5,723 matches
-
faptul că acest contact cu marea este o necesitate vitală pentru Jacques și că îi populează visele. S-a vorbit deja de senzualitatea întunecată ce permează fiecare cadru al filmului dar ideea merită reiterată. Marea devine un fel de amantă mistică. Deși nu-ți trece prin cap acest gând când te uiți la film, mai devreme sau mai târziu recunoști că Besson reciclează într-un mod artistic inovator o idee de care literații au obosit să tot audă: relația erotizată dintre
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
spațiul literaturii germane. Cei doi "trăiesc dorința și patima, pasiunea și fervoarea iubirii ca în marile poeme ale Lumii". Și, mai mult: "Oscilațiile și alternanțele de stări, în spectacolul erotic extraordinar imaginat de autor, desenează un veritabil roman al iubirii mistice încărcate de o supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
în ostenitele reprezentări centrale. Iar un fenomenolog precum Henri Maldiney e de părere că "prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care udă zidurile/ și le dă alte forme și culori/ mai mult eu singur decît alții/ așteptînd și dînd telefoane/ într-o veșnică trădare a sufletului invincibil totuși/ oprești
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
e o teorie ondulatorie și ea ar fi avut de profitat dacă ar fi fost pusă în relație cu idei ale lui Cantemir, Conta și Pârvan, în genealogia unui mod de a gândi. Dan Botta insistă mai departe pe "viziunea mistică a frumuseții românești", pe nunta sacramentală din Miorița, pe "identitatea orphică - deci originar-thracică, dintre Unduire și Moarte, dintre Dionysos și Hades" ca idei ale sale, acuzându-l pe Blaga că era incapabil "să intuiască funcția cosmică a destinului uman", deși
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
Dumnezeu este în afara tuturor, nerămînînd în afară; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fără înălțare; este mai jos de toate, fără coborîre; este în toate și, totodată, deasupra tuturor". Recursul la origini are motivația mistică a reconstituirii unității universale care e imaginea unui Dumnezeu figurînd în aceeași măsură în abstract și în concret, abordabil pe calea abstragerii ascetice dar și pe cea dionisiacă a contactelor frenetice cu natura. Astfel încît aspirația ființei de-a coincide
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
un stil indirect liber, pentru a fi în conformitate cu exegeții), sau de anvergura determinării erotice și de identitate, este imposibil să nu remarcăm accentuarea "marilor obsesii" ale modernității noastre postdecembriste: copilăria, sexul și comunismul, învăluite aici într-o mantie de tinichea mistică. Rândurile cărții ne poartă în exilul autoimpus al unor foști pușcăriași, adulmecând cu agilitate de copoi "realizarea" în străinătate; ne îngrozește o nouă invenție - "copilul...o mașină de facut bani"; ne simțim îngropați sub discernământul modernizării: restructurări masive, șomaj, privatizările
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
bijuterie a "coroanei" proxenetismului este chiar unul din acei copii români, Ierusalim ("...râvna casei Tale!..."), de destinul căruia atârnă ca o pânză de păianjen întreaga narațiune. Cu un nume dăruit de tatăl său pe când acesta se afla în transa preamăririi mistice și religioase și accelera prin aburii alcoolului, Ierusalim este copil al câmpului și al străzii, fură, sparge mașini și se prostituează pentru a i se da șansa de a trăi. Înaintează ,ca de altfel toate personajele cărții, aproape fără speranță
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
reviste bilunare "Dacia", din 15 aprilie 1941, Dan Botta (aflat în comitetul de direcție al revistei) atacă din nou, inserând următoarea notă: "Pe urmele pașilor noștri, s-a dezvoltat o stranie floră. Tot așa cum - sunt puțini ani de atunci - viziunea mistică a frumuseții românești, dezlegată de noi din apele materne ale Thraciei, a cunoscut pe lângă marele public, sub numele bizar de teorie mioritică (de la frumosul cuvânt românesc mioriță, mioară) o favoare excepțională. Istoricii literari vor avea să dezbată fenomenul acestei teorii
