874 matches
-
Moldovei, tipografia este mutată la Iași. În jurul Mănăstirii Bogdana are loc dezvoltarea satului Rădăuți, însă până la trecea sub administrație austriacă din 1775, procesul de evoluție a așezării este unul lent, influențat fiind și de condițiile climaterice. Localizarea într-o zonă mlăștinoasă împreună cu nivelul ridicat al precipitațiilor care duceau la inundarea frecventă a vechii vetre a satului și iernile foarte reci cu temperaturi de până la -35 °C constituie un impediment major în dezvoltarea Rădăuțiului, ca și anumiți factori social-economici: ridicarea mănăstirii la
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
mahalale cu denumiri distincte. În partea moldovenească sunt cunoscute mahalale istorice cu nume Izvor, Capăt, Țarăni. În partea rusă Дикуль [dikul'] de la rus. "дикий" [dikij], adică loc sălbatic și Замша [zamša], de la rus. "замшелый" [zamšelyj], adică acoperit cu mușchi, loc mlăștinos cu mușchi. Celelalte denumiri au venit de la nume de străzi sau obiective, apărute după 1924. Onomastica satului este foarte variată și conține un șir de nume caracteristice spațiului românesc sau zonei balcanice în general: Albul, Cecan (Ciocan), Cojocaru, Coman, Costin
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări. Deoarece în săptămânile precedente manevrele franceze de învăluire eșuaseră în mod repetat, Napoleon decide să atace frontal armata rusă, masată la est de satul Eylau, pe o câmpie mlăștinoasă. Corpul Mareșalului Ney nefiind încă prezent, francezii nu dispun la începutul bătăliei decât de 40 000 de oameni, care sunt eșalonați pe un front de 3 kilometri, în timp ce rușii, mult mai numeroși, ocupă un front de 5 kilometri. Napoleon își
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
simt mai bine în regiunile cu ierburi înalte, luxuriante, și în zonele cu vegetație deasă, iar altele se întălnesc în regiunile de coastă și în medii urbane, adesea făcându-și adăposturile în rigole și grădini. Multe specii trăiesc în zone mlăștinoase, sau își fac adăposturile de-a lungul malurilor râurilor, dar o specie - mangusta de baltă sau de mlaștină - este semiacvatică și se întâlnește în sau lângă ape permanente, precum estuarele cu maree. Ea își face adăpostul în vegetația deasă - un
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
subterane (ele sunt cunoscute de către localnici sub denumirea de „Pivnițele din vii”). Cetățile sunt așezate în centrul comunei Stremț, circa nord-vest de Teiuș, pe valea cu același nume, într-un loc puțin ridicat și înconjurat de o zonă care era mlăștinoasă. Alegerea locului de zidire a cetății a fost determinată de prezența mlaștinilor, alimentate dinspre nord de un izvor ce există și astăzi, care împiedica accesul spre cetate din trei părți (nord-est, sud și vest). La cetate se poate ajunge ușor
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
față de altul. Cel exterior era legat, probabil, de capetele contraforturilor turnurilor de pe latura de sud-est. Între ele se formează un spațiu liber de circa 3 m, constituind așa-numitul swingler. Terenul pe care sunt plasate aceste ziduri este unul nestabil, mlăștinos, pe sub care curg izvoare cu debite destul de mari. Acest teren nu permitea ca zidurile de incintă să aibă o fundație solidă și, în consecință, constructorii au dublat incinta ținând seamă în acest caz mai ales de puterea armelor de foc
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
m, materialul rezultat din săparea șanțului a fost folosit pentru ridicarea unui val de pământ în exteriorul șanțului de apă care avea și el aceeași formă elipsoidală. Cu excepția drumului de acces la poarta de intrare în cetate zona înconjurătoare era mlăștinoasă, fapt ce constituia o adevărată barieră naturală în calea eventualilor atacatori. În incinta cetății pe lângă donjonul principal existau în colțul de S-E câteva construcții anexe și clădiri. "„Boiarii toți și mari și mici au ridicat domn pre Radu Vodă
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]
-
de numeroasele dislocări ale scoarței. Zona se încadrează regiunilor biogeografice atât alpină cât și continentală Vegetația este formată din păduri de conifere în amestec cu foioase. Se mai găsesc turbării asocitate vegetației forestiere, locuri unde apar plante rare specifice zonelor mlăștinoase. Dintre acestea, roua cerului ("Drosera rotundifolia") și curechii de munte ("Ligularia sibirica") - specie de interes comunitar a sitului Natura 2000 "Ciomad-Balvanyos", sunt relicte glaciare. Fauna zonei include și specii protejate cum ar fi: (ursul, râsul, lupul), dar și unele specii
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
