115,804 matches
-
Mihail Nemeș Apollo primitiv Cum, uneori, prim ramuri încă goale se-arată zorii,-n primăveri tîrzii, nimic nu stă potrivnic frunții sale oprind splendoarea-ntregii poezii să ne izbească-aproape ca de moarte; căci neumbriți sînt încă ochii lui, prea reci și tîmplele, ca laurii să-i poarte, iar din sprîncene, într-o zi, întregi grădini s-or înălța, de trandafiri, din care frunze vor cădea, răzlețe, pe gura luminoasă,-n tresăriri, nemairostită
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
față și nu se lasă,-acolo jos, înfrînt. Dar, ridicîndu-și fruntea, zîmbitoare salută-ncet și, fără un cuvînt, ea îl strivește-n sprintene picioare. Din viața unui sfînt A cunoscut și teama; la-nceput de ne-ndurat era, cum intri-n moarte. Blînd sufletul să treacă mai departe, ca pe un fiu, el mare l-a crescut. A cunoscut și lipsuri de nespus, de zori lipsite, ca o grea zidire, și inima și-a dat-o-apoi, supus, cînd s-a mărit, pe lîngă
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
doar altele-s gurile. Unele astfel stau, cîntece ale-omenirii în cumpănă pururi; se odihnesc, fără să se clatine, pe ne-ncetat altele. O, tu înaltă coloană a nunții, sublimă. Azi peste inima-mi care susține. O, cum, cum rupi tu tăcerea morților mei și a mea! Care arcadă, din alte coloane, ah, sare spre tine - care? Nu știu. Însă simt cum primești boltă deasupra.
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche): "Nu mai văzusem decât pe la morți - scrie el - un așa pom împodobit, fiindcă pe la noi de pomul Crăciunului nici pomeneală nu era". Era obișnuit să vadă brad doar la moartea unui tânăr nelumit sau a unei fete nelogodite, iar la nuntă, adaugă, bradul era neîmpodobit. Credea că bradul la români era exclusiv simbolul "înmulțirei neamului". Când a văzut pentru prima dată un brad de Crăciun în casa unui neamț (celui
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
180) Ar trebui observat acum că nu e nimic superficial sau facil în acest estetism metafizic. Dimpotrivă, cum l-a văzut Nietzsche, acesta presupunea o întreprindere foarte serioasă și periculoasă, era - cum ar veni - o chestiune de viață și de moarte, ceea ce a conferit în cele din urmă filosofării sale aura înspăimântătoare a lui vivere periculosamente: "Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
și pentru care indulgențele se reclamă cu toată tristețea, starea de grație se invocă singură iar discuția își încheie vocalele definitiv". Rîndurile de foc ale bardului ce urma a intra în scurt timp în temniță și a fi condamnat la moarte continuă cu o încurajare a criticii, care e marca inalienabilă a libertății. Marea lor intensitate morală le acordă o factură apoftegmatică. Cu atît mai prețioasă cu cît nu putem a nu ne raporta la impedimentele nu puține care mai stau
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
un fel de penitență la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului. După ispășirea pedepsei este o vreme paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi și este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Caușa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă, scrie, în 1746, Despre articulușurile ceale de price, editate acum pentru prima dată, după mai bine de un
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
elevii merituoși, așa-numiții "țipăi". Este nevoit să abdice în 1782 și să se retragă la Mănăstirea din Alba Iulia. S-a bănuit într-o vreme că a fost implicat în Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare coincidența morții sale, în același an, 1785, cu a capilor Răscoalei din 1784. În Dascălii Blajului (Blaj, 1943) de Nicolae Comșa, citim referitor la opera lui Grigore Maior: "1. Epistola pastorală. 2. Enciclică. A lucrat și un Dicționar din care însă nu
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Mircea Scarlat, pertinente, exacte, minuțioase "desfac" universul și mecanismul poetic bacovian, urmărind raportul închidere/deschidere în "paleta sugestiilor spațiale" care se organizează în jurul spațiului închis (sicriul) și al celui nemărginit (pustiul): la un pol - observă criticul - este faptul definitiv încheiat (moartea), la celălalt se dezvăluie procesul în continuă desfășurare (omorîrea). Punînd poezia în relație directă cu "procesele psihice", Mircea Scarlat nu se îndepărtează nici un moment de text, despărțind, cum se cuvine, esteticul de teritoriile învecinate. Criticul deosebește patru faze în creația
