994 matches
-
curăță și întruna îl tot netezește. La urmă se scoală cu dînsul în brațe și întraripîndu-și gîndirea din vraja cuvintelor de ,,să trăiască“ zvîrlite cu inima plină de cel care i l-a vîndut, o pornește grăbit cătră casă. Lanțug mititel dacă are purcelul, rămîne și pe mai departe în mîinile celui de vinde, că rău este cînd, împreună cu vita, măriți și frunghia, ori lanțul cu care a fost ea legată. însamnă că vrei să robești purcelușul da... chiar și pe
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
câtva timp am simțit înțepături în piele și usturime; scărpinându-ne, prindeam niște cocoloașe mici și moi, vii, sub degetele noastre. Am început să ne întrebăm: Măi frate, tu poți să dormi? Nu pot, măi frate! Ce-or fi zgrăbunțele mititele de pe piept? Măi, n-or fi păduchi, observă unul. Păduchi?, am intonat mirați aproape toți. Da, măi, de porc încă, completă altul. Să știți că părul e plin cu păduchi de porc, ne-am dat toți cu părerea. Ce facem
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
își puseseră în farfurii, încât nu mai aveau timp de conversație! Incredibil, dar adevărat! Ceea ce urma să se întâmple la aceeași recepție mi-a depășit prima reacție și m-a făcut să părăsesc rapid incinta! La două grătare se pregăteau mititeii noștri dâmbovițeni și agitația era în toi, iar mai toți cei care se aflau deja la cozi impresionante se adresau cu invective celor care intenționau să intre peste rând, așa cum noi suntem cam obișnuiți să facem. Oare și la asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
mandarina! bine că s-a aciuat la lucru! cu dosărăraia asta, dacă n-are studii superioare tot 700, da' ea 1.100, turnul nostru cu girueta între Ocnița și Otaci, amu acasă am să-ți dau mandarina! plîngi, noaptea-i mititică, la iarnă o să șie-un noptalău! la cucoșăl, mătincă încă-i prins, vina lor! n-au văzut la naștere! da' poate-o da Dumnezău, poate-o aduce o ploiță! plus că mă mănîncă urechile, totdeauna se-ntîmplă așa! suflă mai multe spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sau a unei buturugi săltate de valuri nu puteau fi luate în considerație. Am început să bâjbâi după alte justificări. Cu puțin înainte de a mi se fi ivit monstrul uriaș, cercetasem cu mare atenție, în balta dintre stânci, un monstru mititel, viermele roșcat și țepos al cărui trup șerpuitor, lung de câțiva centimetri, părea disproporționat de mare în spațiul îngrădit al bălții. Să fi fost posibil ca printr-un simplu automatism optic, printr-un neobișnuit truc al retinei să fi „proiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se întâmplă? Odată la poartă a intrat un sergent major care nu era un băiat rău... cum dracu’... cum Dumnezeu îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc. (îl imită pe sergent - n.n.) Și eu cu un prieten din lotul Matei Basarab, Vlad Dinu, ne-am apucat și am început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
hectare. Mai țineți minte cine erau primii comuniști de aici din localitatea dumneavoastră? În ’44, era un primar de la Ploiești, Duda, un străin. Și a mai fost încă unu’, Prună... da’ nu mai știu cum, un primar ca mine de mititel, bețiv, și care avea și un pistol, umbla înarmat. Și în ’56, Duda ăsta, a adus niște oameni, i-a transferat la comuna noastră... Așa. El, ca primar, a adus în comuna Suraia, două-trei mașini de muncitori, de pe unde Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în cameră un popă care a fost renumit în pușcărie, Iovan Ion de la Tudor Vladimirescu (sic!). Acu’ e pe la Târgu Mureș. El era pe patu’ doi. Mai era unu’ care a bătut anchetatoru’... Cum îl chema, măi frate? Un băiat mititel ca mine, student era... Nu-mi aduc aminte acum. Îl chema la anchetă și-l bătea, săracu’, mereu... Era în cameră cu mine la 98, la etaju’ patru. Și odată a luat un fier de la pat, că aveam paturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
