717 matches
-
de sumbrele temeri,crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri,te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri,faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare,te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare.Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuțiefără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție,crezi că viața a fost doar un divertisment cu măști,cerul îți pare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Hazard sau poate destin? Ca noi să ne întâlnim sub aceeași umbrelă pictat cu acuarelă. Hazard sau poate destin? Acest amor clandestin, braț la braț, împreună prin eterna furtună. Hazard sau poate destin? Dansul rochiei de satin, în focul ce mocnește inima mi-o hrănește. Hazard sau poate destin? Să cunosc ceea ce simt, c-o fi vrajă sau beție a buzelor cununie. Hazard sau poate destin? Sărutul sub baldachin, ca licoarea dulce-amară cu miros de lăcrămioară. Hazard sau poate destin? Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > E IARNĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului E IARNĂ E iarnă-n amurg pe alei, pe drum Amintirile mocnesc, se zbat în scrum Printre stânci de gând curg șiroaie Vântul împletește-n păr arome de ploaie. Mi-a înghețat iarna nuferii la baltă La țărm naufragiez singură-n barcă, Îmi rătăcesc pașii în umbre uitate Printre frunze umede și
E IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371049_a_372378]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Nuante > VALI ZĂVOIANU - CURRICULUM VITAE (POEME) Autor: Vali Zavoianu Publicat în: Ediția nr. 855 din 04 mai 2013 Toate Articolele Autorului ÎNDRĂGOSTIȚI În jarul ce mocnește ca păgân Într-un decor de iarnă dezmățată Nu știi ce vrei: să plec, sau să raman Și să se-aprindă focul înc-o dată. Ne-mbrățișăm din nou flămânzi și muți Și ne lăsăm iubirea în derivă Aproape resemnați, ca
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
dăruire. Nu e de mirare, fiindcă poeta spune despre scrierile ei: “încep a picta zboruri / (...) adun pâlcuri de dor înflorit / și miros a măr...” Și, altăoară: “mă cutreieră un copac înflorit / strunele trupului vibrează / până la ultimul strop de sânge, / simt mocnind lumina, / după un val de muguri / doar iubirea rămâne - / simfonie / în mijlocul unui deșert / de iarbă moartă - / măr roșu...” Se știe să poetul este un fel de arcuș de vioară care poate cânta fie și pe o singură strună. Mihaela Aionesei
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
ȚI-E STRIGĂTUL? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1762 din 28 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Unde ți-e strigătul, cel care Pătrunde, arde, răscolește? L-ai risipit în vânt? În zare? Ori doar în tine mai mocnește? Îl auzeam gonind, cum crește. Sosea mai blând ca o chemare! Nu-l mai aud! Se risipește! O tânguire temătoare. E doar un vis? O nălucire! Fierbinți broboane-mi udă fața. M-am amăgit cu fericire.-I târziu și mută
UNDE ŢI-E STRIGĂTUL? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344821_a_346150]
-
pe front în timpul războiului, muncitor pe șantier, lucrător la colectiv și bineînțeles cioban era pasiunea și plăcerea să de a merge cu oile la păscut. Iar seara când ne așezăm după cină în jurul său lângă vatra sobei în care mai mocnea puțin jar începea să ne povestească istorii din viața lui, pot să spun că avea un dar minunat de a povesti împletit cu un umor al omului simplu de la țară ce învățase atât de multe lucruri din viață. Ne vorbea
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
Prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în secolul al cincelea al erei noastre a adus cu sine și căderea culturii antice. Într-un conflict de neîmpăcat, creștinismul a negat tot ce a însemnat lumea păgână a antichității. Ciocnirea celor două lumi mocnea demult, dar acum ajunge la apogeu. Papa Grigore I spre sfârșitul secolului al VI-lea condamnă literatura și civilizația laică , punând la baza noii orânduiri o maximă călugărească cum că învățătura lui Cristos este suficientă pentru a înlocui „celelalte științe
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347241_a_348570]
-
