textul sacru a fost tratat într-o manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă în jurul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
motet. Documente ale arhivei domului din Milano dovedesc că episcopul cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cardinal Boromeu l-a obligat în mod explicit pe capelmaistrul său, Vincenzo Ruffo, să compună o misă de acest tip; muzicianul s-a conformat acestor exigențe și în compunerea următoarelor mise. De fapt, în introducerea culegerii Messe a cinque voci (Mise la cinci voci), publicată în anul 1574, Vincenzo Ruffo afirmă că lucrările sale au fost „compuse conform reformei conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
conciliului tridentin”. Franciscanul Costanzo Porta, maestrul catedralei din Ravenna, în Missarum liber primus, publicat în anul 1578, spune aceleași lucruri. Însuși Palestrina, într-o scrisoare din 2 februarie 1568 adresată ducelui de Mantova, Guglielmo Gonzaga (care i-a cerut o misă pentru capela muzicală a palatului său), îl întreba cum ar fi dorit-o: scurtă, lungă, sau compusă în așa fel încât să se înțeleagă cuvintele. 4.7 Modelul palestrinian După cum am văzut, părinții conciliari au avut păreri diferite față de muzica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Prin urmare, ierarhia privea cu îngrijorare afirmarea acestui tip de muzică, motiv pentru care a solicitat reîntoarcerea la polifonia corală din Cinquecento, consacrând-o în mod definitiv sub expresia stile antico alla Palestrina. Toți marii compozitori din Seicento au scris mise, motete și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele artistice au fost, deseori, semnificative, precum Vespro della B. V. Maria de Claudio Monteverdi (+ 1643). Acesta a scris și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și psalmi pentru uzul liturgic, fie în stile antico - actualizat, evident, cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele artistice au fost, deseori, semnificative, precum Vespro della B. V. Maria de Claudio Monteverdi (+ 1643). Acesta a scris și trei mise în stile antico cu acompaniament de bas continuu. Mai amintim misele lui Francesco Cavalli (+ 1676) și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu noile sensibilități armonice -, fie în stil concertant. Rezultatele artistice au fost, deseori, semnificative, precum Vespro della B. V. Maria de Claudio Monteverdi (+ 1643). Acesta a scris și trei mise în stile antico cu acompaniament de bas continuu. Mai amintim misele lui Francesco Cavalli (+ 1676) și compozițiile religioase, îndeosebi oratoriile, ale lui Giacomo Carissimi (+ 1674), ale lui Girolamo Frescobaldi (+ 1643), Alessandro Scarlatti (+ 1725), Angelo Corelli (+ 1713) și mulți alții. Deja în perioada renascentistă, orga era unul dintre protagoniștii principali ai muzicii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dispuneau de resurse economice - se transformau, deseori, în săli de concert și erau adevărate temple ale artei, căutate de cei care voiau să se afirme și de cei pasionați de muzică. Congregația Riturilor, în anul 1643, denunța abuzul că în „misele solemne sunt introduse execuții muzicale care nu se potrivesc actului liturgic; sunt așa de lungi, încât preoții, trebuind să aștepte prea mult, se plictisesc și își distrag atenția; cursul ceremoniilor este întrerupt, încât nu muzica este cea care slujește liturghia
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale: de exemplu, ariile a solo din misele lui Mozart reflectă stilul și forma unei părți dintr-un concert; cele șase mise mari ale lui Haydn au fost definite „moștenirea simfonică a compozitorului”. Nu toți muzicologii împărtășesc opinia în baza căreia trebuie să existe o diferență substanțială între
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale: de exemplu, ariile a solo din misele lui Mozart reflectă stilul și forma unei părți dintr-un concert; cele șase mise mari ale lui Haydn au fost definite „moștenirea simfonică a compozitorului”. Nu toți muzicologii împărtășesc opinia în baza căreia trebuie să existe o diferență substanțială între limbajul sacru și limbajul profan, și că stilul de operă și instrumental din secolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic, acestea, fără îndoială, erau nepotrivite. Charles Burney a fost unul dintre numeroșii „muzicologi” care au criticat muzica sacră a timpului său datorită mondenității acesteia: Eu nu numesc orice oratoriu, misă sau motet modern „muzică de biserică”, întrucât aceleași compoziții, cu cuvinte diferite, ar fi mai potrivite pentru scenă. Prin „muzică de biserică”, înțeleg numai compozițiile severe, pur vocale, al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și fugi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erau atrași de missa solemnis nu atât din motive religioase sau spirituale, ci pentru faptul că aceasta era o structură complexă ce oferea un „spectacol” și era o ocazie prețioasă pentru un loc de muncă. În secolul al XVIII-lea, misa era cântată în diferite moduri. Acest lucru se datora nu numai idealurilor stilistice diferite, dar și unor circumstanțe aparent banale, și totuși determinante, precum importanța unei biserici sau a unei festivități care se celebra, mijloacele economice de care se dispunea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
elementele confluând în aceeași compoziție. Lipsește doar recitativul solistic sec, element ce va rămâne caracteristic formelor oratoriale și operei; acesta este însă înlocuit cu o declamare corală repentină (un fel de recitativ coral) atunci când se dorește - precum în cazul unor mise mozartiene - un tempo mai accelerat. Subliniem faptul că missa-cantata folosea întreg vocabularul idiomei muzicale catolice din perioada la care ne referim, nu numai modelul arhaic alla Palestrina: practic, era folosit întreg lexicul întâlnit la marea majoritate a muzicienilor. Prin „stil
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a cappella, net opus celui profan. Un exemplu de missa-cantata este faimoasa Gloria în Re major pentru soliști, cor și orchestră (RV 589) de A. Vivaldi (1678-1741), împărțită în 12 numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S. Bach (1685-1750). Este împărțită în 26 de numere (17 corul, 6 arii, 3 duete). Practic, în această misă se găsește tot universul muzical: procedee renascentiste și arhaice, evocări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numere. Însă exemplul cel mai superb al acestui gen este Misa în Si minor pentru soliști, cor și orchestră (BWV 232) de J.S. Bach (1685-1750). Este împărțită în 26 de numere (17 corul, 6 arii, 3 duete). Practic, în această misă se găsește tot universul muzical: procedee renascentiste și arhaice, evocări luterane, pagini de adevărată provocare barocă romano-catolică. Datorită dimensiunii sale ieșite din comun, nu poate fi deloc utilizată într-o liturgie euharistică; rămâne, totuși, un monument incontestabil al civilizației muzicale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
găsește tot universul muzical: procedee renascentiste și arhaice, evocări luterane, pagini de adevărată provocare barocă romano-catolică. Datorită dimensiunii sale ieșite din comun, nu poate fi deloc utilizată într-o liturgie euharistică; rămâne, totuși, un monument incontestabil al civilizației muzicale. Și Misa în Do minor pentru soliști, cor și orchestră (K 427), de W. A. Mozart (1756-1791), deși incompletă, este un exemplu de missa-cantata. De notat că, din aceasta, doar un singur număr - „Et incarnatus est” -, datorită extensiei sale, poate fi considerat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite Messe solenelle a lui Rossini; misele lui F. Listz, ale lui A. Bruckner, C.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite Messe solenelle a lui Rossini; misele lui F. Listz, ale lui A. Bruckner, C. Gounod, misa de Requiem a lui G.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite Messe solenelle a lui Rossini; misele lui F. Listz, ale lui A. Bruckner, C. Gounod, misa de Requiem a lui G. Verdi ..., pentru a le cita doar
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]