566 matches
-
opri să-ți îngropi moarta în mormîntul lui." 7. Avraam s-a sculat și s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea norodului țării, adică înaintea fiilor lui Het. 8. Și le-a vorbit astfel: Dacă găsiți cu cale să-mi îngrop moarta și s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultați-mă, și rugați pentru mine pe Efron, fiul lui Țohar, 9. să-mi dea peștera Macpela, care-i a lui, și care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
lui Het și în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetății: 11. "Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îți dăruiesc ogorul și-ți dăruiesc și peștera care este în el. Ți le dăruiesc în fața fiilor norodului meu: și îngroapă-ți moarta." 12. Avraam s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea norodului țării. 13. Și a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului țării: "Ascultă-mă, te rog! Îți dau prețul ogorului: primește-l de la mine; și-mi voi îngropa moarta în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
îngroapă-ți moarta." 12. Avraam s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea norodului țării. 13. Și a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului țării: "Ascultă-mă, te rog! Îți dau prețul ogorului: primește-l de la mine; și-mi voi îngropa moarta în el." 14. Și Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15. "Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă-ți dar moarta!" 16. Avraam a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și-mi voi îngropa moarta în el." 14. Și Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15. "Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pămînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine și tine? Îngroapă-ți dar moarta!" 16. Avraam a înțeles pe Efron. Și Avraam a cîntărit lui Efron prețul cumpărării despre care vorbise în fața fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17. Ogorul lui Efron din Macpela care este față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
s-a întins din Sodoma și Gomorra și asupra cetăților mai mici Adama și Șeboim. Ce-a mai rămas din toate zace acuma sub apă. Și Iordanul se varsă în ea: s-a oprit acolo, la Marea Moartă. - Ce Mare Moartă? întrebă Auta mirat. - Apele râului s-au scurs peste cetățile surpate și nici peștii nu pot trăi în apele ei. De aceea i s-a spus Marea Moartă. Așadar urgia a răscolit și pământul, făcând o groapă uriașă în calea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unei persoane din jurul său și, nu în ultimul rând, imaginea reală, terifiantă a cadavrului în sicriu. Mult mai sănătos pentru psihicul și emoționalul său ar fi să rămână în minte cu o ultimă imagine a persoanei dragi vie și nu moartă într-un sicriu descoperit. Imagini care-l vor urmări mult timp și care nu vor fi scoase ușor din creierașele lor. Rareori ne spune copilul ce a simțit și cât de tare l-a impresionat cadavrul din sicriu, dar observăm
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari".13 După cum se observă, mitul este restrâns nu doar ca manifestare, dar și temporal, localizat la nivelul Antichității, redus practic la o formă inertă (dacă nu moartă) a imaginarului, un bagaj limitat de imagini și idei păstrat și transmis doar ca formă literară. Definiția acceptată în spațiul anglo-saxon (limba engleză, impunându-se drastic pe întreg globul datorită în primul rând Internetului, promovează și accepțiunile sale date cuvintelor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și cu pumnii în piept un geamăt. Când deschise ochii, moarta avea pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar fi plâns, tare ar mai fi plâns... dar nu mai are lacrimi, a plâns pentru toți anii care îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea fără lacrimi!? stai și te întrebi. Lumea, viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la ea. De câte ori ai vorbit despre ei și cum au fugit să se căsătorească... toată tevatura aia! Problema nu era dacă s-au căsătorit sau nu, îi spuse Darcey. —Nu. Probabil că nu era. — În orice caz, toate astea sunt moarte și-ngropate, nu-i așa? —Dumnezeule! N-am crezut vreodată că o să te aud zicând asta! Păi, uite că m-ai auzit. Îi zâmbi stânjenită. Așa că putem s-o lăsăm baltă? Am încheiat socotelile, nu? Sigur, spuse el. Și... voi două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
el cât de cât, n-are nici un rost să-mi mai bat capul dacă are vreo treabă neterminată cu tine. Nu e nimic neterminat între noi, o asigură Darcey ferm. Orice treabă ar fi avut cu mine, e de mult moartă și-ngropată, crede-mă. Dar ceva tot a fost. —Și el n-a vrut să-ți spună? — Aveam impresia că nu prea se simțea în largul lui să vorbească despre asta și, pentru că nu voiam să-l stânjenesc, am abandonat subiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