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
ani; distanța în timp lasă loc pretențiilor stilistice). Nevoia de a povesti, de a ieși din tine, de a te elibera prin verb este o ultimă tehnică de salvare: "Așadar, gândesc sau încerc a gândi ca un adevărat condamnat la moarte. Simt nevoia să-mi povestesc viața. De fapt asta am vrut să și spun. Doresc să-mi înfrumusețez și să-mi oxigenez trecutul, ființarea." Dacă te uiți în urmă, timpul nu curge asemenea unui lichid prin vasele comunicante, egal și
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
sustinut pas cu pas de datele oferite de istorici străini și cronicari români cu numele și titlurile operelor, înscrise în spațiul subsolului. Lucrarea nu este doar o carte document, ci o fantezie ieșită din documente. O goană mai curând după moarte decât după viață. Spațiul nu permite citarea atâtor scene legate de legile războiului, ori de ramificațiile povestirilor, toate având resurse obiective în realismul notației. Că de aici se ajunge la exaltări, este adevărat, numai că ele nu afectează substanța viu
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
Una la Biblioteca de la Sf. Sava din București, "împodobită cu un portret al lui Basta" și alta găsită la Biblioteca Națională din Paris. Bălcescu, cucerit de precizie, verifică numărul oamenilor armatei turcești, tătare, al oștenilor lui Mihai, până și al morților din mormintele de lângă Aiud citând analiști turci, italieni, maghiari, germani; verifică numele lui Mustafa-Pașa, cum apare la Walther (Ahmed-Pașa), la Istvanfi (Hafis-Pașa) în timp ce cronicile românești, turcești și italienești îl numesc Mustafa. Pune față în față comentariile diferite asupra aceluiași subiect
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
într-o livadă minunată creată de Cristian Rusu, un scenograf despre care am aflat abia acum. Și vina este numai a mea. am revăzut: Lecția lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul Maghiar din Timișoara, un superb concert de cameră al morții, veșnică, neobosită, care ne devorează pe fiecare "elev" în parte, martor sau protagonist la spectacolul vieții; Gaițele lui Alexandru Dabija, un rafinat studiu, atent și cinic al grotescului și ridicolului care ne secondează viața. Extraordinară Carmen Tănase în Colette Duduleanu
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
de la Obi pînă la Marea Ohotsk. Cartea lui Delaby e o poartă fascinantă către lumea puțin cunoscută a șamanismului. Ghicitor, vraci, magician, responsabil de sănătatea fizică și de cea morală a membrilor clanului său, de fecunditatea turmelor sau de conducerea morților în lumea spiritelor, șamanul este principalul actor al vieții religioase a tungușilor. Se distinge de membrii grupului său prin faptul ca e ales de un spirit și forțat să devină șaman. Traversează o inițiere și capătă astfel puterea de a
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
și mai ales să nu o raportez la el. Cred că era spaima de a se trezi în fața unei situații pe care ar fi trebuit s-o lămurească. Luând o hotărâre, Maria amâna mereu, așa cum virtualul sinucigaș își amână clipa morții născocind motive cât mai solide. Deși a amâna nu e cuvântul exact. Mi se pare mai just că refuza să se decidă. Cred că aceasta a fost suprema mea dovadă de afecțiune (Maria ar fi zis de egoism): să-i
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
erau seci, mai mult făină de porumb, iar răcoritoarele nu erau deloc dulci. Copiii medicilor și asistentelor alergau afară în ger și ascundeau sub haine feliile de tort ca să capete altele... Actorii-pacienți se dăruiseră identificării cu un rege osândit la moarte, săptămâni și zile, înaintea Crăciunului, - regele ce avea să moară cu două mii de ani în urmă... "Atât?" o întrebase doctorul pe autoarea spectacolului, improvizată și ea ca toți ceilalți de pe scenă. "Atât" șoptise ea, rușinată de lipsa de succes vădită
Mănușile de iarnă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14522_a_15847]
-
roman al lui Dinu Pillat nu a beneficiat de o reală răspândire în mediul literar al capitalei, pentru a avea parte de ecouri în presa vremii. El a fost citit atunci mai ales de colegii de facultate și, abia după moartea scriitorului, grație reeditării romanelor în 1984, de către Monica Pillat, a ajuns să fie cunoscut de public și să stârnească astfel reacții critice. Nici cel de-al doilea roman, Tinerețe ciudată, nu va avea o soartă mai bună în epocă. Apărut