află în AIO-IICCR, având cota 77. Mai țineți minte când au venit prima dată comuniștii aici în sat? Da, eram micuț așa când o’ venit rușii... În ’44. Mai făceau, beau, scoteau vin de la oameni, forțat. Erau borfași. Eu eram mititel. În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică, și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50 în zonă, spre Vidra, Bârsești, au fost revoltele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în Germania, nu au avut noroc. Natura i-a înzestrat cu sisteme de protecție, cu o zeghe de spini cu care se puteau apăra de multe animale și chiar de vulpi. În căpșorul lor acoperit de țepi, aveau un creier mititel, ca un mic computer de primă generație, care funcționa pe baza unei experiențe de mii și mii de ani, dar care nu i-a putut ajuta impotriva civilizației umane moderne, pe care nu au reușit să o înțeleagă și de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pe vapor, însoțită de tatăl ei și de cufere întregi de costume. — și cu Stella Roman ați fost prietenă... — Da! Locuia foarte aproape de mine, în Central Park. Îi plă cea să mă duc la ea, făcea tot felul de lucrușoare mititele românești de mâncat și adora să stăm la taclale. La ea în casă am ascultat discuri în care era acompaniată de Enescu și mi-a povestit mult de dumnealui. Mare toantă eu, să nu o înregistrez! Stella era o povestitoare
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
privește, să nu insistați să-mi aflați convingerile. Vă rog respectuos să nu mă întrebați ce cred eu cu adevărat despre socialism, deoarece am să vă răspund că e un căcat și o crimă. Miopul a căscat mari ochii lui mititei, ne-a zis că, într-o țară care construia socialismul, convingerile erau foarte importante și că felul în care i se adresa Radu îl socotea ca pe o amenințare. „Sunt curios - a zis profesorul -, ce-o să faci dacă o să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
că nici ieftine nu erau! Îi trebuiau ei schintre, ca să fac eu infarct acum?“ Toată noaptea domnul Arvinte n-a visat decât mese pline cu schintre mari, negricioase și alunecoase, iar spre dimineață, de inimă rea, a făcut un infarct mititel, din categoria celor care-ți asigură un al doilea suportabil, dar nu și pe-al treilea. „E de la schintrele Ginei!“, i-a zis bâlbâind ușor domnul Arvinte doctorului, care, deși se știe ce urât scriu doctorii și cum pocesc cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
femei din cartier o duc așa, fără vârstă, de îndată ce încep să curgă copiii. Și se trezesc deodată babe. Cum farmacistele încă așteaptă rețeta de la moș, baba se simte datoare să-l ajute: „Să-i dați, săracu’, buline din alea roz, mititele“. Moșul aprobă, fapt ce înseamnă că aude dintr-o parte. Sau doar ce-i convine. „Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
iar dacă nu crezi că asta e o problemă, pune-l să spună sculptor.“ „Ia zi, mă, sculptor“, l-a luat cu binișorul tatăl Popescu pe fiul Popescu, de îndată ce au ajuns acasă și nu avea cine să-l timoreze pe mititel. „Scluptor, scluptor, scluptor, scluptor“, a repetat foarte sigur de el băiatul. „Mda - a conchis artistul -, e ceva aici. Ia să mergem noi la un nenea doctor.“ Medicul defectolog l-a pus pe Florinel să spună și să scrie defectolog, bancnotă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care a prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri.“ Singura persoană care i-a citit romancierului absolut toate cărțile, care poate să spună pe de rost toate personajele și care îl venerează e o doamnă mititică, nițel cocoșată, nemăritată și care crește optsprezece câini. „Așa e viața“, își spune romancierul, dar cum e viața cu adevărat tot în măcelăria lui nea Mitică îi este dat să afle. „Hai, ia din partea casei o pârjoală - strigă după romancier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a conchis romancierul în vârstă -, o adunătură de bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența lor la băutură. Toți din generația mea au murit de ciroză ori au sfârșit-o și mai urât. Criticii socotesc că a fost o generație blestemată, caută explicații în