când se lăsa liniștea, Lulu izbucnea, ca o țâpuritură la horă, cu o voce ascu- 79 țită de muiere: "Ia te uită, ce să fie?/ Un om mort cu aia vie!/ Să ferească sfânta soartă/De om viu cu aia moartă!" Galeria noastră lâncezea numai la meciurile de baschet, unde Lulu era vedetă în teren. Deși mărunt ca un gnom, avea o pasiune disperată pentru sportu-ăsta, și îl puteai vedea toată ziua jucând "doi la doi", până la epuizare, sub soarele care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Poate că ți-e frică de eliberarea lui Bobby De Witt. Poate că ești prea mândru ca să-mi ceri ajutorul că să-l îndepărtezi de femeia la care ținem amândoi. Poate că ar trebui să lăsăm Biroul să bifeze el moarta în contul lui Laurie Blanchard. Lee își descleștă pumnii și se întoarse cu spatele. L-am urmărit cum se răsucește pe călcâie, sperând să sară la mine, să facă bancuri sau orice altceva, numai să nu fie supărat, și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prea periculos ca să slăbim lațul din jurul lui. Știi asta. — Partenere, am zis că e în vizorul poliției. Să nu-mi spui că nu vrei să profiți de eliminarea cioroilor ălora. Să nu-mi zici că nu-ți dai seama că moarta-i o rampă de lansare mai bună decât Junior Nash. Mi-au trecut prin fața ochilor noi și noi titluri cu Foc și Gheață pe prima pagină a ziarelor. — O săptămână, Lee. Atât și nimic mai mult. Lee îmi făcu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cel mai interesant a fost unul cu naziștii. Un tip mi-a spus că l-a văzut pe Hitler într-un bar de pe 39th, colț cu Crenshaw. Dumnezeule, Bucky! Lee își plecă ochii. M-am uitat spre masa de autopsie. Moarta zăcea descoperită, cu capul îndreptat spre noi. M-am uitat fix la pantofi în timp ce doctorul vorbea în jargon medical: — În linii mari, avem o caucaziană. Tonusul muscular indică faptul că are vârsta cuprinsă între șaisprezece și treizeci de ani. Cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parte. Am auzit cum ușa se deschide cu zgomot. Cineva strigă: — Domnule locotenent! Am deschis ochii și i-am văzut pe Millard ridicându-se și pe doctor și soră întorcând cadavrul țeapăn cu fața în jos. Apoi doctorul apucă gleznele moartei și îi flexă picioarele. — Ambele picioare rupte în zona genunchiului. Urme ușoare, aproape vindecate de bici pe spinare și umeri. Urme de frânghie pe ambele glezne. Soră, dă-mi un dilatator și un tampon. Millard se întoarse și-i întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de-acolo. Departe de secție, rămas de capul meu, am început să mă gândesc la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors la meseria mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de Hollywood și Long Beach și ce n-a construit, a cumpărat. Nu-i place publicitatea și în mod sigur nu i-ar plăcea să vadă prin ziare ceva de genul „Fata magnatului interogată în cazul Dalia Neagră. Flirta cu moarta într-un club de noapte pentru lesbiene!“ Ai prins ideea? — Cât se poate de bine, am răspuns și am bătut-o ușurel pe umăr. Madeleine se retrase și oftă. — O să-mi ajungă numele în cine știe ce dosare ale poliției, unde-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am pus în funcțiune sirena. Mi s-a părut c-am făcut totul dintr-o singură mișcare. Când ieșeam din parcare, mi-au răsunat în minte cuvintele lui Lee: „Să nu-mi zici că nu-ți dai seama că moarta-i o rampă de lansare mai bună decât Junior Nash“, iar în timp ce mă îndreptam în cea mai mare viteză spre centru, m-am revăzut cedând în fața fantomelor partenerului meu, deși știam foarte bine că țărănoiul ucigaș era un strigoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
piele mai devreme sau mai târziu“, i-am mărturisit, hohotind fără lacrimi, că toate poveștile mele de alcov fuseseră numai minciuni și i-am turuit povestea adevărată a lui Lee, Kay și Bucky, fără să ocolesc fixația domnului Foc pentru moartă și dispariția lui de pe fața pământului. Când am terminat, Madeleine îmi spuse: — N-o să fiu niciodată o învățătoare din Sioux Falls, South Dakota, dar voi fi Betty sau oricine vrei tu să fiu. Am lăsat-o să mă mângâie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am scos revolverul și i l-am lipit de tâmplă. Jandarmii avansau prudenți, cu armele lipite de picior. Am împins-o pe femeie în cabina telefonică și i-am șoptit în ureche: — Țipi și ești moartă! Țipi și ești moartă! Înăuntru am țintuit-o cu genunchii de un perete și mi-am îndepărtat mâna. Țipetele pe care le scoase rămaseră mute. Mi-am îndreptat arma spre gura ei, ca să i le mențin tot așa, am apucat receptorul, am băgat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar eu l-am implorat și am încercat să-l conving s-o lase baltă, deoarece nimeni nu l-ar crede pe Bobby, așa că ce sens ar avea să mai facă rău și altcuiva. Dacă nu era nenorocita aia de moartă, poate l-aș fi convins. Dar ancheta s-a mutat în Mexic și tot acolo v-ați dus și Bobby, și Lee, și tu. Am înțeles că basmul cel minunat s-a terminat. Și chiar așa a și fost. POLIȚIȘTII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]