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
critici, pentru ca apoi, în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente. Când aflăm că și cel de-al treilea roman, Moartea cotidiană (1946), de o modernitate remarcabilă, singular la acea oră în literatura română, nu a stârnit nici o reacție în presa vremii, suntem tentați să îl catalogăm pe Dinu Pillat drept un romancier urmărit constant de nenoroc. (Cu atât mai mult
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
știm că manuscrisul celui de-al patrulea și, totodată, celui din urmă roman al său, încheiat în 1948, va fi confiscat în momentul arestării de către Securitate și, astfel, pierdut pentru totdeauna.) Există, după știința noastră, o singură cronică dedicată romanului Moartea cotidiană în presa vremii, cea menționată la bibliografia critică consacrată operei lui Dinu Pillat în volumul amintit mai devreme 2 și în studiul monografic al subsemnatei, Dinu Pillat - Un destin împlinit (București, DU Style, 2000). Această unică semnalare a romanului
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
Pillat - Un destin împlinit (București, DU Style, 2000). Această unică semnalare a romanului aparține lui N. Papatanasiu și a apărut în nr. 617 al Drapelului din 1947: "în editura Vatra, a apărut de curând romanul tânărului romancier Dinu Pillat, intitulat "Moartea cotidiană". D. Dinu Pillat nu este un debutant în epoca noastră. D. Dinu Pillat a mai tipărit, acum câțiva ani, încă o carte: un roman intitulat " Tinerețe ciudată", care a însemnat mai mult decât un "debut fericit", ci o adevărată
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
mai mult decât un "debut fericit", ci o adevărată consacrare literară. Suntem siguri că noua lucrare literară a d-lui Dinu Pillat va confirma toate speranțele mărturisite atunci de critica literară, ca și de publicul cititor. Străbătând întâiele capitole ale "Morții cotidiene", putem afirma că d. Dinu Pillat a dat calităților sale literare, o..." Am citat aceste rânduri ale cronicii din 1947 și aici, ca și în finalul capitolului al VII-lea al studiului nostru, pentru că, așa cum este lesne de observat
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
paginii literare a ziarului Drapelul, pe parcursul întregii lui apariții (1944-1948), să descopăr acea cronică rătăcită, singurul ecou din epocă privind cel mai important roman al lui Dinu Pillat, pe care o propun celor interesați de felul cum a fost percepută Moartea cotidiană la scurt timp după apariție. Cu aproape patru ani în urmă, d. Dinu Pillat a debutat, în literatură, cu un roman intitulat "Tinerețe ciudată". Nu știm întru cât a justificat înâia carte a d. Dinu Pillat, primirea care i s-
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
făcut, deoarece nu am citit până azi "Tinerețe ciudată". De bună seamă, critica a pus atunci frumoase speranțe în scrisul tânărului debutant. Si e drept să ne închipuim acest lucru, căci astăzi, după lectura celui de-al doilea roman intitulat " Moartea cotidiană", ne dăm seama că ne găsim în fața unui scriitor de frumoase resurse spirituale. într-adevăr, d. Dinu Pillat posedă toate elementele trebuitoare pentru a construi un roman. Si nu un roman oarecare, alcătuit la întâmplare și din orice material
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
o ținută scrisului său și un realism de cea mai bună calitate viziunilor sale artistice, dar și o cale deschisă către marea și buna literatură. Dacă formula de prezentare a mănunchiului de personaje și detalii epice nu poartă amprenta ineditului ("Moartea cotidiană" ne amintește, din acest punct de vedere, destule romane din Apus), personajele se închipuiesc, în schimb, însuflețite sigur și fără ezitări, purtate pe talazele unor întâmplări puține, dar determinante, profilate - ulcerate de adânci și firești neliniști - pe un decor
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
neliniști - pe un decor cenușiu, îndoliat, care ne duce cu gândul, stăruitor, la andantele din "Sonata patetică", pentru pian, de Beethoven. O partitură simplă, cutremurător de gravă și îndoliată, străbătută de sfâșierile unor adânci neliniști, iată ce este, până la urmă, "Moartea cotidiană", al doilea roman al d-lui Dinu Pillat, roman care, nu numai că - pe drept cuvânt - confirmă bunele nădejdi puse, cu ani în urmă, în scrisul d-sale, dar ne îndrituiește să recomandăm, entuziaști, un scriitor în plină formație
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]