afara realității. Cred că e potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Regal), care s-a construit în 1922. Părinții săi urmau să revină din Italia spre sfârșitul lunii, timp în care Mihai s-a aflat în atenția bunicii, Regina Maria. Luni, 19 februarie. „A sosit Mihai (la București). L-am vizitat. Mititelul este palid și mai slab decât atunci când l-am văzut ultima dată, dar este atât de drăgălaș și a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea. Dar... la un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi nu i-au găsit antidotul. Într-un sicriu mititel, cât o valijoară, Vasilică a fost dus al cimitir de un număr redus de persoane. Aripile negre ale morții și-au făcut simțită prezența pentru prima dată în acest cămin. Dar nu și pentru ultima dată. Au trecut anii. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei hălăduia deja prin lumea umbrelor, căutându-și rudele și cunoștințele plecate înaintea ei la loc de odihnă veșnică. Un șuierat ușor, cu prelungiri înalte și opriri alarmante, ieșea din pieptul ei slăbit, iar trupul i se făcuse atât de mititel încât ar fi intrat cu ușurință într-o paporniță oltenească. Mama ar fi dorit să o mai întrebe câte ceva pe doamna Sabina, când acest intermezzo pașnic, prietenesc și emoționant a fost curmat brusc de fluieratul brutal și strident al locomotivei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
îl ducea pe prefectul de poliție Iorgu Lățescu la cercetarea accidentelor și izbutea să ajungă din urmă vitezomanii. * S marandache îmi trimite, victorios, cartea apărută în USA desigur, în copie xerox. Ciudat personaj! Și-a lăsat nevasta cu un copil mititel și altul pe cale să se nască, spre a o "tăia" către Istanbul prin septembrie 1988. Motivul: "nu-mi dădeau post, nu-mi aprobau participarea la congrese internaționale" (deși, o vreme, fusese profesor în Maroc). Matematician (o ecuație îi poartă numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poate de sigur că l-am fi catalogat printre compozitorii minori. N-a depășit nivelul muzicii de larg consum (valsuri, marșuri, polci), așa că să stea la locul lui, alături de Ivanovici & comp. și să fie cântat duminica, în parc, când sfârâie mititeii și se plimbă servitoarele cu cătanele în permisie. Austriecii l-au declarat rege al valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și aceleași figuri de stil : „Și noi eram În ochii noștri ca și În ochii lor [= ai «uriașilor»] ca niște lăcuste” (Numerii 13, 33), În comparație cu o credință populară din Vâlcea : „Noi ăștia d’acum suntem pe lângă jidovi ca niște muște mititele” <endnote id="(46, p. 196)"/>. Dacă acceptăm ideea originii iudaice a unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la „jidovi”, trebuie să admitem și faptul că acestea s-au suprapus unor mitologeme zonale, cum ar fi povestea fetei de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Câmpulung Moldovenesc (520, p. 113). „Eu Într-o vară-am isprăvit/ O mănăstire și un schit,/ Cu Învelit și cu vopsit !”, spune Ștrul tinichigiul Într-o fabulă publicată În 1907 de I.L. Caragiale. În acest timp, Șmul migălește „o iconiță mititică” (336, III, p. 519). După cum se vede, meseriașii evrei nu considerau că repararea bisericilor creștine sau fabricarea de obiecte bisericești ar intra În contradicție cu propria lor confesiune. Meșteri evrei din Moldova, de pildă, au fabricat lumânări de ceară pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naște doar din cînd În cînd, pentru care setea de putere nelimitată e atît de extremă, Încît orice suferință pentru a o obține pare naturală, iar el ar fi devenit conducătorul omnipotent al unei națiuni războinice. Arica e un port mititel care n-a pierdut Încă amintirea stăpînirii dinainte, cea peruană, și formează un fel de punct de Întîlnire Între cele două țări, atît de diferite, În ciuda apropierii lor geografice și a strămoșilor comuni. Promontoriul, mîndria orașului, se ridică 100 la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]