regiunea Papua-Noua Guinee de vest din Indonezia, este un parc de mărime mijlocie, având suprafața de 23.555 km². Gunung Lorentz este singurul parc din regiunea ecuatorială und ghețarii ajung până la mare. El cuprinde regiune joasă de șes cu zone mlăștinoase cu mangrove, ca și regiune de munte cu vegetație subalpină. Are din punct de vedere geologic structura unei regiuni frământate bogată în fosile, fiind situat la locul de tangență a două plăci continentale. Parcul oferă adăpost la ca. 80 % din
Parcul Național Lorentz () [Corola-website/Science/311394_a_312723]
-
stabilizat în primăvarea anului 1942, germanii aveau controlul orașului Velikie Luki, ceea ce le asigura un cap de pod peste râul Lovat. Paralel cu râul se afla o importantă cale ferată nord-sud, în spatele liniilor germane. La nord de oraș începea zona mlăștinoasă care ducea la Lacul Peipus, zonă în care orice atac s-ar fi desfășurat cu mare dificultate. Orașul Velikie Luki era o țintă naturală pentru contraatacul sovietic, care ar fi trebuit să distrugă sus-numitul cap de pod german și să
Bătălia de la Velikie Luki () [Corola-website/Science/307647_a_308976]
-
Zbor asemănător cu cel al eretelui de stuf "Circus aeruginosus", dar poate ataca fulgerător prada, precum ulii. Această pasăre migratoare clocește pe terenurile deschise din Europa Centrală și de sud. Își face cuibul pe sol. Cuibărește în regiuni deschise și mlăștinoase, plantații tinere de conifere, turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
Alb (Nilul Victoriei), care se scurge din lac, din această cauză era considerat (greșit) lacul ca izvor al Nilui. În partea sudică a lacului se află insula cea mai mare Ukerewe cu o suprafață de 560 km². Țărmurile lacului fiind mlăștinoase planta dominată fiind papirusul. Clima este subecuatorială umedă. Temperatura medie este de +26 °C vara și de +24 °C iarna. cantitatea anuală medie de precipitații este de 1.500 mm. Sezonul ploios durează din martie până în mai și din noiembrie
Lacul Victoria () [Corola-website/Science/304051_a_305380]
-
trecut de Marele zid chinezesc. La nord platoul este mărginit de munții Altai și munții Baikal. Podișul are un aspect deluros de deșert și stepă, are o climă aridă unde apele curgătoare pe cursul inferior dispar frecvent într-un ținut mlăștinos sărat. Excepție face fluviul Kerulen care se varsă în Amur.
Platoul Mongol () [Corola-website/Science/316866_a_318195]
-
după altitudine, poziție și particularități de relief în unitatea geomorfologică numită Podișul Covurluiului. Acesta este alcătuit din pietrișuri și nisipuri cu intercalații de argile, caracterizat prin paralelismul dealurilor și văilor cu direcția nord-sud. Văile au fundul plat, destul de larg și mlăștinos. Se remarcă și văi cu versanți abrupți care sunt supuși puternic degradării la torente. Suprafața orașului Târgu Bujor aste de 2 km² și conține 2.338 de gospodării. Zona este dominată de terenuri agricole, culturi de câmp și culturi de
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
care împreună cu Irlanda de Nord, formează Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Republica Irlanda ocupă restul insulei care este a doua ca mărime din acest grup, fiind separată de Marea Britanie de Marea Irlandei. Pentru o masă de uscat relativ mică, Insulele Britanice au un relief variat, de la zonele mlăștinoase din estul Angliei și turbăriile și mlăștinile din Irlanda, până la colinele vălurate din Anglia și Țara Galilor și lanțurile muntoase colțuroase din Scoția. Irlanda a făcut parte din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1800 până în 1922, când a fost
Insulele Britanice () [Corola-website/Science/304734_a_306063]
-
Biserică Sfântă Cruce (), cunoscută ca Le Zitelle, este o biserică romano-catolică din orașul italian Veneția, situată pe insula Giudecca. Ea a făcut parte dintr-o mănăstire benedictina. Locul pe care se află mănăstirea era în trecut unul mlăștinos și nepotrivit pentru o așezare umană. Cele mai vechi referințe datează din secolul al XIV-lea. În 1328, Consiliul Mare a acordat aceste locuri la diferite persoane pentru a le face locuibile. În 1330 o mare parte din mlaștinile situate
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
mlaștinile situate în apropierea mănăstirii Sân Giorgio Maggiore au fost atribuite mănăstirii Sfântă Cruce reprezentată de stareța Giacomina Paoni, cu obligația de a dărui anual dogelui o pereche de mănuși din piele de capră neagră și de a recupera terenul mlăștinos, extinzând mănăstirea în următorii trei ani. Având în vedere sărăcia locului, mănăstirea nu a putut beneficia inițial de venituri mari, dar a reușit totuși să se îmbogățească prin diverse donații. În 1435, Papa Eugen al IV-lea, patrician venețian, a
Biserica Sfânta Cruce (Giudecca) () [Corola-website/Science/333372_a_334701]