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
în vreun fel de cei de la moravuri. Dintr-un concept care privea, inițial, o problemă de receptivitate și de seducție, în speță una de comunicare, interesantă deopotrivă pentru public, pentru pedagogi și pentru sociologi, audiența a devenit, simultan, o categorie mistică, un fetiș lexical și un tabu juridic în numele cărora infracțiunea propriu-zisă ori, în cel mai fericit caz, potențialul infracțional, capătă măreție, demnitate și putere de exemplu. Cînd, în numele audienței, Vacanța mare își transmite mesajele direct din băile de sulf, Gheorghe
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
lucidă la o realitate care, în mod curent, stîrnește frisoane firilor excesiv de romantice. Un senzual penitent, coborît direct din marele discurs antropocentrist al lui Corneliu Baba și din contrastele unui Levant în care bufoneria și grotescul tremură metafizic și respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor disoluții, la autoportretele în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
stabilite prin telefon: 0256 - 182056). în librării Laure Adler - Secrete de alcov: Istoria cuplului între 1830 și 1930 (Ed. Corint, 155 000 lei); Matei Călinescu - A citi, a reciti (Ed. Polirom, 179 000 lei); Jean Vernette - Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc (Ed. Corint, 165 000 lei); Eugen Iacob - Amintiri fără țară (Ed. Meridiane, 90 000 lei); Alexandru Nemoianu - Tărâmuri (Ed. Limes, 95 000 lei); Ovidiu Pecican - Hașdeenii (Ed. Grinta, 100 000 lei); Ștefan Augustin Doinaș - Evocări
Agenda2003-17-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280952_a_282281]
-
toate acestea, organele bolnave sunt evidențiate prin faptul că mai au nevoie de energie, pe care o furnizează bioterapeutul. Legătura cu religia Chiar dacă unii dintre bioenergoterapeuți neagă legătura cu religia, pentru ca tratamentelor bioenergetice să nu le fie asociată o latură mistică, ocultă, majoritatea sunt convinși că această legătură există. Mulți vorbesc chiar despre darul pe care îl au ca de unul primit de la Dumnezeu. Unii dintre bioenergeticieni consideră că primul și cel mai puternic bioterapeut a fost Iisus Christos, explicând ast-
Agenda2003-5-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280654_a_281983]
-
oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului ce refuza să-i dea morfină:/ «ucideți-mă
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
Henry multiplicat, cu un dușman consacrat: Dumnezeu. Când ai un asemenea adversar, viața merită trăită din plin, chiar dacă „prieteni, e plictisitoare”! Din biografia întocmită de Radu Vancu aflăm despre lupta poetului cu alcoolismul, cu sexualitatea sa exacerbată, până la târzia „conversiune mistică”. Poetul renunță la credința într-un Dumnezeu transcendent și ajunge să creadă că Dumnezeu intervine în destinele oamenilor, cumva în felul expus de Whitehead care afirmă undeva că „Dumnezeu protejează lumea pe măsură ce aceasta trece în imanența propriei sale vieți”. Adică
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
brad frumos, fulguiala din martie./ Aprind lumânări./ Fumez o țigară, atât”. În continuare, poetul „povestește“ cum, ajuns acasă, visează, după multă vreme, un „poem dumnezeiesc“, așa cum visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința de-a scrie m-a stors ca pe o rufă murdară/ gândul neputinței de-a
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
negresa, lunetistul, Africa și vânătoarea de lei, Ismael, Ierusalimul), și de măști poetice, uneori animaliere (ca la Mircea Ivănescu): „motanul negru garabet“, „bătrânul foxterier carl gustav“. În special poemele lungi, lunetistul (poem pascal), caracal sighișoara mea, nimic decât poezia, peștele mistic &femeia lui iov, biblia belgrad eu și moara lui take, ierusalim, sunt adevărate spectacole de ingeniozitate poetică, savuroase în tragicomedia lor burlescă: „în cadru la aceeași masă de lemn/ cu flori de câmp într-o cană/ sub umbrela fleșcăită a
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