să găsească ce-i iubirea, Să-i găsească mulțumirea, fericirea, nemurirea. Ăsta este rostul vieții și al sorții și al morții, Să vezi unde e scânteia ce lucește-n taina nopții, Să îți folosești gândirea ca să vezi unde-i iubirea, Mocnind flacăra supremă, arzând toată fericirea, Să cobori gândul curat, curățat de-ntunecat, Separat și vindecat și trimis la judecat, În inima ta cea pură, încuiată într-o haină, Puritatea din lumină, încifrând a lumii taină, Să folosim rațiunea să găsim
VISĂTOR de DAN BORBEI în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347351_a_348680]
-
am întors... În 1903, după doisprezece ani petrecuți în casa lui Tippu Tip, timp în care Neema mi-a dăruit trei copii minunați, o fată și doi băieți, Rehema, Kito și Zuberi, s-a aprins din nou focul ce arsese mocnit până atunci în mintea mea, s-a aprins setea de răzbunare. Imaginea ofițerului belgian, cel care ordonase uciderea familiei mele, ajunsese să devină obsedantă. Nu-mi mai găseam liniștea. Neema văzând în ce stare mă aflam, s-a temut că
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
odihna obligatorie. Nu știa, dar avea să afle curând, că bunica o urmărea cu gelozie crescândă pe sub gene, nemulțumită că nepoatei nu-i place să stea cu ea și preferă compania verișoarelor și-a fratelui lor. Într-o zi, conflictul mocnit dintre ele, a izbucnit. Profitând de faptul că era la mătușă, când bunica Daria împreună cu bunicul a venit cu barca pentru a o lua să petreacă și cu ei o săptămână, s-a ascuns, rugându-și verișorii să-i spună
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
sclipește în acorduri tremurătoare, cununat cu eternul. În poemele sale răsăritul se îngemănează cu asfințitul, fiindcă soarele sub ale cărui raze își odihnește sensurile este chiar lumina sfântă, țesută și brodată din firul credinței. Doar iubirea îi este focul ce mocnește între cursurile existenței, foc ce îi întreține simțurile și puterea de a plăsmui. Plutind fără temeri înspre desăvârșit, creează viziuni de o frumusețe răvășitoare. Se oglindesc tărâmuri dumnezeiești în cântecele sale și se dezlănțuie cerul într-un spectacol de culori
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
ieșeau din voia părinților, în deosebi nora trebuia să fie supusă fără crâcnire. Nepoții erau smirna în fața bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.” Așa îi mai auzi și astăzi pe unii bătrâni ai satelor, chiar dacă în acea supușenie mocneau revolte neputincioase și dureri sugrumate în lacrimi. Dar generația care a fost „supusă” atunci, devenind părinți și apoi bunici, a ținut și ea strânse haturile cât a putut, deși multe nu mai erau că pe vremea lor și câte un
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
când mi-ai inspirat gândiri lascive! Da,mușcă-ti buzele fierbinți de-amor și lavă, Fă-mă Pompei simțirii-ți instinctive! Mă ard în gânduri sânii-ți! Vinovato! Că te dezici cu știința în voie, de sfiala. Și te sărut mocnind, supusă-nfiorată, Și te-ntronez în versuri,regina scumpă,goală. Referință Bibliografica: Culpabilitate / Cruți Cristian : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1056, Anul III, 21 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cruți Cristian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CULPABILITATE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346904_a_348233]
-
10-a aniversare a revistei (certificatul nr. 21, 2012). BOBUL MEU DE JAR ( În loc de crez poetic) Din jarul unui astru neștiut/ Se-ntâmplă să coboare o scânteie/ În boțul cel rotund de lut / Ce prinde viață-n pântec de femeie./ / Mocnind în spuza de cenușă,/ Târziu simții și eu un bob de jar/ Ce îmi gravă în inimă o ușă/ Prin care să-mi devină felinar.// De-atunci aleg grăbit cuvinte,/ Doar scoici din ochiul meu de mare;/ Eu nu râvnesc
GHEORGHE PÂRLEA (N.1948) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346323_a_347652]
-
epuizare, până la pierderea demnității umane, și, de cele mai multe ori, a vieții. Solidaritatea în suferință e adeseori covârșitoare. Dar, pe lângă solidaritate și trezirea unor sentimente caritabile, umanitare, fraterne, existau și detractori și oameni pizmași, care, socotindu-se nedreptățiți, își revărsau ura mocnită asupra confraților de suferință, deși toți sufereau același regim de detenție. Mai interveneau și frica, lașitatea, lipsa tăriei de caracter, nevolnicia fizică și psihică, lucruri îndreptățite în astfel de condiții precare. Pentru unele înlesniri, alți deținuți erau în stare să