-
metale grele. În cură externă apele pot fi folosite în reumatisme cronice, artrite sau artroze, în afecțiuni ginecologice și afecțiuni dermatologice, afecțiuni ale aparatului locomotor, afecțiuni oftalmologice, afecțiuni ale sistemului nervos periferic. În afara acestor izvoare aici există și o zonă mlăștinoasa acoperită de vegetație specifică, cu nămol terapeutic. Nămolul sapropelic este furnizat prin acțiunea apelor termominerale după modalitatea vulcanilor noroioși, fiind însoțit adesea și de emanații de gaze. În urma analizelor acestor ape minerale s-a constatat caracterul oligomineral sulfuros, hidrogenul sulfurat
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Kazahstan), curge spre sud ( acolo fiind navigabil ); pe urmă traversează depresiunea caspică. La circa 500 km distanță (în linie aeriană) de Oral se varsă, în regiunea Kazahstanului de vest la Atîrau (rus.Guriev cu 146.400 locuitori), printr-o deltă mlăștinoasă cu mai multe ramuri, în Marea Caspică. Cu privire la lungimea cursului Uralului sunt controverse fiind o diferență de 1.500 km respectiv lungimea din lexicon fiind 2.428 km. Uralul ca râu și masiv muntos, în prezent definesc granița dintre continentul
Ural (râu) () [Corola-website/Science/306762_a_308091]
-
de pușcă, așa că el nu a fost împușcat în timpul luptei după cum susținea Alec Cunningham, ci probabil a fost împușcat de la distanță. Nici traseul pe care a fugit criminalul nu le susținea povestea: pe drumul urmat de spărgător există un șanț mlăștinos prin care acesta ar fi trebuit să treacă, dar nu erau niciun fel de urme în el. Holmes își dă seama de importanța găsirii biletului, din care provenea bucata găsită în mâna mortului. El crede că ucigașul a smuls biletul
Enigma din Reigate () [Corola-website/Science/325397_a_326726]
-
România, formată din satele Boteni, Chesău, Crișeni, Falca, Ghirișu Român, Mociu (reședința), Roșieni, Turmași și Zorenii de Vale. Există mai multe teorii legate de provenianța denumirii "Mociu". Numele ar putea proveni de la faptul că în zonă există mai multe teritorii mlăștinoase. Denumirea ar putea proveni și de la moții, care de multe ori s-au stabilit aici în zonă, ipoteză întărită de asemănările dintre obiceiurile și îmbrăcămintea specific locale cu cele ale moților. O ultimă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este ca denumirea
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
la circa 300 m de localitate. Statuia ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din anul 2015 din județul Vaslui la numărul 430, având codul de clasificare . La 10 ianuarie 1475, într-o zonă mlăștinoasă aflată în pădurile din preajma târgului Vaslui a avut loc o luptă între o puternică oaste otomană și o oaste moldovenească condusă de Ștefan cel Mare, luptă rămasă în istorie ca Bătălia de la Podul Înalt. Locul bătăliei se află pe teritoriul
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
demonstrează că acesta este cel care a dat ordinul de oprire a înaintării, el având temeri cu privire la vulnerabilitatea flancurilor armatelor sale și fiind conștient de dificultățile apărute în aprovizionarea trupelor cele mai avansate. Runstedt se temea de asemenea că regiunea mlăștinoasă din jurul Dunkerque va fi o piedică de netrecut pentru tancuri. Forțele blindate trebuiau cruțate în vederea viitorului marș împotriva Parisului. Aceste ultime temeri erau împărtășite și de Hitler, care a oficializat ordinul deja dat de Rundstedt câteva ore mai devreme. Hermann
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
diviziile germane și aproape o jumătate din efectivele Armatei I franceze se află în spatele liniilor defensive proprii. În acel moment, linia de apărare se întindea de-a lungul unor canale la aproximativ 10 km de malul mării, într-o zonă mlăștinoasă, în care nu puteau fi folosite tancurile. Cum docurile portului au devenit în scut timp neutilizabile datorită atacurilor aeriene germane, căpitanul (mai târziu amiralul) William Tennant a dat ordinul ca oamenii să fie evacuați direct de pe plaje. Când evacuarea de pe
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
golf del Lleó", latină: "sinus Leonis, mare Leonis") este o parte a Mării Mediterane care scaldă litoralul din regiunile franceze Languedoc-Roussillon și Provence, de la Pirinei în vest până la Toulon în est. Pe malul golfului Lion se află Camargue, singura regiune mlăștinoasă naturală de pe țărmul Mării Mediterane, vestită pentru hergheliile de cai și pentru turmele de vite crescute aici. Înainte ca, la malul Golfului Lion, să apară marinarii străini, pământurile de la gurile Rhonului fuseseră colonizate de triburile celtice, în secolul al VIII
Golful Lion () [Corola-website/Science/316322_a_317651]