2,200 matches
-
flotă mai multe tipuri de nave pe aripi portante în special torpiloare și purtătoare de rachete, multe încă în serviciu și în prezent: Marina italiană a folosit șase nave din "clasa Sparviero" începând cu anii 1970. Acestea erau dotate cu mitraliere de 76 mm și două rachete și erau capabile de viteze de până la 50 noduri (93 km/h). Trei nave similare au fost construite pentru Japan Maritime Self-Defense Force.
Navă cu aripi portante () [Corola-website/Science/324663_a_325992]
-
Ghimboașe decid atacarea postului de miliție și eliberarea celor doi. Atacul începe în jurul orei 22.30 (după Cicerone Ionițoiu la ora 02.00), în seara (noaptea) de 12 spre 13 ianuarie. Partizanii aruncă grenade și Spiru Blănaru deschide foc de mitralieră, iar milițienii și paznicii fug din incintă. Doi partizani, Iacob Cimpoca și Martin Copăceanu intră apoi în postul de miliție și îi eliberează pe Anculia și Ianosiga, după care partizanii se retrag. Moise Anculia hotărăște să îi însoțească, în timp ce Grigore
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
de partizani, i-au ajuns pe aceștia în jurul orelor 16.00, pe culmea Pietrele Albe, cota 1099. Partizanii s-au constituit în dispozitiv de luptă. Notarul Gheorghe Ionescu a preluat comanda, frații Ion și Petre Berzescu-Berda deservind în flancul stâng mitraliera sub conducerea lui Spiru Blănaru. Grupul partizanilor mai era constituit din Vasile Vălușescu, Tudor Roșeț, Petre Anculia, Gheorghe Urdăreanu, Gheorghe Smultea, Nicolae Ghimboașe, Ion Caraiman, Ianaș Grozăvescu, Martin Copăceanu, Horia Smultea, Pavel Stoichescu, Moise Anculia, Romulus Anculia, Gheorghe Cristescu, Iacob
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
Nicolae Horescu și fiica lui, studenta Ana Horescu. Unii autori consideră că Securitatea dispunea de 1000 de soldați, însă această cifră este probabil exagerată. Securitatea a început asaltul pe flancul stâng, unde militarii comuniști au fost întâmpinați cu focuri de mitralieră. Anastasie Berzescu, citându-și probabil foștii camarazi, spune că „Au căzut mulți morți de partea securității. De la partizani nici un mort.” Profesorul Mircea Rusnac, consultând arhivele M.A.I., afirmă că „autoritățile nu au recunoscut în total decât trei răniți”. Fostul lider
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
acordă pentru a doua oară pentru sculptură Premiul Ministerului Cultelor și Artelor al României. s-a bucurat încă din tinerețe de aprecierea criticilor, colecționarilor și a cunoscătorilor de artă. Impresionanta sa carieră artistică a fost curmată mișelește cu rafale de mitralieră. Evenimentul a fost comentat de presa vremii ca fiind un accident secundar în urma unei spargeri, ceea ce se află departe de adevăr. În realitate, Ion Grigore Popovici s-a numărat printre victimele unei serii de asasinate politice. Astfel, moartea sa tragică
Ion Grigore Popovici () [Corola-website/Science/308873_a_310202]
-
invadaseră districtul Campion din Australia de Vest. Încercările de a reduce și controla populația emu - pasări alergătoare de dimensiuni mari specifice Australiei și a căror viteză atinge 48 km/h - au fost purtate prin implicarea soldaților armatei australiene înarmați cu mitraliere, lucru ce a determinat media să adopte satiric numele de "" referitor la acest incident. Ulterior Primului Război Mondial, un mare număr de soldați australieni lăsați la vatră, alături de un număr de veterani britanici, s-au stabilit în Australia de Vest, îndeosebi în
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
mai departe îngrijorările lor legate de păsările care le devastau recoltele, o delegație formată din foști soldați fiind trimisă pentru o întrevedere cu ministrul australian al Apărării, Sir George Pearce. Ca veterani ai Primului Război Mondial, soldații-fermieri erau bine informați despre eficiența mitralierelor așa că au cerut desfășurarea lor în zonele afectate de invazia păsărilor. Ministrul și-a dat imediat acordul dar a impus câteva condiții: mitralierele vor fi operate doar de către personalul militar, costurile transportului echipamentelor și trupelor vor fi suportate de guvern
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
ministrul australian al Apărării, Sir George Pearce. Ca veterani ai Primului Război Mondial, soldații-fermieri erau bine informați despre eficiența mitralierelor așa că au cerut desfășurarea lor în zonele afectate de invazia păsărilor. Ministrul și-a dat imediat acordul dar a impus câteva condiții: mitralierele vor fi operate doar de către personalul militar, costurile transportului echipamentelor și trupelor vor fi suportate de guvern dar fermierii trebuiau să furnizeze hrana și cazarea precum și plata pentru muniția utilizată. Pearce a sprijinit campania considerând ca păsările vor constitui o