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
era perioada când nu puteam zări vârful scării înălțimilor visate. Pe atunci iscodeam drumul spre nemurire și zăcea și în mine că în fiecare din noi la acea vârstă speranța că într-o zi vor ieși la lumină valorile care mocnesc gata să ne dea o nouă înfățișare. Era orașul anilor împlinirii în iubire, al începutului de căsnicie și ineditul fericirii materne, anii multelor legături de prietenie atât de diferite, atât de colorate și atât de bogate, așa cum este orice tinerețe
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
gânduri - Tu, cel ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
a-l mai aștepta pe Horia. N-a putut închide ochii toată noptea. I-a ținut pironiți pe blocul turn de vis-à-vis, la ferestrele unele întunecate, altele luminate în spatele cărăra doar Dumnezeu știe ce bucurii, drame, ce tristeți ori suferințe mocneau neștiute de nimeni. “Vezi că o să vină mama să-l ia pe Felix. După ce ies de la serviciu mă duc la o fostă colegă de liceu într-un oraș învecinat. I-a murit mama. Am stabilit să mergem mai mulți. Vin
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
am văzut adunați și foarte nervoși un grup de zeci de muncitori care fluturau „fluturașii” cu salariul ciuntit, exprimându-și nemulțumirea și indignarea prin decibeli puternici care se puteau face auziți până la poarta uzinei. Ceea ce nu știam era că revolta mocnea încă din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca și î ș i manifesta nemulțumirea ; în dimineața zilei de 15 noiembrie, scânteia avea să explodeze și să culmineze cu marșul către Comitetul Județean al PCR-ului. În jurul orei
O ZI APROAPE UITATĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377978_a_379307]
-
2302 din 20 aprilie 2017. Ce să mai scrie-n poezie cel care-n viața lui cuprinse De la minciuni la nestemate din viitor pân' la sorginte În flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea lui fierbinte Azi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cu valuri stinse Cum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecte O luptă a celebrității acoperită de sminteală O libertate fără forme ce dă vacarmului spoială O minge spartă între umbre endemic inimii
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
matelot cu capu-n soare ... Citește mai mult Ce să mai scrie-n poezie cel care-n viața lui cuprinseDe la minciuni la nestemate din viitor pân' la sorginteîn flăcări sau în spasme coapte un trib cu vocea luifierbinteAzi foc mocnit în lumi concave sau fluviu mort cuvaluri stinseCum să dejoace-n poezie penelul unei lumi abjecteO luptă a celebrității acoperită de smintealăO libertate fără forme ce dă vacarmului spoialăO minge spartă între umbre endemic inimii defecteCe să ascundă după slove
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nu-i de-ajuns lumina să ne croim potecă. Apucă-mă de-un cântec și-ncearcă să mă scuturi Să-mi cadă de pe suflet iubirea intrinsecă Minute fără rost și zile fără ore Sunt anii mei din urmă aprinși tăciuni mocnind Adună-mă din vreascuri de voci multicolore Garoul mai slăbește-l să mă aud venind. Prin sânge și prin vene galop târziu de plâns , Contrast cu voia bună din ochii mei senini, Nu știi cât dor de tine în inimă
DRUMUL PÂNĂ LA TINE SAU CEL DE DUPĂ NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375229_a_376558]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DIN FRÂNTURI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Din frânturi de suflet Am făcut cărare, Ca al vieții umblet, Să de-a alinare Durerii mocnite În dure cristale Ce se sparg rănite În lumi ancestrale. Din frânturi de vers Și de suferințe Am făcut demers Cu vagi referințe, Ca să scot din suflet Răul ce mă doare Și-mi dă iz de urlet Fără de încetare... Din
DIN FRÂNTURI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373085_a_374414]
-
mările cuprinse de un dor neștiut nici de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de brațe și sărutări. Mereu am crezut că am apărut fie prea devreme, fie prea tarziu în zorii unei iubiri. Îmi aștern leneș pledul ca
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]