641 matches
-
magnetizat Însă, nu În suficientă proporție să-și piardă controlul minții. Efectiv Își făcuse plinul. Organismul său, suprasolicitat de abuzul de băutură de nopți nedormite unde de multe ori dormea În scurtele drumuri efectuate cu tramvaiul, iar de cele mai multe ori moțăind direct În timpul mersului...! În repetate rânduri jurase abstinență totală și nu va mai pune piciorul În cârciumă dar jurase strâmb. Desigur, nu din vina lui. Era imposibil ca atunci când era nevoit să discute cu partenerii de lucru unele amănunte, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
obosit noaptea Încît am adormit pe o carte și de fiecare dată m-am trezit tresărind la auzul cheii răsucite În broască - Norman deschidea prăvălia -, și abia am avut timp să dispar, la mustață, În Gaura de șobolan. Și odată, moțăind În post, a fost cît p-aci să cad din Balon. Din Balon Îl zărisem pentru prima oară pe Norman, cu cîteva săptămîni În urmă. Însă nu-l zărisem În Întregime, nu-i văzusem decît cupola strălucitoare a creștetului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
el În urma lui, cu o cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În formă de V pînă la buric, iar pe bicepsul stîng avea tatuat un trandafir roșu sub care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare, ca un copil conștiincios. - Alef, bet, Atotputernice Dumnezeu, ghimel, dalet, o, Milostive! Cerneala neagră lucea puternic ca lumina. Către miezul nopții, când începuse să moțăie, i se păru că aude pașii soției sale. Înainte de a urca scările către camera ei, ea se oprise o clipă, apoi se aplecase, aruncând un bilet sub ușa lui. Noah îl luase imediat, citind amuzat: OMUL NU TRĂIEȘTE DUPĂ RAȚIUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Beppo lucrează de nevoie cu imagini pornografice, cade dintr-odată într-un somn ciudat. Somnul lui Oblomov. Somnul inimii. Slavă Domnului că Benedetto e mereu în tipografie pentru a se îngriji de mersul lucrurilor. Când îl vede pe tatăl său moțăind pe sofa îi șoptește încetișor într-o ureche: - Grație acestor pornografii vom călători și anul ăsta la Oceanul Indian. Tatăl mai mult se preface că doarme ca să nu-i răspundă nimic fiului, mai ales despre speranțele pe care și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vagonul, râzând, făcând gălăgie, certîndu-se cu taxatoarea. Câte unul mai șmecher spunea cu voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ici, de colo să vezi într-o zi cum coboară din autobuz o fetiță întru totul asemenea ție. Să te sperii? Să te bucuri? Să te freci neîncrezător la ochi, sperând să limpezești imaginea din „oglindă“? „Găinile cotcodăcesc. Câinele moțăie. O fetiță fără tată și o altă fetiță, fără mamă, beau limonadă. — Ai și tu nouă ani, nu-i așa? întreabă Luise. — Da, face Lotte. La 14 octombrie împlinesc zece. — La 14 octombrie? tresare Luise. — La 14 octombrie. Luise se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și îmi dau seama că de fapt nu le-am trăit aevea,ci le-am visat... Pe când mă luptam cu aceste gânduri, silueta inconfundabilă a călugărului s-a mișcat în cadrul ușii... Uite-te la el! Stă în capul oaselor și moțăie... Ce s-a întâmplat, dragule, de ești treaz la ora asta? Luat pe nepregătite, n-am avut ce-i spune altceva decât cele trăite de mine în acea noapte și că mă întrebam de a fost vis ori realitate? Bătrânul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
madam Delcă, ai mâini de aur ! Ce m-aș face eu fără dumneata ? ! se lingușea Ivona la probă, când vedea ce rochie-i iese. Are mâini de aur madam Delcă, îi zicea mă-sii. Și madam Ioaniu, din fotoliul ei, moțăia din cap și râdea, îi plăcea ce aude, că cine-o adusese-n casă decât ea pe Vica ? — E-hei, de când o știu eu pe Vica, zicea. De când erai la Casa de Mode a soră-mii ! Câți ani aveai, Vica
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încetase chiar să mai noteze câte ceva în nedespărțitul caiet zilnic unde-și făcea bruioanele pentru scurtele și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și mă văd cum închid încet-încet ușa la casă, să nu trezesc toată liota de frați care doarme, și tot într-un clănțănit o duc pân-la brutărie. Acolo, și mai frig, și mai întuneric, șade toți ciuciți, care poate, mai moțăie, care nu, nu-i mai tace gura, că s-a prăpădit și cutare, că ălălantu zace, că p-ăla îl îngroapă azi, că p-ăla mâine, că aia din colț care are un neamț la ea face rost de permis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă-i, păi cât e de când îl moșmondește ? — Da mai lasă-l morții de ceas, madam Ivona ! Ce-ți bați capu cu el atâta ! Vine el, domnu Niki, și vede ce-are... Sau ceasornicaru... Io zic, io auz ! Că ea moțăie din cap și-și vede de moșmondeala ei ! Eee, că mai stau ce mai stau, și-o să i-o zic de-a dreptu ! Că știe că mai e o săptămână și tot trebe să-mi dea banii, dar se face