ani, a fost un atac dirijat cu toate forțele împotriva lui Iisus și a creștinismului ortodox, un complot pregătit din afară și inoculat prin toate mijloacele în rândul, în special, al intelectualității” (Cultul Miorița. București, 2012, p. 241). Fascinația aproape mistică a Mioriței sau, după expresia lui M. Eliade, „afinitatea secretă între destinul păstorului și cel al poporului român” face însă de nestăvilit apariția unor noi și noi interpretări, întemeiate ori nu, convingătoare sau nu. Din cercetările de până acum referitoare
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
vectorii de mișcare ai „făpturii de limbaj”, creatorul literar duce o existență complicată. De cealaltă parte a scriiturii barthes-iene, ne așteaptă, așadar, reversul acestei situații: la colț, la fel de impacient să intre în scenă, așteaptă hedonistul pasionat de stilistica paradoxurilor, voyeur-ul mistic, vizionarul poststructuralist, vânat, în cele din urmă, de propria-i subiectivitate și bântuit de umbra Autorului. Unele afirmații spectaculoase, voit- șocante, nu însă lipsite de coerență, mențin discursul metacritic al lui Barthes în actualitate. Între cele două laturi ale personalității
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
acest punct, în momentul în care corpul „își va urma propriile idei”. „Ochiul prin care-L văd pe Dumnezeu este același ochi prin care mă vede el”, afirmă Barthes, citând un poet catolic, și cu aceasta ne reîntoarcem în perimetrul mistic, pentru că este momentul să remarcăm asemănarea frapantă de metodă și de stil dintre un inovator al criticii europene, precum Barthes, și un inovator al teatrului european, precum Jerzy Grotowski. Societatea Prietenilor Textului, pomenită de Barthes, își poate lua drept correspondent
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
afirmă Barthes.5 g. Critica și apostrofarea textului neroditor, „frigid”. Bineînțeles că și mai multe aspecte îi despart pe cei doi scriitori: vezi, mai ales, critica pe care Steinhardt o făcea structuralismului în anii ‘70-’80. Să reținem elogiul, aproape mistic, pe care Barthes îl aduce intermitenței și omului intermitent, îndărătul căruia focalizăm cu ușurință elogiul toleranței, precum și manifestul a ceea ce el dorea a fi un nou umanism. Toate acestea în anii de grație ‘70, când „spiritul veacului” lansa un nou
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
Herodot, care a răspândit ideea că Egiptul e locul de naștere al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat aproape fără întrerupere fascinați de Egipt, căutând pe meleagurile Nilului secretele spiritualității transformatoare. Între călătorii convinși că le
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
ceea ce se întâmplă în literatura națională și chiar în orizonturi mai largi. De pildă, sub genericul Repere intelectuale, revista publică un interviu cu Emmanuel Jacquart (realizat de Mihaela Bogorin Pimbert), dar și un eseu al acestuia despre Samuel Beckett, intitulat Mistic, sceptic, ludic, o formulă potrivită să-l rezume pe Beckett. Am citit și poemele publicate de Liviu Georgescu, rubricile Mic dicționar de argou și Din viața Societății Scriitorilor din Neamț, paginile de traducere (Omul egiptean și poezia lui de dragoste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
iar la poezia din paginile sale, pentru o nouă lectură. Cu alte cuvinte, este un volum (și) pentru mai târziu. Din același număr al revistei am mai remarcat cronica literară foarte bine scrisă a lui Dan Cristea intitulată Un roman mistic, profund și original și ancheta pe o temă de actualitate -Scriitorii și stresul.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
riscă să devină noi isterii de tip Rasputin sau Hanussen - magi sau profeți ce au schimbat cursul istoriei. Neputința lui Crăciun din finalul cărții face parte din ezitarea lui Leonard Bâlbâitu (din Complotul...). Adică, el nu poate accepta raționalizarea faptului mistic. Chiar devenind martor, la fel ca ceilalți. Nici măcar în libertate. Pentru el, trecutul trebuie să fie imaculat rațional, pentru a stăpâni viitorul. Eugen Uricaru joacă aici, probabil, și continuitatea posibilă a ciclului romanesc. Complotul spiritual, al imaginației, este covârșitor pentru
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]