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
Fox Movietone a fost înregimentat. Implicarea militară era programată pentru octombrie 1932. "Războiul" era purtat sub comanda maiorului G.P.W. Meredith din divizia a VII-a de artilerie grea a Royal Australian Artillery, Meredith comandând doi soldați înarmați cu două mitraliere grele Lewis și 10.000 role de muniție. Confruntarea a fost întârziată de o perioadă de ploi care au făcut ca păsările emu să se împrăștie pe o zonă mai largă. Coloniștii au recomandat ca acțiunea să fie amânată, lucru
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
de piei de emu pentru a utiliza penele acestora la pălăriile diviziei australiene de cavalerie ușoară. La 2 noiembrie, trupele au călătorit spre Campion, unde fuseseră observați vreo 50 de emu. Cum păsările se găseau în afara razei de acțiune a mitralierelor, localnicii au încercat să mâne păsările spre o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în grupuri mai mici și au început să alerge în toate direcțiile devenind ținte foarte dificile. Cu toate acestea, deși primele rafale au fost ineficiente din cauza
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în grupuri mai mici și au început să alerge în toate direcțiile devenind ținte foarte dificile. Cu toate acestea, deși primele rafale au fost ineficiente din cauza țintelor aflate în afara razei de acțiune a mitralierelor, o a doua rundă de focuri a reușit să doboare un număr de păsări. Mai târziu, în aceeași zi, un efectiv mai mic de emu a fost întâlnit fiind doborâte "probabil o duzină". Următoarea confruntare semnificativă a avut loc pe
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
au urmat, Meredith a ales să mute zona de conflict înspre sud unde se raportase că păsările erau "ceva mai domestice",dar succesul a fost limitat în ciuda eforturilor sale. La un moment dat, Meredith a încercat să monteze una din mitraliere pe un camion, idee care s-a dovedit ineficientă, camionul nu reușea să ajungă păsările și sălta atât de tare încât mitraliorul nu putea ținti și trage. Până la 8 noiembrie, la șase zile de la debutul ostilităților, 2500 de role de
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
păsărilor, ornitologul Dominic Serventy comenta: La 8 noiembrie, operațiunea a fost dezbătută în Camera Reprezentanților. În urma acoperirii negative a subiectului de către presa australiană care susținea că "doar câteva" exemplare emu au fost ucise, Pearce dispune retragerea personalului militar și a mitralierelor la aceeași dată. După retragerea militarilor atacurile păsărilor emu asupra recoltelor au continuat. Fermierii au cerut din nou suport, susținând că vremea caniculară și seceta au făcut ca păsările să le invadeze culturile cu miile. James Mitche, premierul Australiei de
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
a raportului, la 12 noiembrie, ministrul Apărării aprobă reluarea operațiunilor militare. El și-a apărat poziția în senat explicând de ce soldații erau necesari în combaterea serioasei amenințări a păsărilor emu asupra agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
agriculturii. Deși militarii au fost de acord să împrumute mitralierele guvernului Australiei de Vest în perspectiva în care acesta oferea oameni care să le opereze, tot maiorul Meredith a fost pus la comanda operațiunilor din cauza lipsei de experiență în utilizarea mitralierelor a civililor. Intrată pe câmpul de luptă la 13 noiembrie 1932, campania militară a înregistrat un oarecare succes în primele doua zile cu un număr de aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
a aparatelor doborâte de 2,35:1; with almost a third of those kills accomplished by French pilots flying the US built Curtiss Hawk 75 which accounted for 12.6 percent of the French single-seat fighter force. În afară de cele 580 mitralierele de 13 mm din dotarea apărării civile, armata franceză mai dispunea 1.152 tunuri antiaeriene de 25 mm „Hotchkiss”, 200 de autotunuri de 20 mm „Hispano-Suiza” și 24 de tunuri de 90 mm. Armata mai dispunea și de 40 de
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
proces de echipare cu tunuri Bofors de 40 mm. Olandezii aveau 84 de tunuri AA de 75 mm, 39 de tunuri vechi de 60 mm și 232 de tunuri de 40 și 20 mm. De asemenea, olandezii mai dispuneau de mitraliere antiaeriene Spandau M.25, modele vechi din primul război mondial Germania a declanșat "Fall Gelb" în seara zilei de 9 mai și în noaptea celei de 10 mai. Pe 9 mai, germanii au ocupat seara târziu Luxemburgul fără să întâmpine