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la loc, bubuind strident. Mihai se grăbește să ajungă în stradă, să caute un taxi. Abia după ce urcă în tren, reușește să ofteze ușurat, iar graba sa pare preluată obsesiv de zgomotul îndrăcit al șinelor. O țigancă în vîrstă, care moțăie amețită de rachiu, așezată turcește pe o boccea în capătul vagonului, îl îmbie cu un pumn de gume de mestecat și țigări străine; a fost în Capitală să-și plaseze marfa luată de la vaporeni și n-a prea avut succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
parvenit n-a Îndrăznit să-i nimicească activitățile ilegale, aduse Într-o stare de acalmie, ca de siestă. Totuși Jack Whalen, zis și „Executorul“, un bine-cunoscut gangster și cartofor Înrăit, cunoaște cumva planul lui Mickey de a lăsa cîinii să moțăie cît timp el e la răcoare, iar polițiștii taie frunză la cîini, plini de Încîntare, neavînd ce cuib de mafioți să umfle. Whalen nu atacă diminuatul Cohen. El doar construiește un imperiu rival, bazat strict pe jocuri de noroc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de Institut. Cu ce se ocupau ei? De pildă cu înscenarea unor "procese". Te invitau la o ședință anuală, de "bilanț", în care "se dădea citire" unui raport anodin, cu cifre, realizări etc. Și deodată, când lumea începuse deja să moțăie în sală, aflai că în anul acela se petrecuseră și lucruri regretabile. De pildă, că îl plagiaseși pe Noica. Într-un articol de-al tău, publicat în nu știu ce revistă, putea fi regăsit fratele Fiului risipitor, personaj din care Noica făcuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuiau să-l vadă. Însă nu și Julius, era prea mic pentru a-și da seama de nenorocire și umbla destul de liber Încât să apară cînd te așteptai mai puțin, În pijamaua lui de mătase; se oprea cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trebuia să stea cît mai aproape, uite-al naibii, parcă i-ar fi silă de bani, azvîrle monedele În dreapta și-n stînga, astea-mi pică drept În palmă, sărut-mîna, părinte. Părintele Aurelio se Îndepărtă demn, În timp ce Susan, la volanul Mercedesului, moțăia și parcă-și amintea vag că trebuie să se Întoarcă acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă ducă la un prieten la patru, adăugă. Trezește-mă la trei“. Țanțoșa acceptă, din fericire. L-au trezit la trei fix și o oră mai tîrziu, foarte elegant și mort de somn, plecă spre Cano. Pe drum Începu să moțăie, capul i se izbea de geamul camionetei și era din ce În ce mai greu să-l țină drept. Carlos Îi spusese de nenumărate ori să nu se sprijine de portieră, o să se deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La trei dimineața, s-au retras în apartamentul lui și au făcut incredibilul și mult așteptatul sex, înainte să se culce pentru câteva ore. Următoarea dimineață s-au trezit unul în brațele celuilalt. Au petrecut restul zilei în pat, vorbind, moțăind și savurându-se unul pe celălalt cu pasiune. În acea seară, epuizați, au ieșit din cuibușorul lor de nebunii și Oliver a dus-o pe Lisa la un restaurant franțuzesc destul de urât, a cărui singură calitate era că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este din ce în ce mai nemulțumită. De ce nu s-a consultat prostul cu ea? Versurile astea hazlii și săltărețe n-au cum să trezească interesul publicului. Cercetează figurile celor din dreapta și din stânga. Lângă ea, Agrippina arborează un aer plictisit și adormit. Ce mai, moțăie de-a binelea. Calpurnii Pisones discută între ei în șoaptă. Nici nu îndrăznește să privească în spate. Bănuiește ce se întâmplă. Mulți o șterg probabil pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina. Abia acum observă că și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii și o agită în fața tigroaicei. Animalul deschide leneș ochii, apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el, apoi reapărea jos, pe cer, mai mare ca Înainte, roz și umflat. Soarele, căldura și, probabil, ginul pe care-l băuse, o făceau pe Viv să moțăie. Își lăsă capul pe umărul lui Reggie și Închise ochii. El Își freca obrazul de părul ei, Întorcîndu-se uneori s-o sărute. CÎntau Împreună, somnoroși, cîntece vechi: Nu-ți pot dărui decît dragostea mea și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o stație, li se întind căni cu ceai dulce și fierbinte pe fereastră. Are nevoie de multă îndemânare pentru a-l bea, înainte ca paharele să le fie recuperate în ultima clipă. Cele două femei își ridică vălurile de pe față, moțăie, mănâncă niște gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit într-un falset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile în livrea, care moțăie sprijinite în vârful sulițelor de modă veche, urcă niște trepte și o iau pe un coridor lung, alambicat, străjuit din ambele părți de lespezi de marumură, reprezentând tot felul de scene complicate. Dincolo de păsările frumos sculptate și de flori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]