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele. La 14 septembrie 1940 lua ființă "„Statul național-Legionar Român”". Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, numit vicepreședinte al consiliului de miniștri, se considera creatorul și sufletul acelui guvern. Instaurarea Statului național-Legionar a dus la o situație paralizantă. Ordinea internă a încăput
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
trebue zvârlit peste graniță (...) Veți fi fără milă cu ei. Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică și revizuire națională (...) Dacă este nevoie, să trageți cu mitraliera. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (...) Îmi iau răspunderea în mod formal și spun că nu există lege (...) Deci, fără forme, cu libertate completă"”. Omogenizarea etnică a României urma să fie obținută prin transferarea minorităților în afara
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Organizației pentru Eliberarea Palestinei s-a aflat în Regatul Iordaniei, care, în urma înfrângerii în Războiul de Șase Zile rămăsese cu teritoriul de la est de Iordan (fosta Transiordanie). De pe teritoriul Iordaniei, OEP a organizat incursiuni ale unor militanți precum și tiruri de mitraliere în teritoriul Israelului. În urma unor astfel de acțiuni, soldată în mod invevitabil cu reacția de represalii a Israelului, au rezultat fricțiuni dintre care cea mai renumită a fost așa numita bătalie de la Karame (1968), dupa termenul palestinian, sau acțiune de la
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
sudică a Angliei. Dieppe și falezele sale erau bine apărate. O garnizoană de 1.500 de oameni (infanterie, geniu și artilerie de câmp și antitanc) apăra toate posibilele zone de debarcare. Orașul și portul erau bine apărate de cuiburi de mitralieră, artilerie de câmp și mortiere, concentrate pe rutele de acces spre oraș (în special în peșterile din faleză), iar spatele frontului era asigurat cu rezerve consistente. Apărătorii aveau poziții defensive nu doar în oraș, dar și pe dealurile de pe care
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
debarcare care transportau comandoul nr. 4 i-a alarmat pe apărătorii germani ai Plajei Blue. Debarcarea de lângă Puys a Regimentului Regal Canadian, a trei plutoane de vânători de munte canadieni și a unui detașament de artilerie urmărea neutralizarea cuiburilor de mitralieră și a bateriilor de artilerie care apărau plaja din fața orașului Dieppe. Debarcarea aliată a fost întârziată cu 20 de minute, iar perdelele de fum artificial care ar fi trebuit să mascheze asaltul s-au risipit. În acest fel, canadienii au
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
această cauză, militarii, care aveau ca obiectiv cucerirea dealurilor de la est de localitate, a trebuit să intre în Pourville după traversarea râului pe singurul pod existent. Mai înainte ca atacatorii să ajungă la pod, germanii au avut timp să plaseze mitraliere și tunuri antitanc cu ajutorul cărora au organizat o apărare eficientă. Locotenent-colonelul Charles Merritt, comandantul regimentului, a ordonat efectuarea mai multor tentative de traversare a podului, care s-a acoperit la un moment dat cu trupurile canadienilor uciși. În ciuda unor atacuri
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a căror debarcare începuse în același timp, dar a ajuns pe plajă mai târziu. Astfel, cele două regimente de infanterie au fost obligate să atace fără sprijinul blindatelor. Atacul infanteriei a fost întâmpinat de apărătorii germani cu focul susținut al mitralierelor grele din amplasamentele săpate în faleze. Atacatorii nu au reușit să îndepărteze obstacolele întâlnite în cale, nu au putut escalada malul înalt și au suferit pierderi grele. Numai 29 de tancuri au fost debarcate. Două dintre aceste s-au scufundat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
unități de rezervă: "Fusiliers Mont-Royal" și infanteriștii marini. La ora 7:00, fusilierii de sub comanda locotenent-colonelului Dollard Ménard îmbarcați în 26 de vase de debarcare au pornit spre plajă. Acest val de debarcare a fost lovit din greu de focul mitralierelor grele, mortierelor și grenadelor. Doar o mână de oameni dintre ei a reușit să mai ajungă în oraș. Cum militarii primului val erau blocați în fața falezelor înalte, Roberts le-a ordonat pușcașilor marini să debarce și să le vină în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]